Ce ar promova Andrew Carnegie astăzi?

Am descoperit de curând un articol scris de admirabilul Dr. Georg von Schnurbein, elveţian născut în Regen, profesor asociat pentru managementul fundațiilor și director al Centrului pentru Studii Filantropice (CEPS) de la Universitatea din Basel, care a fost inițiat de SwissFoundations, asociația fundațiilor elvețiene de dezvoltare. Articolul se intitulează „Ce ar promova Andrew Carnegie astăzi ?”, a fost publicat pe 13 februarie 2019 pe pagina de web „https://blog.stiftungschweiz.ch” şi este o pledoarie extrem de pertinentă la adresa bogaţilor care nu prea, mai caută în zilele noastre, să îşi împartă profitul obţinut în campanii filantropice.

În anul 1919 Andrew Carnegie se stingea în Lenox, Massachusetts. A fost cel mai bogat om am secolului XX, succesul său fiind legat de corporația care îi purta numele – „Carnegie Steel Company”, unul dintre cei mai mari producători de șine de cale ferată de la acea vreme.

„Aproape nimeni nu a influențat înțelegerea actuală a filantropiei mai mult decât Andrew Carnegie, care a murit exact acum o sută de ani, în 1919. Când s-a născut în Scoția în 1835, părinții săi erau săraci și au emigrat în America. Cu multă sârguință și o doză bună de răceală, Andrew Carnegie a devenit unul dintre cei mai bogați bărbați ai timpului său cu afaceri în industria siderurgică.

În 1889 a publicat un text în Revista nord-americană intitulat „Evanghelia bogăției”, în care îi dedica pe bogați la filantropie. „Omul care moare bogat moare de rușine” este concluzia sa și descrie motivația care încă îi conduce pe mulți filantropi astăzi: bogăția ar trebui împărțită societății. Carnegie îi îndeamnă pe cei bogați să nu parieze pe efecte unice, cum ar fi transferurile, ci să investească mai bine în rezultate pe termen lung. În acest scop, el numește următoarele domenii: universități, biblioteci și muzee, spitale și cercetări medicale, parcuri publice, săli și piscine, precum și biserici ca centre ale vieții sociale.

Walk the Talk

Însuși Carnegie a dat un bun exemplu: a finanțat peste 2.500 de biblioteci din SUA, Scoția și Anglia, a sponsorizat universități (Universitatea Carnegie Mellon), a făcut donații pentru construcția sălilor de concerte (Carnegie Hall) și a onorat salvatorii (fonduri Carnegie Trust) în 11 țări). Multe dintre aceste angajamente există și astăzi, de exemplu Fundația Elvețiană Carnegie pentru Salvatorii. Dar multe dintre celelalte exemple pe care le-a menționat la vremea respectivă au supraviețuit și astăzi. Cum ar fi universitățile numite după sponsorii lor precum Stanford, Cornell sau Johns Hopkins, toate fiind printre cele mai bune din lume. Biblioteca „Pratt” din Baltimore și „Schenley Park” din Pittsburgh sunt încă exemple revoluționare de angajament filantropic.

Ce ar promova Carnegie astăzi pentru a avea un impact pe termen lung?

În textul său, Carnegie arată clar și iarăși că este preocupat de dezvoltarea societății și că are în minte diverse aspecte. Pe de o parte, el dorește să îmbunătățească performanța, de exemplu prin educație și cercetare, și în acest sens se bazează pe principiul de a ajuta oamenii să se ajute singuri. Pe de altă parte, coeziunea socială este importantă pentru el, prin finanțarea locurilor de întâlnire din parcuri, săli comunale sau biserici.

Ceea ce pot învăța filantropii de astăzi de la Andrew Carnegie este probabil mai puțin exemplele de finanțare specifice decât soliditatea și consistența cu care a procedat Carnegie. Făcând acest lucru, el oferă filantropilor bogați un tarif destul de greu, obligându-i să lucreze pentru filantropia lor.
Două dintre recomandările sale, în special, sunt la fel de provocatoare astăzi ca şi atunci:

Este mult mai ușor să dai decât să refuzi.
Oricine sponsorizează ceva nu ar trebui să se gândească la ce costă, ci la modul în care poate fi perfect.