OMUL ŞI CUVÂNTUL : ALEXANDRU COSTIN, CETĂŢEAN DE ONOARE
Anul acesta, pe 16 august 2026, se împlinesc 17 ani de la plecarea dintre noi a regretatului Alexandru Costin, ofițer, profesor, poet, jurnalist, epigramist și traducător. Născut la 17 august 1929, în localitatea Țiptelnic, comuna Bandul de Câmpie, și decedat la 16 august 2009, la Reghin, Alexandru Costin a lăsat în urma sa o moștenire literară și culturală de neuitat.
Site-ul „visurilenuautermenlimita.com” îi aduce un omagiu ca unuia dintre scriitorii de aur ai generației sale din județul Mureș, un adevărat adept al scrisului trăit și asumat, un creator de fabule și alegorii cu talent rar întâlnit. Pentru toți cei care l-au cunoscut, admirat și iubit, Alexandru Costin a fost un vrăjitor al cuvintelor, un gheizer de imaginație și fantezie, și un om care nu a urmărit să provoace suferință prin umorul său fin, așa cum remarca Andrei Coleceriu în 2002, în prefața cărții „Suflete în uniformă”.
De-a lungul vieții, a tradus opere din Charles Baudelaire, continuând această pasiune până în ziua decesului, cu doar o zi înainte de a împlini 80 de ani.
Alexandru Costin a fost un rebel fără pauză în diverse genuri literare, redactor șef la ziarul „Opinia Reghineană” și un reghinean valoros, modest și autentic. În 2001, la lansarea cărții „Rime fără pretenții”, se descria astfel:
„Mă consider un modest pălmaș în practicarea nobilei îndeletniciri scriitoricești, atât de inspirat numită adesea «arta cuvântului». Nu sunt și n-am fost nicicând bântuit de blamabile orgolii și stupide veleități.”
Meritele sale culturale i-au adus titlul de Cetățean de Onoare al Municipiului Reghin, prin HCL din 2 noiembrie 2006. Talentul său literar, spiritul ludic, inteligența sclipitoare și conduita morală exemplară l-au făcut un adevărat „prinț al fair-play-ului”, admirat atât pentru operele sale, cât și pentru felul său de a fi.
În perioada 1950–1956, a fost ofițer activ în unități militare antiaeriene din Reșița și Brașov, apoi a ales să intre în rezervă. S-a căsătorit cu Maria Morar (1932–2004) și, revenit în viața civilă, a lucrat ca funcționar și a absolvit Facultatea de Filologie, secția franceză-română, a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (promoția 1966). A predat timp de 25 de ani în școli din județ, a ocupat funcții importante în Inspectoratul Școlar Județean Mureș și a contribuit la formarea a numeroși elevi și profesori.
În 1974, a efectuat un stagiu de perfecționare la Montpellier, Franța, unde s-a dedicat cu pasiune traducerii poeziilor controversate din volumul „Les Fleurs du Mal” de Charles Baudelaire. A debutat în 1953 în publicația „Scrisul bănățean” cu poezia „Ostașul ducea un răvaș” și a participat activ în numeroase cenacluri literare locale și județene.
Din 1991, a colaborat cu „Gazeta Reghinului”, iar din 1994 cu „Opinia Reghineană”, unde a ocupat și funcția de redactor șef între 1996–1998. În perioada 1992–2003, a publicat trei cărți de autor: „Rime fără pretenții” (2001), „Cu sare și piper” (2002) și „Suflete în uniformă” (2003), participând și la volume colective de antologie literară.
Chiar și în ultimele luni ale vieții, Alexandru Costin a continuat să aclimatizeze în literatura română creația lui Baudelaire, traducând peste 50 de poezii, lăsând în urmă manuscrise ce așteaptă încă să fie publicate.
Alexandru Costin rămâne în memoria noastră nu doar ca scriitor și profesor, ci ca un om cu suflet pur, talent excepțional și o carismă rară, a cărui moștenire culturală continuă să inspire și să emoționeze.
Am păstrat o fotografie din tinerețe cu Alexandru Costin în haină de ofițer, cu alura unui actor de cinema, iar a doua variantă color am realizat-o în ținută de general cu ajutorul inteligenței artificiale, imaginând ce carieră militară ar fi putut avea.
Text realizat de Matei Robert Mihai
About Author
