Azi, se împlinesc 75 de ani de la deportarea evreilor din Reghin (1944-2019)!
Azi, se împlinesc 75 de ani de la dramatica zi de 4 iunie 1944, când 3.149 de evrei din Reghin, Toplița, Ciuc și localitățile: Beica de Jos, Cașva, Gurghiu, Răstolița, Deda, Ditrău etc., au fost deportați în vagoane de animale fără identitate spre lagărele naziste din Auschwitz și Birkenau. Persecuția evreilor a început în Reghin la data de 3 mai 1944, după ce autoritățile locale maghiare au strâns toți membrii comunității în Ghetoul Reghin, amplasat în clădirea ruinată a fabricii de cărămizi din strada Mihai Eminescu de azi. Operațiunea a fost executată pe baza directivelor stabilite la Conferința de la Târgu-Mureș din 8 aprilie susținută de László Endre subsecretar de stat în ministerul de interne din guvernul Döme Sztójay, și a avut ca subiect concentrarea evreilor din așa-numitul Ținut Secuiesc, județele din Districtul Jandarmeresc maghiar X: Ciuc, Trei Scaune, Mureș-Turda și Odorheiu. La această conferință au luat parte și primarul orașului dr. Schmidt Imre ( Emeric) și şeful Poliţiei Reghin, János Dudás.
În alegerea locului pentru ghetou şi în operaţiunea de adunare a evreilor, ei au fost asistaţi de către maiorul László Komáromi, şeful forţelor de honvezi din Reghin; locotenentul G. Szentpály Kálmán, comandantul unităţii locale de jandarmi, şi de Jenö Csordácsics, consilier în cadrul Primăriei Reghin şi “expert” local în problema evreiască. Adunarea evreilor s-a făcut potrivit prevederilor Decretului nr. 6163/1944, așa cum au fost detaliate de instrucțiunile orale date de László Endre și de asociații săi în cadrul conferinței cu privire la planurile de ghetoizare a regiunii. Așa au ajuns reprezentanții cultului mozaic să se trezească peste noapte sechestrați într-un ghetou cu o serie de bunuri confiscate, cu casele sigilate și maltratați pentru a declara anchetatorilor unde și-au ascuns bijuteriile și banii.
Pentru a înțelege mai clar cum stăteau lucrurile în Ghetoul din Reghin vă prezentăm depoziția unui martor ocular, Alexandru Smuk, comerciant evreu din Gheorghieni, jud Ciuc și supraviețuitor al Holocaustului, în vârstă de 57 de ani în 1946 la data Procesului Ghetourilor din Nordul Transilvaniei judecat la Tribunalul Poporului din Cluj.
[………………………………………………………………………………………………………………………………………….]
,,De la Gheorghieni am fost transportaţi în ghetoul de la Reghin. Aici am stat în ghetou timp de săptămâni de zile. Ghetoul era aşezat la fabrica de cărămidă şi vreo 35 de case la capătul oraşului Reghin. Comandantul ghetoului din oraş era şeful poliţiei Dudas, iar comandantul judeţului pentru paza ghetourilor era Lor Tivadar, locotenent-colonel de jandarmi. Cei bogaţi urmau să fie supuşi interogatoriului. Interogatoriul era luat în pivniţa unei clădiri şi în birou. Cei care nu voiau să recunoască sau nu au avut ce să recunoască erau bătuţi în felul următor: în general, tuturora li se ordona să-şi scoată ghetele din picioare, după aceasta le-au luat ciorapii şi i-au băgat în gură ca să nu poată striga, i-au culcat pe burtă, i-au legat mâinile la spate, apoi la picioare, în aşa fel că tălpile picioarelor să fie ridicate, iar după aceasta cu bâte de cauciuc erau bătuţi la tălpile picioarelor primind mai multe lovituri, până când cel bătut ameţea. Cei bătuţi erau alungaţi afară şi acolo trebuiau să joace. Vis-a-vis de aceştia, uneori erau puşi ca să stea acei oameni care urmau la bătaie. Conducătorul şi principalul bătăuş al acestei echipe de civili era Barvai Páll. La fel erau bătute şi femeile şi fetele. Două fete de la Reghin au înnebunit în urma bătăilor primite aşa că toată noaptea şi ziua au strigat, aşa că erau scene îngrozitoare. Pe bătrâna Berkovics au bătut-o aşa de tare că tot corpul ei a fost aşa de negru ca şi maşina aceasta de scris, iar în urma bătăii a fost lăsată pe câmp până seara, iar seara a trebuit să fie dusă de alţii la locul ei unde a stat, iar în zilele următoare a fost bătută din nou. Aceasta bătrână avea 73 de ani, şi cred că a şi murit acolo în lagăr, în urma chinurilor din bătaia primită. Moskovici Mendel de la Gheorghieni a fost aşa de rău bătut, că timp de 8 săptămâni a urinat numai sânge. Bătaia a fost dată acestuia de către Ferenci Bela. Toţi evreii din acest ghetou au fost umiliţi în aşa mod că nu s-a cunoscut niciodată o aşa umilire şi altă dată ca în timpul acela.
De aici, din Reghin am fost transportaţi în vagoane fiind băgaţi într-un vagon câte 70 – 80 de persoane. Când am fost învagonaţi au adus şi vreo 7 persoane bolnave pe care le-au adus cu o căruţă, iar când au ajuns la vagon Lor Tivadar s-a exprimat spunând că aduc şi hoiturile şi chiar el a ajutat să fie aruncate în vagon”.
Ghetoul din Reghin era păzit de poliţia locală şi de o unitate specială, formată din 40 de jandarmi din Szeged. Condiţiile din ghetou erau similare celor existente și în alte părţi. Percheziţiile pentru găsirea bunurilor de valoare, se făceau sub conducerea ofiţerilor de poliţie şi de jandarmerie, care păzeau ghetoul, şi cu participarea lui Pál Bányai, Balázs Biró, András Fehér şi Istvan Gösi, membri ai unităţilor speciale de anchetă, ale jandarmeriei. Pentru a ajuta la anchetarea evreilor din Gheorghieni, comisarul Béla Ferenczi a fost solicitat să facă deplasarea de la Gheorghieni la Reghin. La anchetă, Irma Lovas era responsabilă de percheziţiile vaginale. Ghetoul s-a aflat sub conducerea directă a lui, János Dudás, şeful Poliţiei de Stat Ungare Reghin până în data de 4 iunie 1944 când evreii fost îmbarcați în vagoane și transportați la lagărele din Auschwitz și Bierkenau.
În urmă cu 75 de ani 131.639 de evrei erau deportați din Transilvania de Nord de către autorităţile fasciste maghiare germane prin executarea unor ordonanţe rasiale greu de imaginat în zilele noastre. Înghesuiți în vagoane de marfă și lăsați fără identitate, acești oameni au pornit pe drumul ororilor de neimaginat prin Slovacia centrală și, în final, al morții în lagărele de exterminare naziste . Din acești peste 3.000 de evrei aduși la fabrica de cărămizi din Reghin, conform unui studiu realizat de jurnalistul Robert Matei, reiese că circa 1500 au fost evrei din oraș, din care peste 600 au pierit în lagărele de exterminare nazistă au murit iar o parte din cei peste 950 de supraviețuitori s-au întors acasă, însă nu pentru mult timp, pentru că odată cu înființarea statului Israel, majoritatea au emigrat în ,,Țara Sfântă” iar o altă parte în Germania, Elveția sau S.U.A. și Brazilia.
Astăzi mai trăiesc doar două familii cu descendenți evrei în municipiu : Rosenfeld și Farkas iar dintre evreii care au fost deportați din Ghetoul Reghin pe 4 iulie 1944 în lagărele de exterminare nazistă, viselenuautermenlimita.ro a mai descoperit trei supraviețuitori : Harry Ross pe numele real Enric Roskovits (90 de ani, fost ziarist, stabilit în Israel) și Riegelhaupt Zsuzsa, *(actualmente Diamantstein Zsuzsa – 96 de ani) și Grün Marta, (actualmente Grün Marmor, profesoară pensionară – 92 de ani), ambele stabilite în Târgu-Mureș. Una dintre familiile de evrei din Reghin care a pierdut cei mai mulți membrii în lagărele morții de la Auschwitz și Birkenau a fost cea a lui Kiselstein Mendel familie din care au murit nu mai puțin de 15 membri nevinovați.
În amintirea celor 3.149 de victime ale Holocaustului de pe aceste meleaguri în viselenuautermenlimita.ro transmite un mesaj comunității evreiești din România și din toate colțurile lumii de adâncă compasiune și regret profund către toți cei care au avut de suferit în acei ani de groază din perioada Holocaustului. ,,Încercarea exterminării comunității evreiești transilvănene a fost o crimă colectivă un genocid și cea mai neagră pagină de istoria Ardealului. Avem datoria morală de a onora memoria victimelor inocente, și de a lua toate măsurile care ne stau în putință pentru ca astfel de acțiuni să nu se mai repete vreodată”.
Azi, comemorăm 75 de ani de la deportarea evreilor din Ardealul de Nord, una dintre cele mai cumplite tragedii ale secolului XX. Orbit de ură împotriva evreilor, și manifestând un dispreț profund față de demnitatea umană și față de drepturile și libertățile individuale, regimul nazist, în strânsă colaborare cu regimul hortyst, a pus la cale un plan diabolic menit să soluționeze așa-numita «chestiune evreiască» în teritoriul ocupat, în România, Transilvania de Nord.
A proteja moștenirea culturală evreiască, ar trebui să fie o datorie de onoare nu doar a statului român, ci și a cetățenilor din Reghin iar misiunea de a combate orice manifestare antisemită și discursul negaționist, să ajungă obiectul unei permanente politici publice. Încă de la înfințarea sitelui viselenuautermenlimita.ro , a militat pentru onorarea memoriei victimelor Holocaustului și a susținut orice demers menit să contracareze antisemitismul, negaționismul sau tendințele extremiste. Jurnalistul Robert Matei a publicat o serie de reportaje legate de membrii comunității mozaice din Reghin ori care și-au legat într-un fel sau altul viața și de acest oraș începând de la articolele : ,,HARRY ROSS, OMUL CARE A SUPRAVIEȚUIT ÎN ,,FABRICA MORŢII,, A FOST ÎNCHIS ÎN GHETOUL DIN REGHIN” la ,,CINE AU FOST FANATICII NYILASKERESZTES PART DIN REGHIN? ”, până la articolul manifest ,,AFLAȚI CE PĂRERE AU PREOȚII DIN REGHIN DESPRE VANDALIZAREA CIMITIRULUI EVREIESC – MONUMENT ISTORIC ÎNSCRIS ÎN PATRIMONIUL CULTURAL NAȚIONAL AL ROMÂNIEI ? și încheind cu proiectul inedit al jurnalistului Matei Robert Mihai atât de necesar pentru istoria Reghinului intitulat ,,Campanie pentru actaulizarea listei cu reprezentanții cultului mozaic din Reghin ! un studiu ce urmează să se finalizeaze cu apariția primei cărți despre istoria cultului mozaic din Reghin și reprezentanții cei mai de seamă din perioda de glorie a evreilor din oraș.
About Author
