ALEXANDRU COSTIN (1929-2009) CETĂȚEAN DE ONOARE AL MUNICIPIULUI REGHIN (I)

Anul acesta pe 16 august se vor împlinii 9 ani de la plecarea dintre noi a regretatului Alexandru Costin, ofiţer, profesor, poet, jurnalist, epigramist şi traducător, născut în 17 august 1929 în localitatea Ţiptelnic, comuna Bandul de Câmpie și decedat în 16 august 2009 la Reghin. Site-ul ,,viselenuautermenlimita.ro” îi aduce un omagiu lui Alexandru Costin unul dintre scriitorii de aur ai generației sale din județul Mureș, un adept al scrisului trăit pe care puțini sunt pregătiți să și-l asume. Pentru toţi cei care l-au cunoscut, l-au admirat, l-au iubit, l-au ascultat şi l-au respectat am scris câteva cuvinte despre profesorul, îndrăgostit pătimaş de poezie, editoriale, epigrame și proză scurtă, care scria într-un fel mai rar întâlnit. Era un vrăjitor al cuvintelor, creator de fabule în versuri care a dovedit de atâtea ori că a fost un înzestrat plăsmuitor de alegorii. Era un gheizer de imaginație și fantezie și încă nu am citit nici o critică literară care să-i conteste talentul sau calitățile sale de OM. Am admirat întotdeauna că în marea majoritate a scrierilor sale săgețile neveninoase ale umorului său nu ținteau nume concrete, fapt care punea în lumină un alt aspect al caracterului său: nu-i plăcea să provoace suferință nici măcar prin ,,vorbe de duh” așa cum spunea în 2002 Andrei Coleceriu despre Sandu Costin în prefața cărții ,,Suflete în uniformă”.

A tradus din Charles Baudelaire, până în 16 august 2009, ziua decesului, cu o zi înainte de a împlini 80 de ani!

Alexandru Costin, ofiţer, profesor, poet, jurnalist, epigramist şi traducător. (n. în 17 august 1929 în localitatea Ţiptelnic, comuna Bandul de Câmpie – d. în 16 august 2009 în Reghin)

A fost un rebel fără pauză în diverse genuri literare, poet, prozator, traducător, redactor șef la ziarul ,,Opinia Reghineană” pe scurt un reghinean valoros fără a fi îngâmfat care în 2001 în cadrul lansării de carte ,,Rime fără pretenții” se caracteriza astfel: ,,Mă consider un modest pălmaș în practicarea nobilei îndeletniciri scriitoricești, atât de inspirat numită adesea <arta cuvântului>. Nu sunt și n-am fost nicicând bântuit de blamabile orgolii și stupide veleități”.

I s-a acordat titlul de “Cetăţean de Onoare al Municipiului Reghin” prin HCL din în 2 noiembrie 2006 ca recunoaştere pentru merite culturale. Alexandru Costin s-a distins în activitatea sa literară prin prospeţimea inspiraţiei şi prin minunata puritate a sufletului. A fost un publicist înzestrat cu o inteligenţă sclipitoare, spirit ludic şi o conduită morală mai rar întâlnită. A fost un adevărat “prinţ” al fair-play-ului atât în viaţă cât şi în profesie, nu a avut condamnări politice, nici sancţiuni administrative. Deborda de o modernitate aparte, avea un simţ al umorului foarte fin, o carismă de actor american şi o acurateţe extraordinară în scris.

Timp de şase ani (1950-1956) a fost ofiţer activ în cadrul unor unităţi militare antiaeriene din Reşiţa şi Braşov, după care a fost trecut în rezervă la cerere. S-a căsătorit cu Maria Morar (1932-2004) din Tîrgu-Mureș și odată reîntors în viaţa civilă, s-a angajat ca funcţionar la Sfatul Popular Raional Reghin. A absolvit cursurile Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, din cadrul Facultăţii de Filologie, secţia franceză-română, promoţia 1966. După care timp de 25 de ani a predat la catedră, în mai multe şcoli din judeţ şi a îndeplinit o serie de funcţii cu nivel ridicat de răspundere. A fost profesor de franceză la Școala Generală Nr. 5 din Reghin, inspector în cadrul Inspectoratului Şcolar Judeţean Mureş, şef al catedrei de limbi moderne, metodist voluntar al Inspectoratului şi profesor cu o jumătate de normă la Institutul Pedagogic din Tîrgu-Mureş.

În 1974 a efectuat un stagiu de perfecţionare la Montepllier în Franţa, unde a făcut o obsesie pentru Charles Bodlaire şi controversatele sale poezii din volumul ,,Les Fleurs du Mal ”(„Florile răului”), pe care a început să îl traducă în limba română. În Şcoala de ofiţeri, compunea răvaşe epigramatice în care îşi satiriza colegii. După ce a ajuns ofiţer, a activat în Cenaclul Literar „Maxim Gorki” din Reşiţa unde, beneficiind de îndrumările poetului Alexandru Jebeleanu, a debutat în 1953 în nr.1 al publicaţiei „Scrisul bănăţean” cu poezia „Ostaşul ducea un răvaş”. De-a lungul vremii, Costin a participat la activitatea şi altor Cenacluri Literare precum „Liviu Rebreanu” din Tîrgu-Mureş şi „Mihai Beniuc” şi „Lucian Blaga” din Reghin la conducerea căruia a fost ales în 1971. Ca şi publicist, a colaborat sporadic cu versuri, proză scurtă, fabule şi articole la Contemporanul, Cadran mureşean, Vatra, Divertis etc.

Din 1991 a devenit colaborator permanent al ,,Gazetei Reghinului” unde a ajuns secretar de redacţie. Totodată a făcut parte şi din colectivul redacţional al săptămânalului „Opinia Reghineană”, înființat în anul 1994, de directorul editurii ,,Petru Maior”, Mircea Nădășan. Un ziar de informații la care a îndeplinit şi funcţia de redactor şef între anii 1996-1998. Perioada 1992-2003, a fost apogeul carierei de publicist a maestrului Alexandru Costin, care a reuşit să publice trei cărţi de autor (,,Rime fără pretenţii” – versuri 2001, ,,Cu sare şi piper”- epigrame 2002 şi „Suflete în uniformă” proză scurtă 2003 şi să îşi vadă tipărite gândurile şi trăirile în alte trei volume de antologii literare cu autor colectiv.

Chiar şi în ultima perioadă a vieţii, Alexandru Costin continua să aclimatizeze în literatura română producţia francezului Charles Baudelaire, considerat poetul care a revoluţionat întreaga lirică franceză şi europeană prin originalitatea sa. Profesorul, deşi era grav bolnav, pregătea traduceri din celebrul volum „Les Fleurs du Mal” a controversatului poet francez din care ajunsese să traducă peste 50 de poezii. Ca un adevărat geniu, Alexandru Costin a tradus din opera maestrului său spiritual, Baudelaire, până în 16 august 2009, ziua fatidică a decesului său, care a survenit cu o zi înainte de a împlini 80 de ani. În urma sa, au rămas astfel o serie de traduceri sub formă de manuscris care încă nu au fost publicate…

A consemnat Matei Robert Mihai