Cimitirul vechi din cartierul Apalina s-a transformat într-o pădure !

Cimitirul se spune că este o „grădină a morţilor” şi un loc de reflecţie şi sfinţenie în care aducem lumină şi flori lângă crucile celor dragi dar ce te faci când în locul unui cimitir creşte o crivină şi nu mai zăreşti crucile celor adormiţi din cauza copacilor ? Este greu de crezut că în anul 2020 există un astfel de cimitir în municipiul Reghin, impresionant prin vechimea monumentelor funerare şi totuşi despre care nimeni nu vorbeşte nimic.

L-am vizitat în cursul zilei de azi, se află în Apalina şi este vorba de cimitirul vechi al comunităţii care în ultimii 100 de ani a fost comună, sat şi momentan cartier al municipiului Reghin în care trăiesc azi circa 2000 de locuitori.

Peste cimitirul de altădată a locuitorilor din Apalina a crescut un tufăriş de mărăcini, care au prins a se înălţa, an de an transformându-se „într-un gard viu” înalt de 2,3 metri şi poate chiar mai mult pe alocuri. Azi din exterior nu mai poţi vedea nimic nici măcar o criptă, nici o cruce doar urme foarte vagi care amintesc că odată aici se îngropau locuitorii Apalinei care treceau la cele veşnice.

Nu mai există gard, nici paznic, doar câţiva câini probabil fără stăpâni care bântuie zona şi câteva păsări răpitoare care îşi fac veacul în zonă şi care într-un mod straniu îţi dau impresia că apără rămăşiţele comunităţii de altădată.

Am încercat să străbat stufărişul să văd cu ochii mei crucile înghiţite de pădure, cruci de piatră pe care nu mai poti fi descifrate nume şi ani dar care cu siguranţă au avut cândva povestea lor. Cu foarte mare greutate au reuşit să pătrund în desişul mărăcinilor (târâş-coate) fiindcă se prind laolaltă ca şi când ar avea nişte mâini ghimpoase, şi nu te lăsă să înaintezi nici măcar un pas fără să scapi nevătămat.

Mormintele nu mai au toate şi cruci la unele le-au fost furate soclurile la altele piatra funerară în sine şi a rămas doar groapa, când vezi asemenea scene îţi vine să plângi cu lacrimi de neputinţă. Important este că încă au mai rămas semne că aici au trăit creştini fie greco-catolici, romano-catolici, reformaţi sau ortodocşi dar pentru cât timp oare ? Cuvintele sunt de prisos…în zona fostului cimitir mai urcă azi locuitorii doar ocazional, pentru a-şi păstori animalele şi pentru a-şi aduce aminte de locurile copilăriei şi „unii mai neduși la biserică” pentru a-şi arunca gunoiul menajer. În rest e linişte…

Nu ştiu dacă oficialii Direcţiei pentru Cultură Mureş ştiu de acest cimitir lăsat în voia sorţii, pentru care ar fi necesare serioase investiţii pentru a putea fi repus în valoare, aşa cum trebuie. Cert este că acolo este îngropată o parte din istoria Apalinei şi cel mai probabil mormântul juristului Ioan Pop Maior, nepotul istoricului, filologului şi protopopului greco-catolic de Reghin, Petru Maior reprezentant de frunte al Şcolii Ardelene. Puţini ştiu că pe banii lui Ioan Pop Maior care a fost inspector al domenilor familiei Bornemisza şi vice-comite al judeţului Mureş-Turda s-a construit prima şcoală românească din Apalina şi că a înfiinţat o fundaţie de întrajutorare în care a lăsat moştenire 2000 de florini. Pe terenul donat de acesta s-a construit prima şcoală românească din Chiherul de Jos şi nu în ultimul rând a obţinut dotarea şcolilor româneşti cu mai multe iugăre de pământ şi pădure în comunele Logig şi Uifalău şi câte şi mai câte donaţii a făcut în cei 80 de ani ai vieţii sale. Aşa a înţeles acest om mare să îşi adune comori în ceruri şi nu pe pământ şi a avut o dorinţă ca numele său să fie scris în ceruri în „Cartea Vieţii” mai mult decât pe o piatră de mormânt.

S-a stins din viaţă la Apalina pe data de 31 martie 1877 dar este foarte straniu că mormântul său nu a fost niciodată găsit, după moartea sa, de la care au trecut nici mai mult nici mai puţin de 143 de ani. Vorbim de o personalitate emblematică a Reghinului Săsesc care în anul 1874 a fost ales, primul președinte al Despărțământului Reghin al ASTREI, la propunerea protopopului greco-catolic din Reghinul Săsesc, Mihail Crişan. A condus despărţământul ASTRA Reghin cu demnitate până la moartea sa, având un rol important cultural și politic în lupta pentru eliberarea națională a românilor transilvâneni, pentru menținerea unității naționale și pregătirea Marii Uniri din 1918.

Ioan Pop Maior a fost recunoscut ca valoare în toată Transilvania, dovadă stau prieteniile sale cu cele mai însemnate personalităţi ale istoriei şi culturii române precum: Axente Sever, celebrul revoluționar român şi unul dintre conducătorii mișcării de eliberare națională a românilor din Transilvania în Revoluţia de la 1848, Alexandru Papiu Ilarian, jurist, istoric, lingvist, ministru român din Transilvania, Andrei Şaguna mitropolitul ortodox al Transilvaniei şi nu în ultimul rând Vasile Ladislau Pop consilier al ministrului justiției din Viena, apoi înalt funcționar în guvernul Transilvaniei și ulterior președinte al Tribunalului Suprem al Transilvaniei pe care Ioan Pop Maior l-a cununat la sfârşitul lunii octombrie a anului 1848 la Reghin Săsesc cu Elena Olteanu, fica comerciantului Nonu Olteanu şi strănepoata lui Petru Maior.

Chiar dacă osemintele nepotului, canonicului Petru Maior zac probabil îngropate sub mărăcinii din cartierul Apalina şi va mai curge multă apă pe Mureş până ce mormântul său „va fi descoperit” el a rămas în istoria Reghinului cu toastul său celebru rostit la ridicarea Reghinului la rang de ,,oraș liber regesc” din 1863 când a spus ,,Numai egalitate, frățietate și concordie între toți și Reghinul va ajunge înflorirea dorită”.

Cercetările continuă …