CRĂCIUN MADE IN REGHIN 1953 ! Vă propunem o călătorie …în timp!

De curând am achiziționat o fotografie realizată în Reghin la data de 25 decembrie 1953 cu ocazia Crăciunului în care sunt prezente două familii care sărbătoreau ,,Nașterea lui Isus” într-o căsuță modestă din oraș cu un brăduț împodobit tradițional cu nuci, mere, globuri cu mărgele și biscuiți. Dintr-o curiozitate de a afla cum arăta Reghinul, în care m-am născut și eu, am făcut o documentare jurnalistică şi am aflat ce se întâmpla, aici în 1953…în plan politic, economic, social, sportiv, muzical și educațional ?

Am încercat să mă întorc în timp într-un oraș ardelean în vâltoarea istoriei care număra mai puțin de 18.000 de locuitori care încerca după răsturnarea monarhiei să construiască o nouă societate după modelul sovietic în care era nevoie de un control asupra ei. Influența politică sovietică din timpul lui Stalin s-a exercitat prin liderii de partid, în frunte cu președintele Gheorghe Gheorghiu-Dej până la miniștrii, secretari, deputați și primarii de orașe și comune. Influența economică sovietică s-a materializat prin crearea companiilor mixte Sovrom, prin care economia română a fost transformată după modelul economiei planificate centralizate sovietice.

Din respect pentru istoria locală, site-ul viselenuautermenlimita.ro a făcut o sinteză a celor mai importante evenimente din anul 1953 din Reghin pentru a înțelege mai bine care era pulsul comunității în urmă cu 68 de ani. Erau vremuri grele când locuitorii nu aveau canalizare, rețea de gaze, televizoare, calculatoare, majoritatea cetăţenilor foloseau latrina, circulau cu birje și foarte puțini beneficiau de apă potabilă, telefoane cu fir sau autoturisme…

Iarna anului 1953-1954 a fost cumplită în toată România pe atunci Republică Populară nu doar la Reghin. În ianuarie, temperaturile coborau la – 25 de grade Celsius, însă urgia cea mare s-a abătut asupra oraşului în luna februarie. În urma gerului din acea iarnă din 1953 au murit cu siguranță mulți români de frig și de foame. Printre ei și celebrul avocat, Ioan Harșia care în 1918 și-a pus casa la dispoziția Consiliului Național Român pentru înfăptuirea actului istoric de la 1 decembrie de la Alba-Iulia. După o viaţă dusă pe culmile recunoaşterii culturale, sociale, profesionale şi chiar politice, fiind primar, președinte al Consiliului Județean Mureș, și parlamentar, reputatul doctor în avocatură şi-a încheiat viaţa înghețat de frig pe o stradă din oraș, după ce a fost eliberat din penitenciar și batjocorit de Organele de Securitate.

Personal nu îmi vine să cred că nici azi la 100 de ani de la Marea Unire cărțile de istorie locală nu consemnează cum a murit marele avocat și fost director al Institutului de Credit şi Economii “Mureşiana”? Oricum nu am să înțeleg niciodată cum dintr-un oraș întreg nu s-a găsit nici măcar o familie care să îi deschidă ușa, marelui patriot care a fost ales titular al cercului electoral Reghin, la Marea Adunare Națională de la Alba-Iulia de la 1 decembrie 1918, pentru a nu îngheța de frig. După anul 1950 prin naționalizare, celebrul avocat, fost președinte al ASTREI Reghin și președinte al Consiliului Județean Mureș în perioada interbelică fiind catalogat chiabur de către comuniști a rămas fără avere, a fost anchetat, arestat și închis în Penitenciarul Gherla dar niciodată nu a fost judecat.

După ce a fost eliberat din închisoare era atât de sărac încât nu avea nici ce mânca, nici de îmbrăca, nici unde să se adăpostească. În anul 1953 s-a stins din viață înghețat de frig pe stradă, mai precis pe 26 ianuarie la aproape 81 de ani și a fost înmormântat din milă de morga spitalului, în timp ce fiul său și toți prietenii ce l-ar fi putut ajuta erau deportați sau închiși fără nicio vină, prin toate închisorile din țara pe care a iubit-o și a servit-o cu abnegație.

Acum 68 de ani, Reghinul făcea parte administrativ din Regiunea Autonomă Maghiară și îl avea deputat în Marea Adunare Națională pe celebrul generalul Ion Tutoveanu, care a îndeplinit funcțiile de şef al Marelui Stat Major al Armatei Române în perioada 1954-1965 şi de Comandant al Academiei de Studii Militare în perioada 1965-1981. Orașul Reghin îl avea primar pe comunistul Ștefan Gabor și județul Mureș îl avea prefect pe reghineanul Anton Mera.

În 1953 Reghinul avea și o Unitate Militară 01577, în Pădurea Mociar care adăpostea un important depozit de muniție.

Orașul adăpostea Secția Sanitară a Raionului care era condusă de Dr. Aurel Puia născut la Miercurea Sibiului și ajuns la Reghin în anul 1945 ca medic de circă urbană la Reghin. Aici era totodată și sediul Finanțelor pe întreg Raionul Reghin în actualul Palat al Poștei din Piața Petru Maior nr.30, care îl avea ca director de Finanțe pe Ioan Florea și adjunct pe Nicolae Iancu din Munții Apuseni.

Reghinul avea și o Casă de Ajutor Reciproc a Pensionarilor care era condusă de Constantin Lungu, fost procuror iar în acea perioadă sediul protopopiatului ortodox se mutase la biserica fostă greco-catolică din strada Nicolae Bălcescu nr. 19 după ce comuniștii au interzis activitatea Bisericii Unite cu Roma după un plan bine trasat de la Moscova. În 1953 protopopul ortodox al Reghinului era preotul Mihai Ciobanu născut în comuna Sauca, județul Soroca, din Basarabia care l-a înlocuit pe preotul Teodor Ciceu care s-a mutat la București.

Partidul Comunist Român lua amploare tot mai mare în Republica Populară Română și inevitabil și în Reghin. Celula de partid a crescut de la an la an ajungând dintr-un partid ilegalist fără lideri de opinie adevărați să confiște puterea și să își fixeze sediul în actuala clădire a Policlinii municipale. După care au început o intensă muncă politică de masă şi prin scris. Chiar dacă aveau un limbaj de lemn au devenit încet dar sigur ași în dezinformare prin non-informare, manipulare prin repetiţie şi monopol. Motiv pentru care mai mari zilei au hotărât în anul 1953 să scoată pe piață prima gazetă uzinală intitulată ,,Glasul Pădurii”, organ de presă al Comitetelor de Partid şi al Comitetelor Sindicale: I.F., C.I.L. şi I.R.U.M. Reghin. La început a fost tipărit ca periodic, apoi lunar până în 1958, în formă şapilografiată într-un tiraj de 500 de exemplare.

Pe 1 iulie 1953, Melinte Căpruceanu din Reghin, deținut politic, fost senator în Parlamentul României, fost primar al Reghinului și director de bancă se stingea din viață, la doar 65 de ani, bolnav în urma tratamentului inuman primit în colonia de muncă forțată din Ghencea.

Arhitectul sas, Gustav Müller finalizase prima parte a cercetării sale ,,Studiul Istoric al Bisericii Evanghelice din Reghin” care a avut un impact foarte mare în rândul populației. Din studiul arhitectului localnicii aflau pentru prima dată pe cale orală că că biserică deținea o fereastră descoperită după 300 de ani, „o creațiune gotică ce cu greu se va mai găsi undeva”, fiind singura păstrată din cele patru ferestre care luminau nava principală. Arhitectul susținea că doar această fereastră a fost „salvată și păstrată pentru posteritate”, iar după lucrările de lărgire a clădirii, efectuate în anul 1630, această fereastră a ajuns într-un loc din pod, unde a fost salvată de la distrugere.

În aceșlași an dr.-ul internist și radiolog Nicolescu Vasile era directorul Spitalui de Stat Reghin, iar fiica sa Doina devenise profesoară după ce absolvise Facultatea de Filologie, secția limba și literatura română din cadrul Univeristății ,,Babeș-Bolyai” din Cluj Napoca.

În 1953 la Reghin s-au realizat primele mandoline, sub conducerea directorului Roman Boianciuc în cadrul I.F.I.L. Reghin, (Intreprinderea Forestieră de Industrializare a Lemnului).

Viitorul cercetător și etnograf Anton Badea și fondator al Muzeului Etnografic din Reghin în 1953 s-a angajat ca păpuşar la Palatul Cultural unde a fost coordonatorul secţiei de Păpuşi și a formației de teatru de păpuși înființată de avocatul sas, Haltrich Rudolf și prof. Haltrich Sara.

În anul 1953, Castelul grofului Huszár din Apalina, devenea școală pentru deficienți mintali cu 120 de copii încadrați în organigramă ocazie cu care au dispărut o dată pentru totdeauna şi organizarea de concursuri de echitaţie.

Școala Pedagogică din Reghin (în prezent Gimnaziul de Stat ,,Augustin Maior ”) l-a avut ca director în anul școlar 1952-1953 pe profesorul Ovidiu Neamțu care l-a înlocuit pe profesorul Zaharie Albu. Începând din anul școlar 1953-1954, școala nu a mai primit locuri pentru anul I la profilul pedagogic, ci numai pentru clasa a VIII-a ,,de cultură generală”, însă clasele pedagogice existente au fost menținute până la absolvirea elevilor, ultima promoție din anul școlar 1955-1956.

Cel mai activ cadru didactic din Reghin în 1953 era Eugen Chinda, prof. de muzică la Liceul ,,Petru Maior” din Reghin care a rămas emblematic pentru lecțiile de muzică predate în vacanțele școlare, profesoarelor de muzică și dirijorilor corurilor căminelor culturale săsești la Casa de Cultură construită de Dr. Eugen Nicoară. Pe lângă pregătirea sa de viitori învățători de numele prof. Eugen Chinda se leagă și o metodică a Muzicii care a fost trimisă la Ministerul Învățământului și un referat asupra introducerii în Școlile Pedagogice din țară a cursului de dirijori, care aveau la bază experiența și rezultatele obținute în țară cu corurile pregătite de acesta.

În același an a luat ființă ”Întreprinderea pentru Reparații Locomotive” – de cale îngustă (IRUM-ul de azi). O unitate care în urmă cu 65 de ani era prevăzută cu o hală în care funcționau trei secții și două ateliere: secția de prelucrări mecanice, secția de montaj a locomotivelor venite în reparație și secția de cazangerie și atelierele de forjă și de turnătorie de fontă prevăzut cu un cubilou pentru topire.

În plan sportiv orașul avea înființată de patru ani echipa de fotbal Avântul Reghin care în 1953 juca în Divizia B și era condusă de Wajda Janoș. Următorul an a fost cel mai bun din istoria echipei fanion a Reghinului care a câștigat cu un bilanț extrem de surprinzător în seria a-II-a a diviziei B și a promovat în divizia A. Tot în urmă cu 68 de ani s-a desfășurat în oraș Campionatul Republican din Raionul Rehgin la atletism şi săritura în lungime desfăşurat pe 14 iunie 1953 şi Campionatul Regional unde tânăra profesoară suplinitoare Viorica Cosma şi-a adjudecat locul I la competiţia de 80 de metri plat.

În acelaşi an 1953 echipa de hochei pe gheață „Avântul Reghin” suferea cea mai mare înfrângere de la înfiinţarea clubului, la faza de zonă a Regiunii Mureş, când hocheiștii de la „Ştiinţa Cluj” au învins reghinenii cu astronomicul scor de 32 la 0.

În 1953 femeia care deținea recordul celor mai multe nașteri în oraș era Maria Szabo, soția lui Janos Szabo din Iernuțeni care ajunsese la incredibila performanță de a da naștere la nu mai puțin de 24 de copiii. (Maria Szabo a fost bunica arbitrului de fotbal Csiki Zoltán, născut pe 12 martie 1937).

Profesorul care se bucura de cel mai mare prestigiu în Reghinul anului 1953 era Timotei Enăchescu originar din localitatea Dubăsarii Vechi, raionul Bulboca din Republica Moldova, care preda limba și literatura română la Școala Medie nr. 1 „Petru Maior” din oraș. În ciuda faptului că era un familist convins, tată a trei copii, căsătorit cu profesoara Iulia Iliescu care preda aceeași materie, multe eleve s-au îndrăgostit de acest lingvist de vocație cu reale aptitudini de analiză și interpretare a textelor literare care era totodată și cel mai bun recitator al poeziilor scrise de inegalabilul Mihai Eminescu.

Dacă în vara anului 1953 elevul Ilie Șandru absolvea Școala Pedagogică Română din Reghin și în urma examenului de diplomă a fost declarat învățător, cea mai bună elevă a Liceului de Cultură Generală din Reghin era Aurelia Schwartz care avea cele mai impresionante rezultate la învățătură și era considerată un mare talent.
În aceeași perioadă Comisariatul Reghin îl avea șef pe căpitanul Caia Vasile și Securitatea pe comisarul de tristă amintire, Friedman Alexandru care a arestat și a anchetat aproape toată elita intelectuală din Reghin și împrejurimi.
Unul dintre aceștia a fost dr. Eugen Nicoară care în 1953 era întemnițat nevinovat în Coloniile de muncă din Fundulea și Ghencea în timp ce securistul Makkai Alexandru se mutase în mansarda casei sale sa din strada Spitalului nr. 15 de azi în care funcționează Detașamentul de Jandarmi Reghin.

În luna mai a anului 1953 dr. Eugen Nicoară a fost transportat de la București la Penitenciarul Târgu-Mureș iar la sfârșitul lunii iunie a fost adus la Tribunalul Reghin unde i s-au adus acuze de sabotaj economic de procurorul de caz, Iosif Meseșan. Chirurgul reghinean a dovedit ,,fără drept de apel” că și-a plătit cotele statului și că nu s-a sustras conform rechizitoriului său de la plătirea cotelor obligatorii către Stat, nici de la sustragerea animalelor la recensământ plus că nu s-a putut dovedi nici așa zisul delict de deținere de arme fără autorizație, delictul de sustragere de la naționalizare sau dosirea unor materiale de construcții.

Ba mai mult decât atât procurorul de caz care l-a acuzat că a comunicat cu apusul prin undele radio după ce la o percheziție i-a fost găsit un aparat radio de uz intern, în casă, a fost rugat de condamnatul Eugen Nicoară să facă o demonstrație vis-a-vis de această acuzație. Bineînțeles că procurorul s-a făcut de râs și Tribunalul l-a achitat pe medic. În final procurorul care vroia să își clădească o carieră în magistratură prin afirmații false și închipuite a fost ulterior destituit din funcție fiindcă s-a dovedit că la o percheziție și-a însușit un serviciu de porțelan din casa dr. Eugen Nicoară, un gest nedemn de profesia de procuror care a fost sancționat de autorități.

Un alt reghinean de seamă al Reghinului anchetat de Friedman Alexandru a fost episcopul Alexandru Todea (viitor cardinal) care în 1953 primise deja sentința de condamnare la moarte și comutată la muncă silnică pe viață. Culmea culmilor, Alexandru Todea a fost arestat de plutonierul de securitate Alexandru Anca din satul Căcuci cu care era rudă.

În același an toți angajații Poliției Reghin trecuseră deja de la religa greco-catolică la cea ortodoxă: Ștefan Bârsan, Andrei Emil, Sidonia Sălăgean, Maria Lupu, Aurel Mra, Alexandru Anca, Aurelia Moldovan, Nicolae Mariș, Ioan Rotaru, Ioan Șerbănuț, Aron Grama, Vasile Grama, Vasile Butnaru, Cozma Blaj, Ioan Cătărig, Iacob Cucuiet, Victor Dumbravă, Dumitru Mariș, Petru Cioba, Miron Cioba și Petru Handrea.

În 1953 ing. Florea Bogdan fost deputat, prefect al judeţului Mureş şi ctitor al primului liceu românesc din Reghin, a fost dat afară din propria casă care fusese cândva fusese sediul Băncii Poporale ,,Cerbul”. Inginerul împreună cu soția sa au fost mutați într-o casă dărăpănată, de unde îşi priveau fostul imobil construit după propriul plan arhitectural care a devenit sediul de CAP şi beciul vilei depozit de fructe. Nici nu este de mirare că în ultima perioadă a vieţii sale inginerul o luase razna…

În urmă cu 68 de ani dr. Schmith Emeric, cetăţean maghiar, fost primar al oraşului Reghin, în perioada 1940-1944, era arestat deja de șapte ani în penitenciarul Ocnele Mari unde ișpășea o pedeapsa de 10 ani în condiții grele. Fostul primar al Reghinului a fost judecat în ,,Procesul Ghetourilor din Nodrul Transilvaniei și condamnat de Tribunalul Poporului Cluj ca fiind ,,Criminal de Război” pentru internarea evreilor în ghetoul amplasat pe strada Mihai Eminescu și deportarea acestora la Auschwitz-Birkenau…

La începutul anilor 50, comuniştii au decis și la Reghin să-l înlocuiască pe Moş Crăciun cu Moş Gerilă, o invenţie menită să şteargă din conştiinţa poporului sărbătoarea creştină. Prima măsură în demersul comuniştilor de a şterge Crăciunul din calendarul românilor a fost transformarea zilelor de 25 şi 26 decembrie în zile lucrătoare.
În același an de Crăciun, celebrul avocat Alexandru Ceușianu își petrecea ajunul închis în penitenciarul de exterminare de la Pitești iar fostul primar al Reghinului în perioada 1924-1940, dr. Ioan Popescu după ce i-a fost confiscată averea şi a făcut sărbătorile de iarnă închis la colonia din Ghencea a rămas loial Casei Regala a României şi nu şi-a trădat niciodată regele…

Istoria își bate joc de cei ce nu o cunosc, repetându-se! Nicolae Iorga