Au trecut 30 de ani de la trecerea la cele veșnice a preotului iconom stavrofor Corneliu Grosu (1986-2016)

Corneliu Grosu un preot ,,magna cum laude”
S-a născut în dulcele Târg al Botoșanilor la 15 iunie 1927 din părinții Grosu Ioan, cântăreț bisericesc și Voichița Grosu. Școala generală a urmat-o la Botoșani, seminarul teologic în capitală, iar în 1949 a absolvit și Institutul Teologic din București cu calificativul ,,excepțional”. Din lucrarea de licență cu ,,Preoția după Sfinții Părinți: Ioan Hrisostomul, Grigorie Nazians și Ambrozie al Mediolanului, susținută sub îndrumarea părintelui, prof. I.G. Coman, secția Patrologie la care a obținut calificativul ,,magna cum laude”, s-au publicat în revistele teologice, la îndemnul Î.P.S.S. Nicolae Colan Mitropolitul Ardealului, capitole importante. Totodată preotul Grosu a purtat o bogată corespondență cu Î.P.S.S. Antonie Plămădeală, care în 27 decembrie 1970 a fost hirotonit vicar patriarhal, cu titlul „Ploieșteanul” și în ianuarie 1982 a fost ales arhiepiscop al Sibiului și mitropolit al Ardealului.
Corneliu s-a căsătorit în anul 1947 cu tânăra Sabina Laurenția Vulcan, absolventă a Școlii normale de învățătoare ,,Elena Doamna”, din București, care ulterior a absolvit Facultatea de Limba și Literatura Română din Cluj și a apoi a predat la Liceul din Deda. (Liceul Tehnologic ,,Vasile Netea” de azi). Preotul Grosu s-a înscris printre primii care au acceptat să plece și cu el o serie de frați fruntași absolvenți, în Ardeal în misiune specială de unificare a Bisericii Ortodoxe și a revenirii la sânul Bisericii mamă.
A fost hirotonit la Sibiu în 8 septembrie 1949 de praznicul nașterii Maicii Domnului pe seama parohiei Toplița II, iar după câteva luni a ocupat parohia Filea unde a slujit timp de 37 de ani. Dumnezeu a binecuvântat cei 39 de ani de căsătorie a Prea Cucerniciei sale cu trei copii: Corneliu, Laurenția Maria și Dorin-Pavel în sufletul cărora va rămâne o prezență vie ca pildă de devotament și abnegație, de vrednicie și generozitate.
Deși a fost paroh, soț și tată, de tânăr, a activat pe tărâm cultural, literar și social. În publicațiile studențești i-au fost publicate poeziile: ,,Privind spre cer”, ,,Cu fruntea pe palme”, în 1946 și apoi povestirile ,,Oră de istorie” și ,,Sufletul”.
Ca preot a dus o viață spirituală și duhovnicească înaltă, dovedindu-se bun păstor a turmei încredințate spre păstorire, pildă făcându-se enoriașilor săi și preoților mai tineri, cu cuvântul și cu fapta, cu timp și fără timp, predicând și îndemnând, ca să-și plinească slujba deplin, după cuvântul care zice ,,Tu fi treaz în toate, fă lucrul de evanghelist, slujba ta fă-o deplin”. (II Tim. V4.5,)
Corneliu Grosu va rămâne multă vreme în memoria preoțimii Protopopiatului Reghin în felul cum lua cuvântul la Conferințele de orientare și cum știa să îndulcească întotdeauna atmosfera din preajma sa.
În 1957 preotul a construit o casă parohială în Filea după posibilitățile vremii iar în 1969 a renovat complet lăcașul de cult. Recunoscându-i-se meritele în anul 1969 P.S.S. Episcop Vicar Visarion Așteleanu l-a investit cu brâul roșu, iar în anul 1980 P.S.S. Emilian al Alba-Iuliei i-a acordat distincția de iconom stavrofor.
Pentru scurt timp a ocupat și funcția de consilier administrativ al Sf. Episcopii, dar s-a retras din motive de sănătate.
Calitățile de preot, de adevărat slujitor a lui Hristos și bun frate de slujire au fost enumărate de P.C. inspector Alexandru Coman, P.C. Protopopul Reghinului Ilie Damian și P.C. care au luat cuvântul la slujba de înmormântare. Soborul alcătuit din 25 de preoți, avându-l în frunte pe Prea Sfințitul Episcop Emilian al Alba-Iuliei, adânc întristat de pierderea unuia dintre cei mai buni slujitori ai Bisericii, a oficiat în ziua de 10 septembrie slujba înmormântării la Filea. Convoiul funerar s-a îndreptat apoi spre Reghin unde sicriul cu rămășițele pământești au fost depuse în cimitirul Bisericii ,,Petru Maior”, sub a cărui acoperământ își doarme somnul de veci de 30 de ani întru nădejdea învierii.
Pentru meritele sale deosebite, Părintele Corneliu Grosu va rămâne în sufletele tuturora care l-au cunoscut ca o făclie luminoasă și ca un exemplu de dăruire față de Biserica Ortodoxă Română al cărei fiu vrednic s-a numărat. Astăzi Corneliu, Laurenția Maria și Pavel Dorin duc mai departe renumele numelui ,,Grosu”, moștenit de la tatăl lor, un consacrat al lui Dumnezeu al cărui nume a rezonat toată viața cu misiunea divină ce i-a fost rezervată pe pământ!
(Majoritatea datelor au fost preluate din articolul pr. Ioan Moldovan Lircă tipărit în cartea ,,Îndrumător Bisericesc Misionar și Patriotic XI”, tipărit de Episcopia Ortodoxă Română de Alba-Iulia în 1987 și din Monografia-Album a Protopopiatului Ortodox Român Reghin, lucrarea apărută în 2006 cu binecuvântarea Î.P.S. Andrei, Arhiepiscop Ortodox de Alba Iulia și cu sprijinul Direcției Județene pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național Mureș;