Astăzi s-au împlinit 33 de ani de la dispariția preotului Beniamin Maior dintre noi !

Fostul preot greco-catolic s-a stins din viață la vârsta de 78 de ani, la Cluj în ziua de 8 octombrie 1985 în urma unei ciroze hepatice și a fost înmormântat la Reghin în cimitirul Cuviosul Lazăr.

O rugăciune, o lumânare, o floare sunt tot ce-i mai putem oferi acum când se împlinesc 33 de ani de la trecerea în eternitate a neoboistului și curajosului preot Beniamin Maior, omul care și-a riscat liberatea sa și a fiilor săi în 1950 pentru ca protopopul Alexandru Todea să ajungă ascuns sub o pătură în căruța personală la gara din Deda pentru a prinde acceleratul de Baia-Mare care la dus direct la București la Nunțiatura Papală. Poate dacă nu ar fi existat acest consacrat al lui Dumnezeu la Suseni care să pună credința mai presus decât politica Partidului Comunist Român nici consacrarea episcopală a lui Alexandru Todea din 19 noiembrie 1950 săvârșită de episcopul romano-catolic Iosif Schubert nu ar fi avut loc, în capela-baptisteriu a Catedralei „Sf. Iosif” din București. Gestul eroic al fostului preot greco-catolic l-a costat mai târziu pierderea funcției de director al Fabricii de Cărămidă din Suseni și i-a adus transferul la II Republica pe funcția de ajutor de magazioner ca mai apoi primvicepreședintele fostului raion Reghin, ( tovarășul de tristă amintire Jere Adalbert) să îi propună la batjocură funcția de șef al măturătorilor de stradă și vidanjori care lucrau în schimbul de noapte.

Fostul preot Beniamin Maior și-a trăit viața cu sinceritate până la capăt în ciuda umilirilor la care a fost supus de autoritățile vremii pentru că nu s-a convertit la ortodoxism după ce Biserica Unită a fost scoasă în afara legii de statul comunist, prin Decretul 358 de la 2 decembrie 1948. Siteul viselenuautermenlimita.ro îi aduce un omagiu unui om de aleasă ținută morală și profesională, calități ce vor rămâne neșterse în memoria celor care l-au cunoscut.

.Cine a fost Beniamin Maior ?

Beniamin Ioan Maior, s-a născut la data de 28 aprilie, în Maiorești. Cursurile școlii primare le-a absolvit la școala din satul natal, apoi gimnaziul la Reghin, liceul la Gheorgheni și Teologia la Blaj, promoția 1929. În anul școlar 1929-1930, a fost profesor de religie la Liceul Sfântul Nicolae din Gheorgheni-Ciuc.

La 24 august 1930 a fost hirotonit preot de către Arhiepiscopul și Mitropolitul de Alba-Iulia și Făgraș, Dr. Vasile Suciu și numit administrator parohial în satul Merișor.

În anul 1936 a fost promovat ca paroh al aceleiași biserici, de Arhiepiscopul și Mitropolitul Alexandru Nicolescu.

Odată cu cedarea Ardealului de Nord, mulți preoți s-au refugiat. Parohia Suseni devenind vacantă, a fost numit paroh al acesteia și încredințat și cu administrarea parohiilor Maiorești și Săcalul de Pădure.

În 1948, cultul greco-catolic a fost desființat. Deși nu a trecut la ortodocși, a funcționat ca preot până în februarie 1949, când a fost scos din rândul clerului pentru că a refuzat a refuzat să semneze trecerea oficială la Biserica Ortodoxă.

În perioada 28 octombrie 1944-28 decembrie 1957 a condus Fabrica de Cărămizi Suseni, apoi a fost încadrat la C.A.R.P. Reghin, până în mai 1960.

Având și calificarea de tehnician în construcții și materiale de construcții, în mai 1961 se angajează la Intreprinderea Construcții Drumuri și Poduri Cluj, de unde în aprilie 1970 s-a pensionat și a decis să rămână în continuare la Cluj.

În ziua de 8 octombrie 1985, aflat în al 78 an de viață, preotul Beniamin Maior s-a stins, trecând la cele veșnice după o viață în care a suferit foarte multe umiliri din partea regimului comunist.

S-a stins în urma unei ciroze hepatice și a fost înmormântat la Reghin în cimitirul Cuviosul Lazăr fiind înmormântat creştineşte de către preotul protopop, Gheorghe Pop ajutat de preoţii Panga din Vălenii de Mureș și preotul Ioan Rusu de la Cașva.

În timpul vieții preotul a scris în manuscris Monografia Satului Maiorești care a fost editată de fiul său Emil Maior la 23 de ani de la moartea părintelui său la Editura Buna Vestire și a beneficiat de o prefață semnată de conferențiar Dr. Laura Stanciu.

Dumnezeu să-i ocrotească odihna veșnică!

Matei Robert Mihai