COMEMORARE – ARON VASILE

Probabil că mulți dintre voi își mai amintesc de unul dintre cei mai cunoscuţi boschetari ai Reghinului de după 1989, Aron Vasile, un băiat tânăr, frumușel dar neîngrijit care era omniprezent la evenimentele organizate în municipiul Reghin. Din cei care l-au cunoscut, unii l-au ajutat, alții l-au batjocorit. Un tânăr rămas la voia sorţii, fără adăpost, fără părinţi, bolnav de oligofrenie cu tulburări de comportament care căuta prin gunoaie ori muncea cu ziua dar care nu a cerșit niciodată bani la colț de stradă.
Vara dormea sub cerul liber, la umbra boscheților din parcuri ori pe bancheta vreunei maşini abandonate în schimb iarna îşi petrecea nopţile sub podurile din cartierele ,,Dacia” şi ,,Gării” sau în staţia CFR Reghin. S-a stins din viață, ca un câine vagabond, sub un pod, înghețat de frig acum câțiva ani și a fost îngropat în cimitirul săracilor din mila unui preot. Personal l-am cunoscut foarte bine și în anul 2006 am realizat un interviu cu acesta pentru publicația ,,Opinia Reghineană” intitulat pur și simplu ,,Interviu cu un boschetar” – ,,Tata o aruncat-o pe sora mea în sobă: o ars de vie”.
Am regăsit zilele acestea întâmplător acel interviu cutremurător și recitindu-l am trăit aceleași sentimente de compasiune și de empatie față de acest om al străzii care de multe ori a fost judecat de semenii noștri fără ca măcar unul să îi fi cunoscut povestea vieții. Am intenția de al publica și în mediul on line, pentru a comemora un suflet chinuit care a fost înțeles de atât de puțini oameni cu care a intrat în contact în scurta sa viață și pentru a înțelege câți mai mulți cititori odată și odată că și boschetarii sunt oameni și oamenii străzii sunt copiii lui Dumnezeu.
În curând citiți pe site-ul ,,viselenuautermenlimita.ro” un interviu terifiant în care un om al străzii dă o lecție de viață *(pentru oricare dintre noi) de dincolo de mormânt.
A consemnat Sever B.