AMBROZIE CHEŢIANU SINGURUL PREOT DIN ISTRORIA COMUNEI BĂLA CARE A FOST NUMIT PRELAT PAPAL DE CĂTRE PAPA PIUS AL XI-LEA !

Viaţa lui Ambrozie Cheţianu (Ambrosiu Cheţian) dascăl şi om al Astrei, preot, profesor renumit şi vicar al Mitropoliei de la Blaj a fost de la un capăt la altul un urcuş pe treptele slujirii lui Dumnezeu şi a Patriei în binele comun.

Numele său este pomenit în Dicționarul personalităților Unirii, coordonat de Șerban Ioan şi pe bună dreptate fiindcă a fost un delegat vrednic al românilor transilvăneni la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, organismul legislativ reprezentativ al „tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească”, care a adoptat hotărârea privind Unirea Transilvaniei cu România, la 1 decembrie 1918.

A fost singurul preot greco-catolic din istoria comunei Băla care a ajuns prelat papal şi care a rămas în conştinţa colectivă ca un consacrat al lui Dumnezeu care a strălucit prin masura adevărului şi a moralitaţii sale. *(A fost un model de admiraţie profesională şi spirituală la fel ca şi fratele său, avocatul Augustin Cheţianu).

Ambrozie Cheţianu a revenit în actualitate după 88 de ani de la moartea sa, după apariţia cărţii ”Familia Chețianu în slujba bisericii și a națiunii române”, scrisă magistral de prof. dr. Răzvan Mihai Neagu.

S-a născut la 7 aprilie 1863 în satul Ercea, comuna Băla din judeţul Mureş în familia preotului greco-catolic Simion Cheţianu (1829-1917), preot în sat şi viceprotopop onorific al tractului Fărăgău.

A absolvit Școala primară în satul natal, iar studiile secundare la Liceul romano-catolic din Târgu-Mureș, pentru ca, în 1884, să-și ia bacalaureatul la Blaj. A urmat apoi studii teologice la Budapesta, pe care le-a încheiat în anul 1888.

În anul trei de facultate s-a înscris și la Facultatea de științe naturale de la Universitatea din Cluj, pe care o absolvă în 1890, devenind asistent la Catedra de botanică. La 14 noiembrie 1891 a fost promovat doctor la Universitatea din Cluj, susţinându-şi cu succes teza de doctorat: Adatok a „Ruppia Transsilvanica” ismeretéhez *(Date pentru cunoaşterea plantei Ruppia Transilvanica). După un an refuză postul din motive personale și devine profesor de științe naturale și geografie la Liceul „Sfântul Vasile cel Mare” din Blaj.

La 14 martie 1892 s-a căsătorit cu Virginia Pop, în capela reşedinţei mitropolitane din Blaj ;i la scurt timp i s-a conferit lectoratul, iar la 17 martie 1892 a fost hirotonit preot de mitropolitul Ioan Vancea. La 29 aprilie 1893 s-a născut din această căsătorie un copil, Emil Cheţianu (1893–1972) care ajunge ulterior avocat şi prefect de Turda.

În anul 1893 a obţinut diploma de profesor de geografie şi istoria naturală, după care Consistorul l-a numit profesor ordinar la 12 august 1893.

Ambrozie Cheţianu a condus de la început Muzeul de Ştiinţe Naturale al gimnaziului, la 1900-1901, după alegerea de canonic a profesorului Uilăcanu, a preluat şi Grădina Botanică.

Pentru ambele, custodia lui Ambrozie Cheţianu a însemnat un pas mare spre îmbogăţirea şi aranjarea sistematică a speciilor. Deosebit de interesante au fost cele trei colecţii cu care a îmbogăţit Herbarul liceului de băieţi: 1. Plantele în poezia poporală. 2. Plantele medicinale, şi 3. Plantele pe cari femeile le întrebuinţează la colorat, din care cea dintâi a fost unică în felul ei, combinând ştiinţa cu folclorul. Toate cele trei colecţi au fost expuse la expoziţia din Bucureşti în 1906, iar în Blaj în 1911. În aceelaşi an a susţinut celebra dizertaţie „Stăpânirea pământului prin muncă şi carte” care i-a crescut reputaţia şi valoarea didactică şi i-a confirmat funcţia de preşedinte al secţiei ştiinţifice a Astrei.

În anul 1910 a fost La 1910 numit director al Liceului «Sf. Vasile”, iar în 15 octombrie 1915 ales canonic de fundaţiune regească printr-o rezoluţie de la Viena semnată de Împăratul Francisc Iosif I. Ca director şi profesor rămâne până în 1918, când intră în administraţia bisericească, fiind până la moarte şi inspectorul arhidiecezan al liceului.

În 13-14 nov. 1918 a fost delegatul Consiliului Naţional Român Blaj la Arad şi apoi delegat în Marea Adunare Naţională de la Alba-Iulia, organismul legislativ reprezentativ al „tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească”, cel care a adoptat hotărârea privind Unirea Transilvaniei cu România, la 1 decembrie 1918.

În martie 1933 a fost numit vicar general arhiepiscopesc, cea mai înaltă sarcină ce i se putea acorda unui preot căsătorit.

Pentru meritele sale în slujba Bisericii, a fost numit prelat papal de către Papa Pius al XI-lea *(primul suveran al Vaticanului de la crearea sa ca stat independent), titlu care îi dădea dreptul să poarte reverendă roșie, cruce de aur pe piept și inel pe deget.

Dr. Ambrozie Chețianu a primit Ordinul „Steaua României” în grad de comandor, pentru lupta sa neobosită în ridicarea culturală și politică a românilor transilvăneni.

Dr. Ambrozie Chețianu a plecat la ţărmul veşniciei la 22 aprilie 1934, şi a fost înmormântat în data de marţi 24 aprilie, în cimitirul mare al Blajului. Prohodul l-a celebrat, IPS Frenţiu al Orăzii, întrucât Mitropolitul era bolnav.