COMEMORARE LA 80 DE ANI DE LA TRECEREA LA CELE VEŞNICE A PROTOPOPULUI ORTODOX AL REGHINULUI IOAN MALOŞ !
De curând s-au împlinit 80 de ani de la înmormântarea părintelui protopop ortodox Ioan Maloş (n. la 10 iunie 1892, în localitatea Gornești – d. în 17 februarie 1946, în oraşul Reghin). A fost un exemplu remarcabil de slujitor devotat Bisericii, școlii şi culturii care din păcate s-a stins din viaţă la vârsta de doar 53 de ani în seara zilei de 17 februarie 1946 la ora : 20.00 decesul fiind constatat de către renumitul chirurg Dr. Eugen Nicoară.
Ioan Maloş a condus Protopopiatul Ortodox Reghin în perioada 1927-1946 şi a fost deputat în Parlamentul României în Legislatura 15 iunie 1931 – 10 iunie 1932, vicepreşedinte al Despărţământului ASTRA Reghin şi profesor de liceu.
Înmormântarea protopopului a adunat în jurul sicriului său, preoţi, politicieni, medici, avocaţi, profesori, şi o sumedenie de credincioşi care l-au apreciat şi stimat şi care l-au condus pe ultimul său drum pe acest pământ.
La catafalc au rostit cuvântări protopopul greco-catolic Ariton Popa din Reghin, preotul ortodox Constantin Cotuţiu din Ibăneşti-Pădure, fostul deputat Melinte Căpuceanu din Reghin, maiorul Ţurea, iar la groapă a vorbit elevul Petru Şandru de la Liceul Românesc din Reghin, unde regretatul protopop a fost şi profesor.
La catafalcul lui Ioan Maloş, dr.-ul Eugen Nicoară a ţinut un panegiric, care oglindea biografia şi caracterul preotului protopop originar din Gorneşti din care spicuim:
„Enoriaşi credincioşi din Protopopiatul Reghin, Frăţia Ortodoxă, ASTRA culturală, prin rostul meu smerit aduc cununa lor de lacrimi şi regrete pentru decetaul Ioan Maloş, iubitul lor protopop.
Tuturor ni se părea de necrezut că el, care acum trei zile Duminica de 17 februarie, a celebrat ca-ntotdeauna Sfânta Liturghie, aici în această Biserică de Dumnezeu binecuvântată, iar azi este cu trupul rece aşezat pe catafalc. S-ar părea de necrezut, dacă suferinţa celor 7 ani din urmă petrecuţi în tulburări şi război, nu ne-ar fi arătat că, zi de zi se adevereşte cuvântul profetului ce zice „Viaţa este ca roua dimineaţa de pe sânul florilor care se ridică la cer odată cu primele raze ale Soarelui” care ne reaminteşte cât de prețioasă, dar și cât de fragilă este existența noastră.
Inima creştinului de azi nu mai este surprinsă de nimic, nici de închisoare, nici de moarte căci Dumnezeu a trimis pe îngerul său răzbunător să lovească în familii şi popoare cu braţ de fier. Şi nu este nici unul dintre noi, care să nu aibă cauze de plâns după cei pierduţi în acest apocaliptic cataclism. Aşa a avut şi Ioan Maloş, trei fii, a crescut şi pe toţi i-a dat Neamului şi Ţării. Şi Domnul şi-a ales pârga cea dorită pe fiul cel mare care era preot şi asistent universitar. De atunci a început să se ofilească viaţa sa, care era viguroasă ca de atlet.
Medicii şi lumea caută cauze şi efecte care pot duce la îmbolnăviri şi moarte. În fiinţa lui Ioan Maloş cauza s-a ascuns, dar efectul s-a produs. Despărţirea nedorită de cei trei fii ai săi pe timp de 4-5 ani şi ştiind că ei se găsesc în primejdie de moarte pe fronturi, în bătălii, în neîncetate pericole, au zdruncinat temelia vieţii sale, iar de la această zguduire până la moarte nu a fost decât un pas., un vânt năpaznic, un trăznet urmat de tuente asurzitoare şi bradul s-a prăbuşit.
Pe cer s-a stins o stea şi a căzut un ostaş pe frontul luptelor vieţii. A căzut un erou dintre cei mai bravi.
Şi acum noi ne-am adunat să rostim către Cer o rugă pentru el şi să-l însoţim pe calea cea fără întoarcere, până la uşa veşniciei.
Stăm acum în faţa altarului, la care de atâtea ori ne-am grăbit în Duminici să-i vedem făptura impunătoare în care s-a întrunit frumuseţea spirituală şi fizică în mod armonios, să-i ascultăm predicile pline de înţelepciune, cuvântul său înflăcărat, sonor, pătrunzător, ca al comandanţilor de oştiri biruitoare.
Amintirea ne cheamă cu mulţi ani în urmă să-l admirăm în prilejurile zilelor mari, îmbrăcat în haine de argint şi de mărgea ca într-o platoşă a lui Hristos, să-i auzim vocea care răzbătea din munte în munte, din vale în vale, din casă în casă, din suflet în suflet, zguduind cerurile şi norii, aducând slava lui Dumnezeu, încurajând inimile şi mângâind sufletele. Revărsa în jurul său lumină şi strălucire, căldură, viaţă şi binecuvântare.
Predicile lui erau frumoase, ca o cale din codru ce duce spre brazii munţilor, cu aer răcoritor, cu izvoareşi ape limpezi, cu pajişte verde ca un covor împodobit cu flori de munte, cu cerul senin.”
Comemorarea protopopului Ioan Maloş înseamnă un act liturgic și de pietate prin care site-ul „visurilenuautermenlimita.com” își exprimă recunoștința, păstrează vie amintirea învățăturilor sale și se roagă pentru iertarea păcatelor și odihna sufletului său în rândul drepților !
About Author
