CINE AU FOST STRĂINII CARE S-AU ÎNDRĂGOSTIT DE REGHINUL SĂSESC ? (Episodul I)

Reghinul, mai demult Reghinul Săsesc, (în germană Sächsisch-Regen, în maghiară Szászrégen, Nagyrégen) este un municipiu în județul Mureș, Transilvania, România, format din localitățile componente Apalina, Iernuțeni și Reghin (reședința).

Muncipiul care avea o populaţie de 29.742 locuitori la ultimul recensământ şi care în anul 2018 a aniversat 700 de ani de istorie de la prima atestare timp în care ştim că au trăit aici patru etnii principale: saşi, romani, maghiari şi rromi însă la o documentare mai atentă a famililor care au locuit pe aceste meleaguri am descoperit că aici au mai vieţuit şi cehi, italieni, bucovineni, macedonieni, slovaci, sârbi, croaţi, greci, polonezi, cehi, suedezi sau ruşi.

Este enorm de greu astăzi să descoperi care au fost motivele care i-au determinat pe toţi aceşti străini adoptaţi de populaţia băştinasă în cele din urmă, să îşi trăiască cei mai frumoşi ani ai vieţii la Reghin la fel este imposibil să estimez un procent legat de valoarea faptelor lor făcute din patriotism pentru dezvoltarea acestei comunităţi versus oportunism pentru bunăstarea familiilor lor, dar pot cu sigurnaţă să aduc prin intermediul unor date despre aceste personaje astăzi uitate puţin din parfumul vieţii de altădată a Reghinului.

Unii au ajuns aici din cauza unui loc de muncă, alţii pentru a face afaceri, datorită războiului, s-au refugiat, alţii s-au îndrăgostit sau căsătorit şi au rămas aici din iubire în timp ce alţii au primit domiciliu forţat şi-au rămas din obligaţie. Unele trăiri trec dincolo de cuvinte fiecare cu povestea lui s-a legat involuntar sau inexplicabil de această comunitate care i-a adoptat imediat ca în final să ajungă să iubească Reghinul mai mult decât oricare alt oraş. Prezentandu-l în această lumină începem să descifrăm mai uşor secretul influenţei ce au exercitat-o aceşti oameni şi descendenţii lor din Reghin asupra celor din jur.

Pe temeiul cercetărilor realizate de jurnalistul Matei R. Mihai, site-ul “viselenuautermenlimita.ro” şi-a propus să realizeze un serial cu un scurt istoric al famililor de cetăţeni străini care şi-au întemeiat familii la Reghin şi care la la rândul lor, au dat alţi oameni de seamă comunităţii a căror activitate este strâns legată de viaţa culturală şi economică a reghinenilor din ultimele două secole.

Bineînţeles că mai sunt şi excepţii fiindcă unii dintre urmaşii acestor străini adoptaţi de comunitatea reghineană ulterior au emigrat în diverse ţări în care au ales azi să trăiască şi să fie „Ambasadori ai Reghinului” într-un fel sau altul. Cercetând mai atent în lada de zeste a istoriei locale am descoperit nume, poveşti de viaţă, docu-drame și mituri-urbane, care aşteaptau demult să fie descoperite…

NICOLAU ECATERINA – greco-macedoniancă venită din Braşov la Reghin prin căsătoria cu negustorul româno-macedonian Gheorghe Marinovici la data de 31 octombrie 1838. A fost fiica industriaşului Gheorghe Nicolau şi nepoata braşoveanului Nicola Nicolau, Gheorghe, (1770—1851) cunoscut ca fiind autorul traducerei din greceşte în româneşte a „Acatistului Sf. Cruci”, tipărit în anul 1802 la Sibiu. Acesta a fost căsătorit cu Maria, fiica epitropului Bisericii Sf. Nicolae şi neguţătorului Radu Leca. Ecaterina a mai avut două surori: Zoiţa Florea Gh. Iuga de Bacia şi Anastasia Nicolau, care a deţinut funcţia de preşedinte a Reuniunei Femeilor şi care a fost soţia distinsului Damian Datcu, preşedinte al Eforiei Şcoalelor Româneşti din Braşov. Ecaterina Marinovici soţia comerciantului împreună cu Elena Barbu soţia avocatului şi memorandistului Patriciu Barbu, Carolina Orbonaş soţia avocatului Mihail Orbonaş şi Eugenia Barbu soţia notarului Sever Barbu au fost membre importante ale Asociaţiunii din Despărţămantul XXVI al Reghinului încă din 1892.

TEPLANSZKI EMIL (1872- 1932) – (moşier şi om de afaceri ) a fost fiul evreului Armin Teplanszki originar din Slovacia de religie reformat. În anul 1905 a fost asociat cu comerciantul de lemn Goldfinger Oszkar la Lunca Bradului iar în anul 1907 ajunge membru în Consiliul de Administraţie al „Fabricii de Cărămizi cu aburi din Reghin şi jur” a familiei Schwartz din oraş. În anul 1920 pe 4 septembrie Emil Teplanszki devenea unul dintre cei 9 acţionari în Consiliul de Conducere al Societăţii Anonime ,,FABRICA DE PIELE NORBERT SCHONHAUER” din Reghin care avea capital fundamental 4.000.000 de coroane. În anul 1913 Emil Teplanszki locuia pe Strada Dealului Nr. 1 unde era vecin cu Sever Barbu, nepotul avocatului Patriciu Barbu şi tatăl viitoarei sopranei Aca de Barbu şi directoarea Operei din Timişoara. La Reforma Agrară din 1923-1927, Emil Teplanski şi Baronul Kemeny din Brancoveneşti au fost expropiaţi din hotarul comunei Răstoliţa şi s-au predat Serviciului Agricol terenuri cultivabile şi păşune în suprafaţă de 936 de jugăre-stanjeni, comuna Maioreşti a luat 490 de jugăre, o pădure de 639 de jugăre a fost luată de Serviciul Agricol şi 360 de jugăre au fost predate comunei Maioreşti. Fiica moşierului Iren Dudutz s-a căsătorit cu evreul Mittelman Alexandru (1898-1944), fiul bancherului Armin Mittelmann din Targu Mureş. În ciuda faptului că avea soție creștină Alexandru a fost deportat în timpul Holocaustului și internat într-un lagăr de concentrare din Austria într-o mină de cupru din Bon (Cehoslovacia) unde a fost împușcat sub escortă în timp ce se întorcea de la muncă în lagăr. Emil Teplanski s-a stins din viaţă în anul 1932 la vârsta de 60 de ani.

ROZENFELD ABRAHAM – născut cel mai probabil în jurul anilor 1870 a fost măcelar, a locuit în Reghin și a fost căsătorit cu Lea Rozenfeld care este înmormântată în Cimitirul mozaic din oraș. Mai multe persoane din familia lui au participat la Primul Război Mondial, unde au căzut pe câmpul de luptă altele au pierit în Holocaust. Conform strănepotului său Fabio, Rozenfeld care locuiește în Brazilia familia Rozenfeld din care face parte ar avea originile în zona Franței. Abraham avut împreună cu Lea 8 copii: Moritz, Vulish, Forkosh, Dejo, Geny, Hermin și Izak. M însă nici urmaşii lor nu mai știu sigur dacă toți s-au născut la Reghin sau doar au locuit aici. Întradevăr în Franţa în comuna Veregeze în departamentul Gard din sudul Franţei sau în oraşul Longwy, regiunea Lorena, au existat mulţi evrei cu numele Rosenfeld şi nu este exclus ca măcelarul Rozenfeld să fi emigrat în Imperiul Austro- Ungar unde macelăria a fost întotdeauna o activitate economică tradițională.

NICOLAU MARIA (1863 – 1928) pe linie maternă a fost o str-strănepoată a celebrului personaj istoric Aga Leca (1550 – 1610), (vestitul căpitan albanez, angajat de Mihai Viteazul în Bătălia de la Șelimbăr) și presupusul cumnat al lui Mihai Viteazul. Acesta a fost un strălucit “condottiere al Republicii Serenisime și baron al Sfântului Imperiu “, căsătorit și rămas în Valahia, după asasinarea Domnitorului Țării Românești. Așa se pare că a ajuns o descendentă de a sa, din spița lui Radu Leca din Brașov să se căsătorească la Reghinul Săsesc, după 273 de ani de la moartea căpitanului, cu Dr. Alexandru Ceuşianu din Reghin. Din căsnicia lor s-au născut 5 copii din care doi au murit în fragedă pruncie iar cel de al 4-lea a fost viitorul avocat, publicist şi politician Dr. Alexandru Ceuşianu. Tatăl Mariei Nicolau avea origini grecești prin strămoşul său neguțătorul și învățătorul Nicola Nicolau (1723-1802) care este pomenit în acte încă din anul 1763 într-un fragment din fermanul dat de Sultanul Mustafa al III-lea ,,supușilor Majestății Sale împărătești române din Ardeal”.

SOFER MOSHE DAVID (n. circa 1840 –1850 d. circa 1900-1915 ) evreu originar din Slovacia, a fost mai precis fiul Rabinului Chaim Schreiber Sofer al Budapestei născut la Bratislava, s-a căsătorit la Reghin cu Hitzel Pollak, fiica Rabinului din oraş Hillel Pollak din a căror căsnicie s-au născut 4 copii. Fiica lor Miriam Pesel Rochel Sofer s-a căsătorit cu Rabinul Yisrael Freund din Reghin.
SFERA ION (n. ? –1850 d. 1985) – originar din R. F. Iugoslavia, comuna Alibunar, sat Lokve, judeţul Tudor Vladimirescu, a locuit în Reghin mai mulţi ani fiind şi deţinut politic pe motiv că ar fi fost la un moment dat legionar. S-a stins din viaţă la data de 9 septembrie 1986.

VA URMA