129 de ani de la nașterea patronului spiritual al vânătorilor din Transilvania!
Pe 24 noiembrie se împlinesc 129 de ani de la nașterea lui Ionel Pop, fost deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, avocat, scriitor, vânător și prieten vechi al Reghinului de altădată. M-am bucurat enorm să descopăr pe pagina oficială Ionel Pop – Acasă o fotografie inedită în care maestrul apare alături de bunul său prieten, Ieronim Stoichiță din Sibiu, și în avanpremieră absolută, ceasul de buzunar al lui Ionel Pop, marca Omega, care spune administratorul atât de frumos <i-a numărat lungile clipe ale vieții sale, de 95 de ani …>
Trebuie să recunosc că eu m-am apropiat prima oară de Ionel Pop prin prisma scrierilor sale despre natura și animale și abia după 30 de ani l-am descoperit pe Ionel Pop ca avocat, om politic, nepot al lui Iuliu Maniu și notar al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918.
L-am descoperit în copilărie ca elev în cărțile bibliotecii ,,Petru Maior”: „Priviri în Atelierul Naturii”, „Întîlniri neașteptate”, „Hoinăreli prin natură” sau „Povești vânătorești” și am fost fermecat de valoarea literelor lui Ionel Pop din prima. Așa cum scria și Radu V. Mija „Scrierile sale captivau și aprindeau o <văpaie> în sufletele celor care aveau dorința să citească. Amintirile și experiențele sale petrecute la vânătoare, în singurătățile munților, în locuri binecuvântate de zei, au fost o sursă inepuizabilă de inspirație pentru marele autor”.
L-am redescoperit pe Ionel Pop la 33 de ani și am început să îl plac și mai mult la un alt prag de vârstă ca jurnalist și editor șef citind colecția revistei de vânătoare, pescuit și chinologie ,,Carpații”. Avocatul a întemeiat și condus această publicație în perioada 1933-1948 și în care a semnat o mulțime de articolele interesante fie cu numele său sau cu pseudonimele: Iunior, I. Venator, Nemo sau Corax. Din paginile acestei reviste prestigioase am descoperit că vâltorile vieţii l-au purtat pe multe meleaguri și chiar dacă Ionel Pop s-a simțit mereu atras de Ţara Năsăudului, a fost fermecat de Blaj, stăpânit de Sălaj şi Cluj, a avut o mulțime de amintiri și în Reghinul Săsesc și pe Valea Gurghiului și din fericire pentru noi o parte le-a și publicat de-a lungul anilor.
Din articolul „Mugetul de cerbi 1933” semnat de redactorul şef Ionel Pop publicat în Nr. 11 din 1933 în Revista „Carpaţii”, am aflat : Cum au ajuns trei capete încoronate la Reghin în aceeaşi zi? Era vorba de regele Carol al II-lea însoţit de Regele Alexandru şi Regina Maria alintată Mărioara a Iugoslaviei plus alţi oaspeţi de seamă în premieră la Reghin, printre care Alteţa Regală Principele Friederich I. De Hohenzollern şi Maxine Ducroq, preşedintele Consiliului Internaţional de vânătoare sosiți cu trenul regal în gara Reghinului pregătiți pentru o vânătoare de cerbi în Munții Gurghiului.
Avocatul Ionel Pop a îndrăgit Valea Gurghiului și paznicii de vânătoare pe care îi respecta foarte mult. A scris despre brigadierul silvic Iosif Pausinger, (primul organizator de partide de vânătoare de pe Valea Gurghiului), a scris despre paznicii de vânătoare Macedon Moldovan, Ioan Zoltan a Monului și mai urma Nechita Bloșu din Orșova cel mai renumit vânător de urși ucis într-un mod stupid de un taur și căruia Prințul Rudolf al Austriei, i-a ridicat pe mormânt o cruce, cu inscripţia: „Nechita Bloşu, care mulţi urşi a vânat, dar taurul i-a răzbunat”.
În 1943 avocatul Ionel Pop s-a oferit din oficiu să-i apere pe cei implicaţi în cunoscutul „proces al comuniştilor” de la Sibiu. Pledoaria sa strălucită, ca în multe alte procese, minuţios pregătite în birourile avocaţiale de la Blaj şi Cluj, a avut drept rezultat absolvirea inculpaţilor de pedeapsa capitală în condiţiile stării de război.
La 9 octombrie 1944, prin decret regal, Ionel Pop a fost numit în postul de înalt comisar al Comisariatului pentru administrarea regiunilor eliberate ale Transilvaniei, cu grad și răspundere de ministru…
Nu s-a putut bucura prea mult însă de această funcție fiindcă câţiva ani mai târziu, copartizanii celor pe care i-a susţinut prin sentimentul săvârşirii unui act umanitar, deşi nu împărtăşea funciarmente ideologia lor, ca jurist imparţial, aveau să-i intenteze un proces în anii „dictaturii proletariatului”, după ce l-au purtat o bună bucată de vreme prin temniţele comuniste.
În 1948, a fost arestat odată cu familia şi încă câteva rude, în total vreo zece persoane din care şi doi-trei copii. Autoritățiile vremii și-au justificat arestarea avocatului pe motiv că exista bănuiala că acesta intenționa să pună la cale o mişcare de partizani în munţi. Casa i-a fost confiscată şi transformată în vilă oficială pentru noile autorităţi comuniste.
După ce am descoperit jurnalul secret al doctorului Eugen Nicoară în manuscris din nou am dat de Ionel Pop și am aflat că în anii 50 a fost închis împreună cu chirurgul reghinean în colonia de la Ghencea în aceiași baracă insalubră cu avocatul Ionel Pop, preotul Partenie Matei sau Dumitru Manu, dr. Hans Otto Roth și fostul senator Melinte Căpruceanu, unchiul celebrului academician fitoterapeut Ovidiu Bojor.
Acolo le-au degerat degetele încercând în lunile de toamnă și de iarnă a anului 1953 să facă norma de 20 de kg de bumbac pe zi de dimineața până seara și unde doctorului reghinean i-au degerat patru degete din care unul a trebuie să îi fie amputat. În baraca neîncălzită, încărcată cu miros de urină și fecale din tinete și flegme purulente scuipate pe jos din cei enumerați mai sus au supraviețuit doar dr. Eugen Nicoară din Reghin și avocatul Ionel Pop din Cluj.
Nu știu dacă s-au mai reîntâlnit vreodată sau nu în libertate cei doi deținuți politici și participanți la Marea Unire de la Alba-Iulia din 1918 unul în calitate de student celălalt în calitate de notar și deputat în schimb s-au stins din viață în același an la o distanță de trei luni dr. avocat Ionel Pop a spus adio acestei lumi la 27 ianuarie 1985 la 95 de ani în timp ce dr. Eugen Nicoară și-a închis ochii pe veci la 5 mai 1985 la 92 de ani de viață.
Dacă nu era destul de relevantă concatenarea datelor vis-a-vis de Ionel Pop și persoana mea zilele trecute am avut o revelație că Divinitatea lucrează prin oameni și e cel mai mare regizor din Univers. La 127 de ani de la nașterea avocatului datorită unui articol scris de mine despre un paznic regal de vânătoare prin intermediul internetului am cunoscut un mare filantrop cultural sibian și vânător, Alexandru Bârsan, cel mai mare admirator al celui care a fost Ionel Pop, etolog autodidact, vânător pasionat după tiparele celor din Europa centrală, care administrează și pagina oficială Ionel Pop cu multă diplomație și tact.
De curând acest om mi-a promis că îmi va expedia cea mai nouă carte pe care a editat-o și care poartă titlul „Caleidoscop Ionel Pop” și care cuprinde mai multe texte nepublicate ale acestei personalități atât de complexe, preluate din manuscrisele „La hotarul umbrelor …” și „Genius loci”. Am înțeles că lucrarea, include și un studiu biobibliografic despre viața și opera lui Ionel Pop și un capitol despre apariția și evoluția revistei Carpații.
Aștept cu nerăbdare să citesc acestă lucrare și îl felicit pe editor pentru aceste demers inedit. Sunt convins că Ionel Pop chiar și de dincolo de mormânt mă va impresiona din nou cum a făcut-o atâția ani la rând prin literatura sa cinegetică postdecembristă, care ține de conştiinţă, contemplare și sublimă reflecţie spirituală.
Memoria să îi fie binecuvântată și să nu-l uităm niciodată pe Ionel Pop omul care poate fi numit fără exagerare : patronul spiritual al vânătorilor din Transilvania în toate suplimentele dicționarelor explicative ale limbii române.
Matei Robert Mihai