9 ANI FĂRĂ GAZETARUL ALEXANDRU ŞOMODI !

Privirile celor mai vârstnici reghineni se luminează dacă îi întrebi despre Alexandru Şomodi, inginerul, gazetarul, sau „Moş Crăciun de Reghin de închiriat” cum l-au cunoscut mulţi copii, în ultimii ani din viaţa sa.

A absolvit o școală de maiștri la Râmnicu-Vâlcea, a lucrat în biroul de proiectare IFET Reghin, și în timpul liber a cochetat și cu presa, reuşind chiar să i se publice câteva articole. Talentul său gazetăresc s-a manifestat de timpuriu, primele lui încercări publicate datează din 1974 pe când avea doar 21 de ani în paginile ziarului „Steaua Roşie” la rubrica „Realizări-Sugestii-Opinii” unde se remarca prin spiritul civic, completat de flexibilitate și un grad mare de spontaneitate în asumarea unor provocări neașteptate…

După Revoluția Română din 1989 s-a privatizat și a deschis o mică tâmplărie, domeniu în care a lucrat câțiva ani buni, până ce a fost șantajat de un asociat „parșiv” să-l citez pe regretatul gazetar. Alexandru a pierdut atunci tot și s-a reprofilat pe jurnalism. A scris de-a lungul vieții pentru publicații, precum ,,Gazeta Reghinului”, ,,ASTRE”, ,,Jurnal de Reghin” a fost secretar de redacție și redactor șef al săptămânalului ,,Opinia Reghineană”, iar în anul 1999 a înființat ,,Semnal”, o publicaţie locală multilingvă care pe toată perioada funcţionării a fost susţinută fiananciar chiar de către Şomodi. Am avut o serie de întâlniri cu regretatul Alexandru Şomodi căruia i-am admirat curajul şi demnitatea şi de la care am mai învăţat cea mai frumoasă lecţie de viaţă: „de vrei să-ţi păstrezi omenia, ai grijă ca plăcerile tale să nu devină niciodată chinuile altora. Nu este de ajuns să fii un om bun în viaţă. Mai trebuie să fii şi puternic ca să suporţi consecinţele bunătăţii tale !”.

În ultimii ani de viață Alexandru Şomodi a colaborat cu cotidianul ,,Cuvântul Liber” și se pregătea să scrie o carte, dar nu a mai apucat. Alex Șomodi a fost unul din ultimii gazetari ai Reghinului,care a fost pe baricadele presei comuniste pe vremea când articolele se redactau cu mașina de scris, când se scoteau corecturile direct de pe rama de ziar și erau în vogă şpalțurile cu zaţ de plumb. Gazetarul a făcut față și în faţa presei post-decembriste, însă nu a mai avut răbdare să învețe tainele valului tehnologic generat de computere și presa on-line, oglindită în plasme și tablete. A fost membru fondator al Despărțământului Reghin al ,,ASTREI”, reactivat în anul 2005 și unul dintre inițiatorii înființării ,,Asociației Jurnaliștilor din Reghin” în 2010 împreună cu prof. Marin Şara, prof. Dorin Cremene, scenograful Matei Robert Mihai, etc.

Ca și jurnalist a scris și cu pseudonimele: Mihai Cornea, Florin Mihai și Valer Moldovan și a militat în toată cariera lui de gazetar pentru drepturile persoanelor de a avea acces la orice informație și a explicat în nenumărate rânduri că acest drept nu poate fi îngrădit. În ultimii ani de viață, nepotul ziaristului, Florin Șomodi, business coach și trainer i-a făcut cadou de Crăciun cartea: ”Mielul: Evanghelia, după Biff, tovarășul de viață a lui Iisus” ultima citită de Alexandru Șomodi și probabil nu întâmplător.

În data de 5 mai 2016 Alexandru Șomodi a lăsat toate bucuriile din această lume și s-a dus la Dumnezeu, după o lungă suferință, a închis ochii pe vecie în urma unui atac cerebral. A fost înmormântat în cimitirul de la Biserica Ortodoxă Română ,,Sfânta Treime”, alături de tatăl său, care a fost unul dintre cei mai autentici veterani de război ai Reghinului, soldat în Armata Română în Regimentul 24 Infanterie trimis pe front în Cel de-al Doilea Război Mondial unde a luat parte la campania din est în perioada 10 aprilie – 1 noiembrie 1943, când a căzut în prizonierat și apoi sechestrat de sovietici până în 1951.

Nici Alexandru Șomodi nu a fost un privilegiat al sorții, dar l-am simțit mânat de un spirit justițiar, avea o dorință arzătoare să iasă din matricea mentalității unui oraș mic fără pretenții și a luptat cu condeiul în mână pentru o restaurație morală și intelectuală. În ultima perioadă a vieții a avut probleme financiare, a căzut în patima alcoolului și a fost abandonat de cei mai mulți prieteni dar cel mai trist este că la moartea sa niciunul dintre vechii săi colaboratori nu a scris nici măcar trei rânduri în memoria sa. În ciuda cârcotașilor mârșavi care nu l-au respectat nici cât timp era în viață nici după moarte eu continui să cred că Alexandru Șomodi „Nu a fost un rebel fără cauză”, „De ce pe tine te acepţi aşa cum eşti, dar pe celălalt vrei să-l faci ca la carte ?” era una dintre vorbele sale de duh…

Veşnică să-i fie pomenirea din neam în neam !

Matei R. Mihai