CELEBRUL PIANIST „EUGEN CICERO”, ALIAS „MISTER GOLDEN HANDS”, A COPILĂRIT LA REGHIN !

Sursa foto: https://www.discogs.com/Eugen-Ciceu-Cicero-Jazz/master/1081870

Toţi melomanii adevăraţi au auzit de Eugen Ciceu, celebrul pianist româno-german de jazz, cunoscut sub numele de scenă „Eugen Cicero”, care a reuşit să îşi facă o carieră strălucită, după ce a cerut azil politic în Berlinul de Vest. Ce nu ştie multă lume este faptul că, pianistul de jazz care activat de-a lungul anilor în orchestrele: „Kindli” din Elveţia „Rias” şi „SFB -Bigband” din Germania şi care, era supranumit „Mister Golden Hands”, a copilărit la Reghin.

Dacă vă întrebaţi cum a ajuns unul dintre cei mai prolifici pianişti de jazz ai Europei să copilărească la Reghin, „viselenuautermenlimita.ro” vă prezintă povestea neştiută, în exclusivitate despre viaţa pianistului minune.

Eugen s-a născut la data de 27 iunie 1940, în localitatea Vad din judeţul Cluj, în familia preotului ortodox Teodor Ciceu, originar din localitatea Rohia, judeţul Maramureş și al soției acestuia, Livia. În 1943 părintele Teodor Ciceu a fost numit preot la Catedrala din Cluj și profesor la Facultatea de Teologie. Aşa a ajuns să vadă viitorul muzician pentru prima dată un pian în 1944 la care a început să cânte corect ritmic, melodic și armonic, o piesă pe care a auzit-o la radio. În aceste condiţii, părinţii săi l-au înscris la lecţii de pian la celebra profesoară Aurelia Cionca care i-a avut ca studenţi şi pe Dinu Lipatti şi pe Dan Mizrahi.

În anul 1947 după moartea protopopului Ioan Maloş, preotul Teodor Ciceu a fost numit preot protopop în oraşul Reghin, unde s-a mutat cu familia. Aşa a ajuns, pentru o scurtă perioadă, Eugen şi fratele său Adrian Ciceu, elevi ai Şcolii Normale din Reghin. Eugen a fost coleg cu Natalia Gliga care, peste ani de zile va ajunge interpretă consacrată de folclor şi solista principală a Ansamblului „Doina Braşovului”.

În anul 1949 protopopul Teodor Ciceu s-a mutat cu familia la Bucureşti şi a hotărât ca Eugen să fie înscris la Școala de Muzică. Acolo a întâlnit-o pe profesoara Ana Pitiş care i-a desăvârșit tehnica, o persoană care a avut un rol extrem de important în dezvoltarea şcolii româneşti de pian şi care a făcut eforturi foarte mari pentru sporirea prestigiului acesteia în lumea muzicală contemporană.

În 1959 Eugen Ciceu a fost admis la Conservatorul din București, unde i-a avut colegi pe Vladimir Cosma (ajuns violonist, compozitor şi dirijor de renume mondial) şi Richard Waldemar Oschanitzky (care a devenit compozitor, aranjor, pianist şi dirijor şi unul dintre cei mai cunoscuţi muzicieni de jazz din România). Aşa a început să descopere jazz-ul şi primi muzicieni care l-au influenţat în cariera sa muzicală au fost: Eroll Garner și Oscar Peterson.

Un an mai târziu, în 1960, a fost exmatriculat din Conservator, alături de alți colegi, printre care și Oschanitzki din cauza jazz-ului. Urmează o perioadă de angajamente în localurile bucureștene și colaborări cu Orchestra Electrecord, condusă de Teodor Cosma. Este reprimit în conservator în 1962 însă în același an pleacă în turneu în Germania de Est, împreună cu trupa sa. Trece în Berlinul de Vest şi pianistul cere azil politic.

Sursa foto: https://www.icr.ro; Eugen Cicero acompaniind la pian pe fiul său Roger Cicero

În anul 1965 Eugen Cicero îşi lanseză primul album în străinătate, intitulat „Roccoco Jazz”, care conţinea în cea mai mare parte prelucrări după mari compozitori ai epocii baroce. Rokoko Jazz a apărut la casa de discuri MPS, acolo unde au fost editate şi materiale ce poartă semnătura lui Oscar Peterson, Erroll Garner, Bill Evans Jancsi Kőrössy, Martial Solal, Horst Jankowski, sau Stéphane Grappelli.

După succesul înregistrat cu „Roccoco Jazz”, pianistul a ajuns să semneze angajamente cu Orchestrele „RIAS – Big Band” din Berlin, iar mai târziu cu „SFB – Bigband”, condusă de Paul Kuhn. A dat numeroase concerte în diferite orașe europene bucurându-se pretutindeni de o deosebită prețuire.

Sub atingerea sa, creaţiile lui Bach, Mozart, Chopin, Ceaikovski sau Liszt se transformau în mod natural în muzică de jazz, la fel ca melodiile lui Gershwin sau Cole Porter. Ciceu-Cicero se distinge nu doar prin eleganţă şi rafinament, ci şi printr-o atitudine relaxată şi spirit ludic, ce fac din intepretările sale audiţii extrem de agreabile.

Pianistul a adoptat cognomenul Eugen Cicero, mult mai uşor de pronunţat pentru publicul german decât numele lui real. Discografia sa a continuat să se extindă în deceniile ce a urmat, mai întâi cu serie de realizări sub egida MPS, apoi şi pentru alte label-uri prestigioase, ca Intercord, Columbia, Barclay sau Denon (Japonia). De-a lungul carierei, Ciceu-Cicero a lucrat cu câţiva dintre cei mai valoroşi instrumentişti germani, elveţieni sau austrieci, dar şi cu americanii Billy Higgins şi John Clayton sau cu un alt mare expat român, Decebal Bădilă.

În anul 1970 i se naşte fiul său Roger Cicero, (din prima căsătorie a artistului cu Lili Cicero), care, va ajunge la rândul său un mare muzician de jazz.

Pe 12 mai 1972 Eugen Cicero îşi întâlneşte idolul în carne şi oase, pe marele pianist american de jazz Erroll Garner, omul „pentru care a fost inventat pianul”, după un concert care l-a susţinut în Filarmonica din Berlin. În anul 1973 pianistul îşi lansează celebru său album Swinging Classics (Dublu LP, pe unul Liszt, pe celălat Ceaikovski) şi, în acelaşi an pe 27 octombrie, celebra publicaţie “Suddeutsche Zeitung” îl denumeşte într-un articol de ziar, pentru prima oară, pe Eugen Cicero “briliantul pianist de jazz”. De atunci şi până la moartea sa, superlativele la adresa talentului pianistului Eugen Ciceu, au apărut în toate publicaţile muzicale din Germania, România, Elveţia şi Japonia.

Sursa foto: https://www.gettyimages.com / De la stânga la dreapta stânga: Peer Schmidt și Ingrid van Bergen, Erroll Garner și pianistul de jazz din Berlin Eugen Cicero. Errol Garner s-a născut pe 15 iunie 1921 la Pittsburgh și a murit pe 2 ianuarie 1977 în Los Angeles.

Încet dar sigur, pianistul Eugen Cicero şi-a creat un stil unic, şi un nume a cărui strălucire nu a apus nici azi în lumea iubitorilor de jazz. La mijlocul anilor 1970, pianistul s-a mutat la München şi, la scurt timp a divorţat de soţia sa Lili Cicero.

În 1982, prin Ria și Wim Wigt (producători muzicali din Olanda), Eugen Cicero l-a întâlnit la Amsterdam pe producătorul japonez Makoto Kimata. De atunci a urmat o perioadă de turnee anuale în Japonia.

În anul 1984 de exemplu, şi-a lansat albumul de jazz „Don’t Stop My Dreams” pe disc de vinil în „Țara Soarelui Răsare” iar, în anul 1987 şi-a lansat albumul „Menueto” rokoko-jazz produs sub tutela aceluiaş impresar japonez, Makoto Kimata.

După anul 1990 Eugen Ciceu a susținut câteva concerte şi în România, la Sala Radio din Bucureşti însă a ţinut obligatoriu să ajungă şi la Reghin şi la Mănăstirea Topliţa împreună cu soţia sa pentru a-şi revedea locurile dragi în care a copilărit. Chiar dacă în România celebrul pianist a editat un singur album intitulat „Cicero Jazz” înregistrat în anul 1993 la „Electrecord” prestaţiile muzicale ale pianistului din concerte au rămas memorabile. Albumele sale sunt şi azi descărcate de pe internet şi o mulţime din concertele sale sunt postate pe canalul YOU TUBE şi ascultate de melomani din întreaga lume. De-a lungul carierei sale a lansat peste 40 de albume de jazz în trei decenii iar din 1982 a fost invitat să susţină anual turnee în Japonia.

În 1994 Florian Lugu l-a prezentat pianistului Eugen Cicero pe basistul Decebal Badila, cu care a colaborat până la sfârșitul vieții sale.

Eugen Ciceu, alias „Eugen Cicero” s-a stins din viaţă în urma unui accident vascular cerebral, la vârsta de 57 de ani, şi a fost înmormântat pe 7 decembrie 1997. Vestea morţii marelui artist a fost publicată în 18 ziare din Germania dar din lipsa spaţiului ne vom opri doar la unul din necrologurile publicate la moartea sa, scris de Thomas Blaser, din care cităm un pasaj:

„Eugen Cicero s-a stins din viaţă…e de neînţeles. Încă nu ne vine să credem că acele degete vitale, vii, nu mai dansează pe cheile pianului, iar chipul acela drag şi bun nu mai zâmbeşte.

Eugen Cicero este mort… de neînţeles. Lumina strălucitoare de la pian a ieşit din scenă brusc. O scenă mare, un pian negru. A rămas un scaun pentru pian…gol. O tăcere apăsătoare dureroasă pe care nu o mai putem suporta.

Să ne amintim din nou: atmosfera de scenă relaxată şi deschiderea artistului către public, prietenia, aplauzele entuziaste, spontane care, dintr-o dată s-au încheiat.

Muzica sa era ca el, afirmator de viaţă, romantic, baroc, sentimental, exploziv, minunat, capricios, dinamic generos, curajos şi, adesea de-a dreptul maiestuos.

Melodia sa era plină de strălucire, degetele sale erau perle, era visător dar întotdeauna clar în exprimarea muzicală.

Ritmul său putea fi nebun, pulsant şi îndrăzneţ, dar întotdeauna – aşa cum mi-a spus la ultima convorbire telefonică, împărţit în intervale egale „numărabile”.

Putea crea o execuţie muzicală ca nimeni altul, sporind progresiv în intensitate, ca de la o adiere de vânt până la un uragan.

În muzica lui era onestitate. Ce avea de spus la pian a făcut-o cu concizie, geniu şi măiestrie pianistică şi, unde nu mai era nimic de spus, el a pus un acord final, ceea ce a făcut ca orice comentariu să fie de prisos şi, a stârnit doar uimire fără cuvinte. Muzica lui era pe scurt clasică şi unică”

Sursa foto: https://www.gettyimages.com/photos/eugen-cicero

După moartea renumitului pianist, 9 dintre cele mai populare albume ale artistului au fost reeditate. Astăzi este considerat de criticii muzicali de specialitate cel mai mare pianist care a reușit să lege muzica clasică de muzica de maestru de pian cu improvizația de jazz, fiindcă a fost singurul care a transformat cu succes o astfel de varietate de piese bine cunoscute în arta jazzului începând de la compoziţiile muzicale ale lui Bach şi Chopin, la Piotr Ilici Ceaikovski şi terminând cu Mozart sau Liszt.

A avut o carieră fulminantă şi un succes la public incredibil, dovada cea mai clară este faptul că deşi muzicianul s-a stins din viaţă în urmă cu 23 de ani, popularitatea sa continuă să crească și după moartea acestuia, prin numeroase evocări în presă, reeditări de albume și readucere în atenția publicului a concertelor sale. Cu toate că ştim că nu tuturor la place jazz-ul, şi cunoaştem care sunt genurile muzicale cele mai ascultate din România, canalul oficial de artist al regretatului pianist continuă să fie ascultat şi în anul 2021 de peste 56.000 de melomani, în fiecare lună.

Nouăsprăzece ani mai târziu, fiul pianistului Roger Cicero (pe numele său real Ciceu Roger Marcel Cicero) o vocea importantă din jazzul german, compozitor şi actor s-a stins din viaţă în plină glorie, în urma unui atac cerebral la vârsta de 47 de ani. În 2007, la Helsinki, a reprezentat Germania la Eurovision Song Contest cu piesa „Frauen regier’n die Welt” (Femeile conduc lumea), plasându-se pe locul 19. S-a stins din viaţă pe 24 martie 2016 la Hamburg în Germania iar în aprilie ar fi urmat să-şi continue turneul „Cicero sings Sinatra”, început în 2015, un turneu deja sold out, gândit ca omagiu la adresa marelui cântăreţ şi entertainer american, Frank Sinatra, a cărui carieră a debutat în era swingului. Nu a mai apucat fiindcă planurile lui Dumnezeu au fost altele…

Pe 19 aprilie 2017 Institutul Cultural „Titu Maiorescu“ din Berlin a organizat un concert comemorativ, în semn de omagiu față de doi artiști de jazz de origine română din Germania, Roger Cicero, decedat în 2016, și tatăl acestuia, Eugen Cicero, decedat în 1997. Concertul a avut loc în prestigiosul spațiu al centrului cultural Werkstatt der Kulturen, un spațiu în care Roger Cicero a concertat în timpul vieții.

Aşteptăm organizarea unui astfel de concert comemorativ şi de către Casa de Cultură „Dr. Eugen Nicoară” din Reghin în colaborare cu Protopopiatul Ortodox Reghin în semn de omagiu adus celor doi artişti Eugen (fiul) şi Roger Cicero (neopotul) regretatului protopop ortodox Teodor Ciceu care a condus Protopopiatul Reghin în perioada 1946-1948.