156 de ani de la naștere și 105 ani de la moartea unui dascăl de prestigiu Virgil Onițiu. A fost dus de la școală la mormânt după ce trupul i-a fost stropit cu vin de arhimandritul dr. Eusebiu Roşea !

Astăzi se împlinesc 156 de ani de ani de când fiul magistratului Alexandru Onițiu și al Tereziei Onițiu, vedea lumina zilei conform unor biografi la Reghinul Săsesc și după opinia altora la Idicel un sat azi aparținător comunei Brâncovenești. Chiar dacă există incertitudini vis-a-vis de locul de naștere al intelectualului Virgil Onițiu cert este că acesta a rămas în cultura românească”, ca un mare cărturar, pedagog și scriitor, care a fost profesor timp de 25 de ani la Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov și director al prestigioasei instituții de învățământ nu mai puțin de 21 de ani.

Virgil Onițiu a fost totodată membru corespondent al Academiei Române, deputat în Congresul Național al Mitropoliei, gr. or. Române și în Sinodul Arhidiecezan. Chiar în timpul vieții, Virgil Onițiu era considerat de către contemporanii săi drept „steagul profesorimii din Ardeal” până și marele istoric Nicolae Iorga îi recunoștea valoarea mărturisind că este o personalitate de seama care „a adus neprețuite servicii învățământului românesc în Ardeal.

Cine a fost Virgil Onițiu ?

A urmat școala primară la Reghinul Săsesc și Caransebes după care și-a continuat studiile la Liceul Piarist de la Seghedin. După absolvirea Seminarului Teologic din Sibiu, a devenit ajutor de redactor la ”Telegraful român” și cancelist al Mitropoliei.

După absolvirea Facultății de Teologie din Sibiu s-a înscris la Facultatea de Litere a Universităţii din Viena ca urmare a obţinerii unei burse. După ce-şi-a dat examenele la Universitatea din Budapesta a renunţat la cariera preoţească, în favoarea celei profesorale. Ca student, a activat în Societatea „România jună” și „Petru Maior”, unde a devinit și redactor la revista ,,Roza cu ghimpi”.

Virgil Oniţiu a ajuns la liceul Andrei Șaguna din Braşov în urma concursului publicat în vara anului 1890 pentru ocuparea catedrei de limba română şi latină.După 4 ani la catedra liceului i s-a încredințat conducerea școlilor române centrale (1894-l915). A fost un bun pedagog și organizator și a servit cu devotament învățământul românesc (inițiative în direcția modernizării, studii și conferințe pedagogice, manuale didactice. Fondul Coresi etc.).

Puțini știu că Virgil Onițiu a deținut și funcția de vicepreședinte al Societății pentru Fond de Teatru Român, a fost totodată inițiator al colecției Biblioteca Centrală, vicepreședinte, apoi președinte al secției literare a Astrei, membru al Casinei brașovene și poate cel mai important din 1902 a fost desemnat membru corespondent al Academiei Române.

A debutat în publicistică în ,,Muza”, revista manuscris a Seminarului din Sibiu, în care a publicat articole în spirit maiorescian. Naționalismul în literatură. Dar debutul în volum și-l face cu ,,101 istorioare morale în 1891. De-a lungul anilor a colaborat la publicații de prestigiu din țară precum „Convorbiri literare”, „Familia”, „Foaia ilustrată”. „Gazeta Transilvaniei”,. „Românul”, „Telegraful roman”, „Tribuna”, „Vatra”, „Drapelul”, „Noua bibliotecă romană” etc.

Ca și scriitor și istoric literar a scris peste douăzeci de schițe și nuvele, publicate în mai multe reviste și ziare, și în volumele ,,Limba română. Ființa, originea rudeniile și istoria ei”* ( 1894), ,,De tote: schițe și novele” (1897), ,,Conferințe, vol. I și II” (1897 – 1900), ”Din cele trecute vremi… ” (1912), piesa într-un singur act ,,În sat la Ținguiești”, etc.

S-a stins din viață la Brașov în seara de joi, 21 octombrie 1915 la orele 18 și un sfert împărtășit cu Sfintele Taine la vârsta de 51 de ani. A fost înmormântat sâmbătă 23 octombrie în Cimitirul Bisericii Sfântul Nicolae din Prund, înconjurat de mormintele tăcute a celor care asemenea ca și el, și-au închinat viața pământească binelui bisericii și școlii românești.

Vă prezentăm mai jos mesajul de condoleanțe al Corpului profesoral de la școalele secundare gr. or. Românești din Brașov publicat la Arad în foaia bisericească, școlastică, literară și economică ,,Biserica și Școala” din 18/31 octombrie 1915, Nr. 42:

,,Ne împlinim o datorie de o datorie de nespusă durere anunţând tuturor prietinilor culturii neamului nostru trecerea la cele eterne a neuitatului nostru Virgil Oniţiu director al şcoalelor secundare gr. or. române din Braşov, membru al Academiei Române, preşedinte al secţiei literare a Asociaţiunii pentru lit. şi cultura poporului român etc. întâmplată in seara zilei de 21 octomvrie 1915, în al 51-lea an al vieţii şi al 26-lea an al funcţionării sale ca profesor. Fatalitatea a voit ca tocmai în anul celor mai grele încercări, pe cari lea îndurat vre-odată şcoalele noastre, să fie lovite în ce aveau mai preţios : în mândria lor. L-am perdut trupeşte, dar a rămas între noi sufleteşte. Mintea sa luminată, inima sa largă, sufletul său idealist, exemplul său viu de omenie şi devotare rară a chemării sale altruiste, nu se vor uita uşor. Iar sporul de suflet cinstit, idealist, vecinie activ, pe care atâtea generaţiuni l-au dus, în curs de 25 de ani din şcoalele a căror cârmă şi podoaba a fost, îi vor asigură pentru totdeauna recunoştinţa acestora precum şi locul de frunte ce i-se cuvine în istoria culturală a neamului nostru.

Iubit coleg şi director, Dzeu să-ţi facă parte în împărăţia luminii fără umbră, de odihna pe care în zadar ai căntat-o în lumea aceasta vremelnică !

Brașov 9/22 octomvrie 1915.”

Din același ziar de epocă aflăm că trupul neinsuflețit al profesorului Virgil Onițiu a fost dus de la școală la mormânt și la 3 ore după prânz avea să se închidă, pentru ultima dată, porţile gimnaziului pe care l-a condus 21 de ani în urma directorului Virgil Oniţiu. ,,Îmbrăcaţi în odăjdiile bisericeşti I. P. C. Sa arhimandritul dr. Eusebiu Roşea, asistat de protopopii dr. Vasile Saftu, dr. Vasile Bologa, preoţii I. Prişeu, V. Mereţ, dr. N. Stinge şi diaconii C. Muşlea şi N. Furnică, au cetit ectenii în faţa catafalcului. Conform legii strămoşeşti I. P. C. Sa a stropit cu vin trupul rece al defunctului, a urmat apoi de trei ori „vecinică Iui pomenire” cântată în cor de preoţi şi… capacul sicriului a ascuns pentru totdeauna figura celui ce va trece încă vreme şi totuşi nu va fi ştearsă din ochii celor ce au cunoscut pe directorul Virgil Oniţiu…”

Cu mânile tremurânde, copiii lui sufleteşti elevi ai gimnaziului au ridicat coroanele cari încunjurau catafalcul şi în urma lor a fost scoborât pe treptele gimnaziului sicriul, care cuprindea trupul rece şi mut ce adăpostise un suflet atât de mare. A fost coborît pentru ultima dată, căci afară, în faţa gimnaziului îl aşteptă nemilosul car funebru, care avea să-1 ducă acolo, de unde nu-i putere să se mai reîntoarcă… Tristă, goală părăsită, dureros de posomorită a rămas sala gimnaziului în urma lui… O părăsise pentru vecie…”

La Reghin în semn de respect pentru memoria lui Virgil Onițiu, Școala Generală nr.1 din oraș în anul 1994 a fost transformată în Gimnaziul de Stat ,,Virgil Onițiu” dar care culmea ironiei deși era cea mai veche școală românească din oraș, „datorită unor prevederi legislative și a unor dispoziții administrative discutabile, a fost desființată, și nu de… austro-ungari și nici de… regimul comunist, ci de oameni ai zilelor noastre, la început de mileniu trei” să îl citez pe profesorul pensionar Vasile Conțiu.

Astăzi numele lui Virgil Onițiu este purtat de două străzi din România din municipiile Cluj-Napoca și Timișoara plus la Brașov există o filială a Organizatiei Naționale Cercetașii Romaniei (ONCR) denumită „Virgil Onitiu”.

Casa în care a copilărit Virgil Onițiu, aflată în municipiul Reghin, pe str. Mihai Viteazul 87, a fost declarată monument istoric, cu cod LMI MS-IV-m-B-16097.

Mormântul lui Virgil Onițiu, aflat în Brașov, str. Băiulescu Gh. nr. 16, în cimitirul Bisericii „Cuvioasa Paraschiva-Groaveri”, a fost declarat monument istoric, cu cod LMI BV-IV-m-B-11888.