Azi se împlinesc 34 de ani de la moartea Dr. Eugen Nicoară!

M-am recules astăzi, în tăcere la mormântul acestui colos al medicinei și culturii naționale, am aprins o lumânare în memoria dr. Eugen Nicoară și m-am rugat pentru ca sufletul său să fie în „Palma lui Dumnezeu”. În anul 2017 am scris povestea acestui chirurg de excepție, care a efectuat, în cariera sa, în jur de trei milioane de consultații medicale gratuite și peste 53.000 de operații. În cartea ,, Eugen Nicoară – doctorul ancestronic din Loja Regelui Carol al II-lea ” am scris cum a construit un spital din banii proprii și apoi l-a donat bisericii ortodoxe care i-a plătit studiile. Am explicat cum a ajuns împreună cu soția dr. Maria I. Nicoară să își asume o responsabilitate încredibilă de a îngriji 250 de copii la foametea din 1946. Am dezvăluit cum a reușit să ridice 100 de monumente ale eroilor și 60 de troițe în comunele și orașele din județ și ce sume de bani a donat apentru construirea de biserici, școli, case parohiale în tot Ținutul Reghinului!
Cea mai populară personalitate a Reghinului interbelic ne-a părăsit în ziua de 3 mai 1985, (exacat acum 34 de ani) plecând spre o lume mai bună. Eugen Nicoară a trăit 92 de ani şi de-a lungul vieţii a fost medic primar chirurg, directorul spitalului Reghin, inspector general sanitar, preşedintele Astrei Reghin, preşedintele F.O.R., comandantul Străjerilor din ţinutul Mureş, profesor suplinitor de Medicină Pastorală la Academia Teologică din Cluj, deputat sinodal şi prefect de Mureş. Eugen Nicoară a fost un om hărăzit de Dumnezeu acestui oraş, un om luminat spiritual cu o energie ancestronică şi un dinamism inepuizabil pe tărâmul culturii şi sănătăţii publice care şi-a dorit să ctitorească Reghinul şi satele din jur după inteligenţa şi gândirea sa.
Era o capacitate pe toate planurile în care a activat, avea un elan spiritual rar întâlnit la oamenii în halate albe, o inteligenţă sclipitoare şi o demnitate autentică. Destinul său însă a fost curmat brusc după Dictatul de la Viena cu repercursiuni politice care i-au adus primele umiliri şi mai târziu dictatura comunistă, care i-a naţionalizat casa i-a confiscat averea, l-a trimis în puşcărie în mai multe rânduri unde i-au ghilotinat două degete pentru a nu mai putea opera. După eliberare domnii, de la Securitate i-au tăiat şi pensia mizeră care o mai avea şi au folosit cele mai perverse metode menite să-l îngenuncheze, să-l umilească, forţându-l să accepte că odată cu schimbarea regimului, în noua viaţă, el nu este decât un intrus care trăieşte din „bună voinţa altora”. Timp de peste 30 de ani a fost biciuit de vorbele securiştilor şi redus la tăcere de nişte paraziţi ai societăţii de care azi nu vor să îşi mai amintească nici măcar rudele lor. A murit neîmpăcat sufleteşte că a fost trădat prin tăcere, prin calomnie, prin compromitere şi furt de cei pe care cândva i-a considerat prieteni. Chiar dacă nu a trăit să îşi vadă recunoscute meritele de autorităţile locale, pentru anii care şi i-a dedicat, „binelui public”, a fost convins până în ultima clipă a vieţii că dreptatea e în ceruri.
Mulţi spun că Eugen Nicoară a murit înfrânt nu atât de boală cât de sistemul comunist bazat pe un prestigiu ocult pe care nu l-a înţeles niciodată. Cert este că Eugen Nicoară a trăit demn şi niciodată nu și-a murdărit blazonul şi azi, la 34 de ani de la trecerea sa în altă dimensiune este mai mare ca oricând, numele său fiind pomenit zi de zi prin instituţiile care îi poartă numele. Ştia că faptele sale vor dăinui, nu îi era ruşine în faţa urmaşilor, avea o certitudine pe care s-a sprijinit în viaţă „Nimic fără Dumnezeu” şi a plecat să se odihnească în moarte, aşternându-şi sufletul senin pentru somnul de veci. La înmormântarea lui au venit toţi prietenii săi de pe văile Gurghiului, Mureşului, Luţului, Beicii, din Reghin, Tîrgu-Mureş, Cluj, Topliţa, Târnăveni, Sibiu, Oradea, Timişoara, Covasna, Braşov etc. Au ieşit din spital bolnavii pentru a-şi lua rămas bun de la doctorul Eugen Nicoară care şi-a făcut trecerea din această lume pe acordurile fanfarei, îmbrăcat în port popular după ce în ultimii ani de viață și-a schimbat dorința din testament de a fi îmbrăcat în ținuta de chirurg. A fost îngropat creştineşte de un sobor de preoţi români ortodocşi din oraş compus din Nicolae Dincă, Gheorghe Pop, Cocean Traian, Chiorean Vasile în frunte cu preotul protopop Ilie Damian, care a rostit predica de îngropăciune. De la înmormântare nu au lipsit nici oficialităţile de la Alba-Iulia, Preasfinţitul Episcop Emilian Birdaş, preotul inspector eparhial Urdă Ştefan şi preotul Doru Gheaja. Trupul neînsufleţit al celui mai iubit doctor al Reghinului aşezat pe carul mortuar a fost condus pe ultimul drum de sute de reghineni de la ultimul său domiciliu de pe strada Şcolii nr. 5 până în cimitirul Bisericii Ortodoxe Române ,,Sfânta Treime” unde îşi doarme somnul de veci alături de soţia sa dr. Maria Nicoară, şi pe a cărui criptă tronează cuvintele „Iisuse cu puterea Învierii Tale, înviază sufletele noastre”.
În 34 de ani autoritățiile locale și județene au întreprins o serie de reparaţii morale pentru un talent care a aşteptat anii să-l măsoare însă cel mai mare mister rămâne moartea sa la Cluj-Napoca și nu la Reghin cum se citează în toate articolele ”copy paste” fără nici o cercetare la la bază. Odată cu descoperirea locului morții dr. Eugen Nicoară realizată de mine în anul 2017 am constatat și dispariția Certificatului de Deces al chirurgului care ar putea elucida o serie de detalii care nu s-au făcut niciodată publice despre condițiile în care a murit! În urmă cu mai bine de un an i-am dat o carte despre viața doctorului Eugen Nicoară unui fost ofițer criminalist care a rezolvat o sumedenie de anchete judiciare complicate și l-am rugat ca după ce o citește să dea un verdict legat de moartea acestui mare om al Reghinului. Încă nu m-a sunat și totuși mai aștept acel telefon domnule fost comisar-șef.
Matei Robert Mihai