AŞA L-AM ÎNTÂLNIT PE MARCEL IUREŞ CEL MAI MONDIALIZAT ACTOR ROMÂN !

Marcel Iureș, la 73 de ani, cu peste 50 de roluri în film și zeci de roluri în teatru, este unul dintre cei mai cunoscuți actori din România. În primul rând pentru celebrele nominalizări UNITER pentru cel mai bun actor (stagiunea 1992-1993), pentru rolul din spectacolul „Richard III” de W. Shakespeare şi premiul UNITER pentru cel mai bun actor (stagiunea 1997-1998), pentru rolul titular din spectacolul „Richard al II-lea” de W. Shakespeare şi bineînţeles pentru toate apariţile sale memorabile din filmele româneşti.
Primul film românesc în care l-am remarcat pe Marcel Iureş a fost în filmul biografic „Aurel Vlaicu”, apoi l-am revăzut în „Artista, dolarii și ardelenii” apoi în „Cei care plătesc cu viața” şi lista ar putea continua…
După Revoluţia Română din 1989 a jucat și în câteva filme de top la Hollywood care i-au adus şi notorietate internaţională şi l-au transfomat în cel mai mondializat actor român. Până să îl cunosc nu am înţeles cu adevărat cum a reuşit să ajungă atât de mare în această industrie.
Nu l-am cunoscut la Hollywood ci la Sovata într-o zi de miercuri pe 29 iulie 2020, la inaugurarea tronsonului din județul Mureș, din proiectul Via Transilvanica. Am fost invitat la acel eveniment de către Alteţa Sa, Prinţul Dimitrie Sturdza, unde se sărbătorea finalizarea a 160 km noi din județul Mureș, care veneau în completarea celor 400 km existenți deja.
Acolo am întâlnit o sumedenie de personalităţi pe care le cunoşteam doar de la televizor sau din ziare şi am rămas surprins să descopăr cât de modest este Marcel Iureş. Ţin minte că stătea cuminte pe un scaun banal, îmbrăcat modest fără să îşi dea aere de vedetă şi fără să atragă atenţia. L-am recunoscut imediat şi la finalul prezentării câţiva primari de pe Valea Gurghiului au mers la el să îl salute şi îşi exprime admiraţia faţă de cariera sa impresionantă. Unul dintre aceştia a fost Dan Vasile Dumitru, primarul comunei Ibăneşti. Am aşteptat să rămână singur şi apoi m-am apropiat şi eu timid şi l-am abordat.
Actorul distins cu Ordinul Serviciu Credincios în grad de Mare Cruce de către Președintele României a fost foarte politicos şi mi-a răspuns la câteva întrebări. Nu îmi venea să cred că omul din faţă mea a jucat în filme cu staruri precum: Brad Pitt, Tom Cruise, Antonio Banderas, Christian Slater, Kirsten Dunst, Jon Voight, George Clooney, Nicole Kidman, Bruce Willis, Johnny Depp, Orlando Bloom sau Keira Knightley.
Eram şocat de faptul că toată celebritatea câştigată în occident nu i-a schimbat cu nimic atitudinea sa jovială, dezinvoltura și seninătatea.
Aveam în faţa mea un actor care a lucrat cu regizori de renume mondial precum Costa Gavras, Brian De Palma, Mimi Leder sau Francis Coppola şi el continua să fie modest şi agreabil. Atunci mi-am amintit că omul din faţa mea, declarase într-un interviu cu vreo zece ani înainte să-l cunosc, o frază care mi-a revenit în minte „profesionalismul îţi asigură autonomie oriunde în lume. Dacă eşti profesionist, ai autonomie, ai bagaje depline, ai tot ce-ţi trebuie. E ceva normal. Dacă ai şcoală, ai experienţă, te mişti autonom” şi actorul Marcel Iureş mai spunea că a remarcat că la Hollywood, noţiunea de împrietenire nu există şi că de exemplu actorul Bruce Willis nu este neapărat mai tare decât el.„Nu e mai tare Bruce Willis decât mine, dacă asta vreţi să auziţi. Aţi văzut foarte bine: nu e mai tare. Şi mie mi se întâmplă să cred că-s foarte tare şi vine cineva, de unde nu te aştepţi, şi e mai tare decât mine. Se întâmplă, e dintre ale vieţii. Bruce e foarte tare. Nu întotdeauna însă eşti supraom. Nu poţi să fii zeu tot timpul.” declara actorul.
Marcel Iureş face parte din actorii mei preferaţi din foarte multe motive şi pe lângă faptul că face teatru şi cinematografie de performanţă e un român excepţional. Puţină lume ştie că Marcel Iureș a schimbat mai multe meserii până și-a găsit drumul în viață. Timp de 3 ani a fost desenator tehnic, a muncit pe șantier, a rupt bilete în tramvaie și a cântat la nunți, totul pentru a-și câștiga existența. Iată ce spunea Marcel Iureş într-un interviu pentru Revista Formula AS, despre momentul în care a realizat că dorește să fie actor și despre modelele vieții sale. „Pe când aveam 16-17 ani, mi-am pus pe nas niște ochelari de vedere cu dioptrii. La vremea aceea, nu aveam nevoie de ei. Vedeam perfect. Și m-am uitat în oglindă. Prin lentile nu vedeam nimic, așa că m-am uitat pe deasupra lor. Am fost fascinat de faptul că îmi vedeam reflexia în oglindă, pe deasupra ochelarilor și nu prin ei. Mi s-a părut că e ceva: să te vezi bine fără ochelari, deși purtându-i. De aici a cam pornit totul.(…)
Seva vieții mele urcă din modelele pe care le-am avut, din faptul că trei sferturi din viață am băut apă din fântână, din pământ, iar nu din țeavă, că am mâncat pâine și mămăligă făcute de bunica și de mama mea, că am băut lapte de la vaca din grajd și că am mâncat mere abia culese din pom. Seva vine din faptul că am întâlnit oameni care au trăit meditând, încercând, nu spunând. Mai cădeau în genunchi, se mai rostogoleau, dar se ridicau. Erau oameni. Și mai vine din imensul noroc pe care mi l-a dat Dumnezeu: am primit o nevastă minunată, o adevărată forță, și un băiat absolut normal, un om. Și mai vine seva și din faptul că eu cred în povești cu îngeri și cred în Dumnezeu. Nu-s multe. Le poți strânge într-o batistă.”
Sursa foto: Arhiva VNATL
Sursa text: Formula AS, Anul 2002, Numărul 518