Azi, primul episcop din Iernuțeni a fost declarat martir pentru credință prin decret papal

Azi, 19 martie a.c., Papa Francisc l-a primit în audienţă pe cardinalul Angelo Becciu, prefect al Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor. În cadrul audienţei, papa Francisc a autorizat Congregaţia să promulge, printre alte decrete, şi decretul privind recunoaşterea martiriului slujitorilor lui Dumnezeu a șapte episcopi români greco-catolici ucişi din ură faţă de credinţă în diferite locuri din România, în perioada 1950-1970.

Printre cei șapte episcopi se află și un martir pentru credință născut pe plaiurile noastre, PS Tit Liviu Chinezu fiul unui preot greco-catolic din comuna Ernutfaia (Iernuțeni), azi localitate componentă a municipiului Reghin. Tit Liviu Chinezu a ajuns la rândul său un consacrat al lui Dumnezeu, preot, protopop și apoi episcop martir al Bisericii Române Unite cu Roma (greco-catolică) profesor și rector al Academiei Teologice „Preasfânta Treime” din Blaj. După ce cultul greco-catolic a fost interzis în România de comuniști a fost arestat de Securitate și fiindcă nu a vrut să se convertească la ortodoxism a fost lăsat să moară înghețat de frig în închisoarea din Sighetul Marmației. A fost îngropat de gardienii închisorii fără sicriu noaptea în Cimitirul Săracilor, fără a i se cunoaște nici azi locul de veci.

Pe lângă episcopul din Iernuțeni, Papa a autorizat promulgarea decretelor de recunoaştere a martiriului a încă șase episcopi greco-catolici: Valeriu Traian Frenţiu, Vasile Aftenie, Ioan Suciu, Ioan Bălan, Alexandru Rusu şi Iuliu Hossu care au refuzat să treacă la ortodoxie şi şi-au găsit sfârşitul în închisorile comuniste.

Cine a fost Tit Liviu Chinezu?

Conform Protocolului Matricol al Botezaților din Parohia Greco-Catolică Iernuțeni, Tit Liviu Chinezeu s-a născut pe 22 decembrie 1904 în comuna mai sus amintită în familia preotului greco-catolic Chinezu Ioan-Paul și a preotesei (H)Elena Ceușian. Conform aceluiași document a fost moșit de Maria Gherasim, botezul a fost oficiat pe data de 26 decembrie de către preotul Simeon Zehan din comuna Breaza și nașii pruncului au fost Vasile Damian și Maria Ceușean.

Tit Liviu Chinezu încă de când era copil a avut un trai greu, întrucât trebuia să facă zilnic, pe jos, pe ger sau căldură, pe ploaie sau viscol, drumul până la școala primară din Reghin. Motiv pentru care tatăl său preotul Chinezu Ioan-Paul a construit în 1913 Școala Primară Confesională din Iernuțeni.

După cursurile școlii primare și-a continuat studiile medii la gimnaziul săsesc din Reghin, clasele IV-VI, la liceul românesc din același oraș, iar ultimele două clase, a VII-a și a VIII-a (azi XI-XII), la Blaj, la Liceul „Sfântul Vasile”, distingându-se tot timpul printre cei mai buni elevi.

La Liceul „Sf. Vasile” din Blaj s-a impus atât în fața colegilor, cât și a profesorilor, prin agerimea inteligenței sale, prin puterea lui de muncă, punctualitate, spiritul său extrem de ordonat, așa încât bunătatea și amabilitatea lui iradiau în jur și-i cucerea pe toți, fiind, prin felul său de a fi, un lider înnăscut și iubit.

În 1925 a fost trimis la studii teologice la Roma, la Colegiul ”Sfântul Atanasie” (unde slujbele de rit oriental se făceau în limba greacă) studiile universitare continuându-le la Angelicum și Propaganda Fide.

După ce și-a luat doctoratul în filosofie, cu brio, și fiind aproape încheiate și studiile teologice, la 31 ianuarie 1930, a fost hirotonit preot, la Roma. Întors acasă, în anul 1931, tânărul preot, doctor în filosofie Tit Liviu Chinezu a fost numit profesor de religie la Școala Normală de Învățători din Blaj. În școală a fost un factor dinamizant, dar cu mult tact pedagogic, iar cei care au avut prilejul de a-și deschide lui – ca spiritual – sufletul, au rămas fascinați de nivelul și justețea îndrumărilor primite. A fost un autentic deschizător de chemări și făuritor de destine și unul dintre cei mai distinși slujitori ai Bisericii Române Unite. Părintele Alexandru Mircea din Spania, fost elev al Părintelui-profesor Tit Liviu Chinezu, mărturisea că îi datorează totul acestuia.

În 1937 a fost transferat la Academia Teologică din Blaj, iar în 1947 la Bucureşti, ca protopop.

La 28 octombrie 1948, a fost arestat şi dus la Mănăstirea Neamţ, împreună cu alţi 25 de preoţi greco-catolici. A fost transferat apoi la Căldăruşani, unde ulterior au fost aduşi şi Episcopii greco-catolici. Aici, la Căldăruşani, pe 3 decembrie 1949, a fost consacrat ca Episcop, de către ceilalţi Episcopi. Cu toate precauţiunile luate pentru a nu se divulga acest secret, securitatea a aflat cele întâmplate.

În 1937 Părintele-profesor Tit Liviu Chinezu a fost transferat, la Academia de Teologie „Preasfânta Treime” din Blaj, la Catedra de Apologetică și apoi la Filosofie, pe care a și ilustrat-o. Părintele Chinezu îndeplinea și funcția de rector al Academiei Teologice „Preasfânta Treime” din Blaj. Mai întâi profesor și prefect de studii și apoi rector al Academiei, s-a dovedit și un admirabil organizator și înnoitor al vechilor așezăminte, dându-le un nou suflu, un nou ritm. Încă și acum douăzeci de ani, foștii lui studenți îi pomeneau cu respect, elogii și venerație numele.

În 28 octombrie 1948 Tit Liviu Chinezu a fost arestat și dus la Mănăstirea Neamț, împreună cu alți 25 de preoți greco-catolici, și apoi la Căldărușani, unde, ulterior, au fost aduși și episcopii greco-catolici, ținuți până atunci la Dragoslavele, Mușcel, la vila, patriarhului Justinian Marina. În timp ce mai era la Căldărușani, la data de 3 decembrie 1949, la propunerea lui Ioan Ploscaru, părintele Tit Liviu Chinezu a fost consacrat episcop de către ceilalți episcopi veterani (tot acolo a fost consacrat și Ioan Cherteș, în noaptea de Crăciun, 24/25 decembrie 1949). Cu toate precauțiunile luate pentru a nu se divulga acest secret, securitatea a aflat ce se întâmplase, și cu ocazia unei vizite, pe care un delegat al Ministerului Afacerilor Interne o făcea la Sighet, a spus tuturor: „Știați că aceștia doi, îi arăta pe Chinezu și Cherteș, sunt episcopi?”. Toți au rămas uimiți de această revelație.

Tot la Închisoarea Sighet un căpitan de securitate a repetat propunerea episcopului vicar patriarhal Teoctist Arăpașu, de a trece la Biserica Ortodoxă Română. La categoricul refuz al tuturor, căpitanul de securitate a plecat furios. Însă Vasile Ciolpan, directorul închisorii, s-a reîntors nervos în celulă, și părintele Chinezu a fost sancționat cu izolare timp de două săptămâni.

De multe ori, securistul închisorii venea și ținea teorii despre cum trebuie să treacă la Ortodoxie, cu toții. Într-o zi episcopul Chinezu i-a spus: «- Domnule, sunt cât se poate de uimit să constat că guvernul comunist, care se declară ateu, manifestă atâta interes pentru convertirea noastră.» Dar securistul a replicat: «- Tu, care ești deținut, ar trebui să ai grijă ce vorbești. Există între noi oameni care știu mai multă teologie decât tine.» Mai târziu, în aceeași zi, a venit comandantul închisorii, care le-a spus că au fost reclamați pentru obrăznicie.

Episcopul Tit Liviu Chinezu, a fost transferat mai târziu, la Penitenciarul din Sighetul Marmaţiei. Datorită regimului de exterminare, prin corvezi, foame şi frig, Tit Liviu Chinezu s-a îmbolnăvit foarte grav.

Ca să le arate că rezistența preoților și episcopilor greco-catolici poate fi înfrântă, conducătorii închisorii au luat măsuri drastice. Era geroasa iarnă a anului 1955. Episcopul Chinezu s-a îmbolnăvit grav. Într-o noapte a început să scuipe sânge, dar n-a avut parte de nici o asistență medicală.

Chemat sanitarul închisorii, acesta a decis să-l izoleze în infirmierie, ceea ce era o mare minciună, căci, în realitate, infirmierie nu exista. Cu toate că i-a implorat să nu-i lase să-l ia de lângă ceilalți, aceștia nu aveau niciun fel de autoritate. Comandantul închisorii, Vasile Ciolpan, a ordonat ca fereastra celului sale să fie deschisă, pe un ger groaznic, Episcopul Chinezu aproape că a înghețat. Îl închiseseră, singur, într-o celulă mare, celula 62, de pe aripa din dreapta a T-ului (închisoarea de la Sighet avea forma unui „T”) unde, nu după mult timp, a și murit, bolnav și înghețat.

P1400691 — *Fisa matricola de detinut politic a Iernuțeanului dovedeste că episcopul Chinezu Tit Liviu nu a fost condamnat niciodată*

Documentele cercetate recent de către Biserica Română Unită arată că Tit Liviu Chinezu a petrecut până în ultima zi de viață alături de colegii săi episcopi și că a fost mărturisit cu o zi înainte, de către Părintele protopop de Reghin (viitorul mitropolit greco-catolic și cardinal) Alexandru Todea.

Drept dovadă stă și mărturia Părintelui Coriolan Tămâian reținută de Postulatura care cercetează cauza de canonizare a episcopului-martir. „În 12 ianuarie 1955 i s-a făcut rău [episcopului Chinezu], nu mai vorbea, nu mânca, până în dimineața zilei de 15 ianuarie. Noi căutam să-l «acoperim», să nu-l vadă paznicul, ca și cu episcopul Frențiu și cu episcopul Suciu, altfel îi ducea de acolo să moară. A intrat întâmplător paznicul, un rutean, l-a văzut bolnav, a sesizat gardianul, care l-a transportat împreună cu mine în altă cameră, de o persoană, spunând că va fi dus la spital, ceea ce eu am contestat. El s-a prins de mine, de reverul hainei, nu voia să plece. Peste două ore a murit.”

În după-amiaza de 15 ianuarie, tocmai când se trăgea clopotul la biserica romano-catolică din Sighet, se stinsese martir, unul dintre cei mai luminoși arhierei tineri ai Bisericii Române Unite cu Roma. A fost îngropat în același cimitir al vagabonzilor și sinucigașilor, unde fusese înhumat și prietenul său de o viață, Ioan Suciu, precum și alți episcopi, preoți și atâția demnitari, între care Iuliu Maniu. „Se poate spune că a fost ucis cu premeditare, prin frig și boală. Când măturătorii-preoți au trecut pe acolo, au avut răgaz să deschidă vizeta. Bolnavul atârna cu capul peste marginea patului, iar jos era o baltă de sânge… Adevărată moarte de martir”. Noaptea a fost cărat cu căruța și îngropat în Cimitirul Săracilor, un cimitir fără cruci și fără morminte, părăsit, de pe malul Izei, unde au fost înmormântați toți cei care au murit la Sighet. A fost al patrulea episcop martir al Bisericii Române Unite, după Vasile Aftenie, Valeriu Traian Frențiu și Ioan Suciu.

Bibliografie:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Tit_Liviu_Chinezu;

Registru Născuți-Căsătoriți-Morți- Iernuțeni Greco-Catolici (1887-1938);

Iernuțeni Destinul Generațiilor – Preot Vasile Chiorean Logign, pg. 63;

https://ro.wikipedia.org/wiki/Iernțeni,_Mureș;

IICCR, Fișa matricolă penală a lui Tit Liviu Chinezu;

viselenuautermenlimita.ro