Cum ar fi fost dacă seniorul Kalabér Vasile Laszló ar fi împlinit 86 de ani ?
Mi-aş dori să am un răspuns la întrebarea din titlul articolului însă nu am. În schimb de fiecare dată când mă gândesc la distinsul farmacist şi ornitolog Kalabér Laszló mi-l amintesc cu zâmbetul pe buze radiind de fericire aşa cum l-am întâlnit eu prima oară pe când aveam 12 ani, în ziua în care a înfiinţat Fundaţia “Darurile Carpaţilor” (Karpatok Kincse) cu sediul în Reghin, eveniment la care au luat parte circa 400 de participanţi. Eu şi colegul meu de clasă Marius Boţog eram membri ai Clubului de Ornitologie din Reghin şi cei mai tineri spectatori din sala Casei de Cultură „Dr. Eugen Nicoară”. Pentru acest gest de implicare civică amfitrionul evenimentului, Kalabér Laszló a rugat asistenţa să ne aplaude. Acolo am cunoscut o sumedenie de personalităţi cu autoritate științifică în domeniul ornitologic, cinegetic şi protecţiei mediului şi a fost prima mea experienţă legată de un eveniment public care mi-a marcat copilăria.
După conferinţă ornitologul ne-a felicitat personal că la o vârstă atât de fragedă am ales din proprie iniţiativă să participăm la un astfel de eveniment şi ne-a făcut o invitaţie să îi vizităm impresionantă colecție de 5000 de ouă care pe vremea aceea ştiu că era cea mai complexă colecție de acest tip din sud-estul Europei. Aşa am ajuns să descopăr şi eu colecţia oologică din dulapul special al ornitologului reghinean prevăzut cu zeci de sertare în care fiecare ou era etichetat cu denumirea ştiinţifică latină, denumirea română, a speciei de pasăre şi familia căreia îi aparţinea.
Vizita aceea mi-a trezit un interes deosebit, transformat în admiraţie şi hotărârea de a-i cunoaşte, cât mai temeinic, inte et ente, viaţa şi scrisul. Citindu-i studiile, articolele şi cărţile am aflat că pe lângă munca din cadrul farmaciei spitalului din Reghin, Kalabér Laszló a desfăşurat în paralel o prolifică activitate științifică având chiar o descoperire importantă, care i-a adus o faimă mondială încă din anul 1974. A depistat în cojile de ou compuşi organici ai clorului, care se depun din cauza poluării. Aceştia produc grave mutaţii genetice şi pot conduce la dispariţia unor specii de păsări. Pentru această descoperire, Asociaţia americană pentru pace şi mediu „Earth Action”, care lucrează cu Organizaţia Naţiunilor Unite, l-a desemnat ca mediator în România între societatea civilă, Parlament şi Guvernul României, pentru salvarea speciilor ameninţate cu dispariţia.
De atunci am ajuns să îl admir într-un mod cu totul şi cu totul deosebit pe inegalabilul László Vasile Kalabér, pentru modul în care iubea toate viețuitoarele, păsări și animale şi pentru determinarea cu care le studia din punct de vedere morfologic, anatomic, fiziologic, ecologic, etologic şi taxonomic. Acest om a fost un fenomen care mie personal mi-a marcat copilăria. Am spus-o şi o mai spun László Kalabér în opinia mea, a fost cel mai renumit „ambasador” al Reghinului în studiul naturii sub diversele ei forme de existenţă. S-a ocupat de oologie, a studiat dezvoltarea post embrionară a păsărilor, depistarea bolilor la răpitoare, a militat pentru oprirea experimentelor nucleare arătând efectele nocive provocate asupra mediului înconjurător şi nu în ultimul rând a studiat ecologia, autoecologia şi etologia ursului bun.
Kalabér Laszló a avut o serie de observaţii ornitologice fabuloase publicate în diverse studii şi comunicări importante din ţară şi străinătate în limbile: română, maghiară, franceză şi engleză. Au rămas antologice observaţile sale din Lacurile Mazuriene din nord-estul Poloniei din Macedonia şi contribuţiile la cunoaşterea ecologiei păsărilor răpitoare diurne, a biologiei reproducerii pescărelului negru, a piţigoiului de brădet, contribuţiile aduse la cunoaşterea autecologiei şorecarului comun şi a dezvoltării sale postembrionare. Reghineanul a publicat totodată date noi despre fluturaşul de piatră, a scris despre lăstunul de stâncă în Cheile Turzii, sau date asupra nidobiologiei mărăcinarului mic.
În anul 1976, László Kalabér a devenit primul reghinean care a realizat o expediţie în Munţii Pirinei, în celebrul lanţ muntos care se întinde pe o lungime de 435 de km şi care face legătura între ţărmul Oceanului Atlantic şi ţărmul Mării Mediterane. În 1979 a devenit membru al Comitetului Executiv al Formului Mondial pentru Protecţia Păsărilor Răpitoare iar în 1980 la Londra a prezentat o lucrare depre depistarea bolilor păsăilor răpitoare urmată de o expediţie în ţările scandinave. La primul Congres Mondial pentru Protecţia Păsărilor Răpitoare organizat în anul 1982, ornitologul reghinean a obţinut o menţiune şi lista ar putea continua…
În anul 2004 i s-a acordat titlul de „Cetăţean de Onoare” al Reghinului pentru merite deosebite în domeniul ornitologiei şi avifaunei iar 4 ani mai târziu pe data de 8 martie a anului 2008 se stingea din viaţă în Reghin un om de mare valoare de care se naşte unul la 100 de ani. Un om care a avut o viaţă unică şi insolită, excepţie între excepţii. Dacă timpul ar fi avut răbdare… anul acesta László Vasile Kalabér ar fi împlinit 86 de ani! Numai Dumnezeu ştie de ce a trebuit să plece atât de repede dintre noi. László Vasile Kalabér a fost un model de admiraţie profesională şi un om de mare caracter de care îmi voi aminti întotdeauna cu drag. Sper să ne vegheze din cer alături de ceilalți reghineni care şi au pus cei mai frumoşi ani din viaţă în slujba unor cauze nobile şi care au plecat la „ţărmul veşniciei” în ultimii ani…
About Author
