Astăzi se împlinesc 74 de ani de la moartea fotografului regal Georg Heiter

0
158588016_2432101583600305_4774967950907463085_o

     Georg Heiter a fost cel mai mare fotograf din ultimul deceniu al secolului XIX al Reghinului şi şi-a menţinut acest statut până în perioada interbelică. Nu trebuie să inventăm metafore pentru a-i defini opera fiindcă fotografiile sale vorbesc de la sine. Este păcat că fotograful nu şi-a scris memoriile într-o carte însă şi-a deschis sufletul, ca o carte, în imaginile pe care le-a developat şi le-a lăsat moştenire posterităţii.  Azi, s-au împlinit 74 de ani  de  când „fotograful regal” Georg Heiter a trecut la „ţărmul veşniciei” motiv pentru care vreau să îi aduc un omagiu. 

Datorită lui Georg Heiter a rămas imortalizată pe pelicula foto prima nuntă cu maşină decapotabilă din istoria Reghinului

    Ce frumos ar fi fost ca astăzi Reghinul să aibă un Muzeu de Fotografie „Georg Heiter” care să cuprindă o parte din cele mai reprezentative fotografii ale sale. Ce inedit era Reghinul dacă ar fi avut o mână de patrioţi locali interesaţi să strângă în toţi aceşti 74 de ani scurşi de la moartea maestrului materialele sale fotografice într-o colecţie unică din „Ţinutul Reghinului”. Nu mai era nevoie să creez un grup pe Facebook intitulat “Salvaţi Memoria Fotografului Regal Georg Heiter”, nu mai era nevoie să propun eu personal să fie votat printr-un Proiect de Hotărâre al Consiliului Local „Cetăţean de Onoare Post-Mortem” al Municipiului Reghin. Nu mai trebuia să îi caut mormântul fiindcă ar fi ştiut toţi reghinenii de acest om special cu ajutorul căruia putem să descoperim azi o lume pierdută plină de atâta frumuseţe. 

      A realizat atât de multe fotografii de familie, fotografii document, fotografii de nuntă, fotografii de artă, fotografii pentru ziare, fotografii pentru cărţi, fotografii pentru Casa Regală a României încât nici nu mă mir că anul trecut cea mai renumită editură din Germania a tipărit o carte ilustrată cu fotografii realizate de Georg Heiter. Există deja atât de multe cărţi în care fotografiile semnate de Georg Heiter incită interes tocmai prin faptul că redau tot felul de ocupaţii tradiţionale, portul popular, datini şi obiceiuri, peisaje, chipuri de ţărani de pe Văile Gurghiului şi Mureşului, maghiari, evrei sau romi surprinşi în diferite activităţi din perioada interbelică încă mă mir, că încă, nu a fost desemnat „Cetăţean de Onoare Post-Mortem al Reghinului” . 


O nuntă din Reghinul Săsesc fotografiată de Georg Heiter

Cele mai recente cărţi în care am descoperit fotografii semnate de Georg Heiter şi referiri la fotograful reghinean sunt :

„Sub Semnul lui Marte. Militarii Reghinului” autor Dr. Dorin-Ioan Rus, apărută la Editura Accent din Cluj-Napoca în 2007;

„IOAN N. MALOŞ (4 mai 1916 – 23 noiembrie 1942) autor Valer Pop, apărută la Editura „NICO” din Târgu-Mureş în 2009;   

„MEMORII” VASILE NETEA, apărută sub egida Fundaţia Culturală „Vasile Netea”. Ediţie îngrijită, introducere şi indici de Dimitrie Poptămaş, apărută la Editura „Nico” în anul 2010.

„Umor şi Convieţuire Multiculturală la Reghinul Săsesc” autor Dorin-Ioan Rus, tipărită la Editura Astra Museum din Sibiu în 2013, care conţine şi o biografie a fotografului; 

Gurghiu Domeniul regal de vânătoare în trecut şi astăzi. Ediţia a II-a, a fost îngrijită de Helga Stein, Traducere din limba germană a semnată de Sanda Ignat (cu completări privind soarta Gurghiului din 1938 până în anul 1989 de Radu V. Mija) şi tipărită la Editura Honterus din Sibiu în 2018;

„Alexandru Ceuşianu (1898-1970) Omagiu unui Cetăţean de Onoare, tată model şi bunic cu păr de argint şi inimă de aur”, autor Mihai Matei, apărută la Editura „Vatra Veche” din Târgu-Mureş în 2020.  

Gurghiu – GÖRGÉNY – SZENT – IMRE  – Das königliche Leibjagdgehege einst und jetzt. Tipărită în limba germană la Editura Neumann-Neudamm în 2020. 

     Nu înțeleg sub nici o formă de ce oameni cu putere de decizie la nivel local nu se sesizează să facă ceva în acest sens ? Azi se cunoaşte foarte clar faptul că Georg Heiter a moștenit primul studio fotografic în Reghin în anul 1895 iar 6 ani mai târziu deschidea un studio de vară la Borsec unde a fotografiat o mulţime de personalităţi ale vremii care făceau cure cu apă minerală. Este publicat în mai multe cărţi faptul că măiestria fotografică a lui Georg Heiter a fost recunoscută şi de Casa Regală a României care i-a dat patentul de „fotograf regal” încă din anul 1908 din perioada regelui Carol I iar în anul 1928 Georg Heiter fost distins la București cu ,,Medalia de Aur în Arta Fotografică” pentru stilul său inconfundabil.

    În anul 1938 în București mai exista un Studio Foto ,,HEITER” pe Strada Biserica Enei  la nr. 20 însă nu am reușit să găsim până în prezent nicio informație care să dovedească că aparținea reghineanului ori era doar o coincidență de nume. Cert este că în perioada ocupației hortyste fotograful s-a refugiat la Timișoara cu familia unde la un momentdat a fost chiar arestat însă la intervenția ucenicului său Moise Ioan la comandantul Comisariatului Reghin cu care era în relații foarte bune s-a intervenit pe linie profesională și raportându-se care este statutul său în oraș a fost eliberat. Chiar dacă a fost bătut și umilit și ținut flămând în pușcărie fotograful nu a emigrat nici în Germania nici în Austria a preferat să se întoarcă acasă la Reghinul Săsesc și și-a dus crucea suferinței pe principiul ,,Mai bine să cazi mergând pe căile onoarei, decât să biruieşti printr-o infamie”.

     La întoarcerea acasă Heiter  a găsit casa goală i-a fost furată toată mobila, pianul, toate lucrurile personale chiar și patul fiind nevoit să doarmă pe jos pe paie câteva zile până și-a făcut rost de un așternut. În ciuda schimbărilor politice care l-au afectat atât financiar cât și emoțional Heiter nu și-a călcat principiile și a păstrat dreaptă scara valorilor în care a crezut toată viața. A fotografiat neîncetat până în 1943 când i-a vândut atelierul ucenicului care i-a salvat viața care l-a îngrijit și în casa căruia şi-a dat ultima suflare patru mai târziu. A lăsat cu limbă de moarte să fie înmormântat în oraşul în care a văzut prima oară lumina zilei în care şi-a petrecut cei mai frumoşi ani din viaţă, a avut cei mai mulți prieteni și unde a administrat primul studiou foto din istoria Reghinului. 

   A murit demn şi discret aproape uitat, în noaptea de 12 spre 13 martie 1947 în casa ucenicului său Ioan Moise care i-a fost aproape încă din anul 1926. Decesul a fost constatat de doctorul Vasile Niculescu care a pus și diagnosticul comoție cerebrală. Heiter a închis ochii împăcat că arta fotografică rămâne pe mâini bune şi celebrul său studiou cu tavanul din sticlă va avea continuitate. A fost înmormântat în Cimitirul Evanghelic din strada Toamnei de către preotul Rudolf Hartmann în data de 15 martie lăsând în urma sa zeci de mii de clișee moștenire generaților ce vin, iar azi fotografiile sale au din ce în ce mai mare căutare pe internet în rândul colecționarilor de cărți poștale și fotografie veche.

 

     Din anul 2016 mă străduiesc să îi colecţionez opera şi să îi păstrez nealterată moştenirea motiv pentru care am creat Grupul Facebook “Salvaţi Memoria Fotografului Regal Georg Heiter” având ca scop readucerea în actualitate a măiestriei sale artistice şi consolidarea mormântului în care îşi doarme somnul de veci, care necesită lucrări urgente de restaurare.

Binecuvântată să îi fie memoria şi restabilită valoarea faptelor sale ! 

 

Aceasta este reşedinţa din Reghin în care s-a stins din viaţă fotograful regal Georg Heiter
Fotograful Regal Georg Heiter în anul 1936 instantaneu din Borsec din faţa Vilei „HEITER” şi a studioului său de vară.  În centrul imaginii apare fotograful împreună cu soţia Alice Bernardine şi o nepoţică flancaţi de cei trei copii ai săi: Ernst, Dora şi Gerhard Heiter. Sursa foto: Erdély régi fotói

About Author

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *