DACĂ NU S-AR FI ÎNTÂMPLAT AŞA NICI EU NU AŞ FI SCRIS ACESTE RÂNDURI

0
Cam prin 1996-1998, nu ştiu dacă a fost un vis dar m-am trezit într-o dimineaţă ca şi cum aş fi primit un ordin să fac dintr-o bucată de lemn de stejar o cheie cu trei zale. Am mărturisit soţiei şi la alţii ce am de făcut şi primele opinii au fost dezamăgitoare, mai cu seamă din partea soţiei Viorica care mă sfătuia:
Nu ţi pierde timpul cu lucruri care poate nu-ţi reuşesc şi după care n-ai nici un folos. Mai mult, sunt lucruri pe care nu le-ai văzut niciodată şi e toamna pe noi şi avem încă atâtea de făcut.
Alţii îmi spuneau:
Să treacă cu noaptea şi să nu te iei după ce ţi se năzare.
Dar eu nu-mi puteam lua gândul de la ce trebuia să fac şi într-o seară, rămas singur acasă, soţia fiind plecată la Măriuca *(soţia nepotului Ionel), pentru a-i ajuta ceva, am luat o sfeclă şi cu briceagul am început să scobesc modelând cele trei zale dintr-o singură bucată. Văzând că-mi reuşeşte planul mi-am dat seama că nu va fi o problemă realizarea lor din lemn. Când a venit Viorica i-am arătat cele trei zale şi i-am zis:
Pot face cheia aşa cum am ordin, că uite zalele ! Astea-s dintr-o bucată ! La care Viorica mi-a răspuns cu glas dojenitor :
Tu la asta ai lucrat cât eu am lipsit de acasă, în loc să te ocupi cu alte treburi rămase nefăcute şi iarna-i pe noi ? Dar eu mi-am văzut mai departe de planul meu şi într-o zi când am venit de la lucru am luat o bucată de stejar, pe care am găsit-o în fundul grădinii adusă de apa Mureşului. Am intrat cu ea în atelier, deşi în grădină otava mă aştepta să o cosesc. După vreo două ore Viorica a venit să vadă cât am cosit, dar eu munceam de zor în atelier la cheia cu cele trei zale dintr-o bucată. Văzând otava neatinsă şi pe mine în atelier, a rămas surprinsă şi a zis:
Milucule, tu nu ai minte ! Eu te ştiu la cosit iar tu lucri la nimicuri când e timpul acesta bun ! Măcar de ar fi un lucru de folos. Mă tem că vine timpul rău şi nu vom putea lucra otava iar vitele noastre vor răbda foame la iarnă.
După morala făcută nu am avut de ales şi am plecat la cosit, dar gândul meu îmi era tot la cheie, cum să fac să iasă totul dintr-o bucată şi să nu stric lemnul. Am mai avut parte şi de alte apostrofări din partea soţiei dar tot nu m-am dat bătut şi într-o bună zi m-am înfăţişat la Viorica cu cheia conturată în formă brută:
Vezi că se poate face ? Am zis eu.
Văd, dar ce vei face cu ea ? A adăugat Viorica.
Lucrările la biserica noastră din Bistra Mureşului sunt aproape de finalizare şi dacă reuşeşte cheia mea o vom dona bisericii pe când va fi sfinţirea. La auzul acestora Viorica dintr-o dată şi-a schimbat gândurile şi în loc să mă mai contreze mi-a dat sugestii cum să o înfrumuseţez şi să o duc la nepotul ei -inginer Suciu Ilie-să o inscripţioneze şi să o lăcuiască la Fabrica de Mobilă „Mobex” din Târgu-Mureş. Am mai adăugat apoi două panglici inscripţionate cu numele preoţilor care au slujit în parohia noastră de la înfiinţarea ei, şi am donat-o „Catedralei Văii Mutreşului” din Bistra Mureşului, iar nepotului Ilie îi mulţumesc pentru osteneală pentru că nu a vrut plată.
Dar, să vă mai spun că în timp ce dăltuiam pe furiş la cheie, pentru a nu fi descoperit, mi-au venit în minte şi nişte semnificaţii ale cheii cu cele trei zale: unul legat de Parohia noastră, a cărei interpretare o redau în continuare: cheia propriu-zisă reprezintă Parohia noastră cu cele trei aşezări: Bistra-Mureşului, Bistra-Vale şi Gălăoaia. Cele trei zale reprezintă legătura dintre enoriaşii celor trei locuri de închinare: Catedrala din Bistra-Mureşului cu hramul „Tuturor Sfinţilor”, Biserica de pe Bistra-Vale cu hramul „Naşterea Maicii Domnului” şi Clopotiniţa de la Gălăoaia cu hramul „Cuvioasa Parascheva”. Slujbele se oficiază în mod curent la biserica din sat, a trei Duminică la Biserica de pe Vale şi de două ori pe an la clopotniţa din Gălăoaia. Altul fiind în perioada premergătoare intrării în mileniul al III-lea, cele trei zale simbolizează cele trei milenii, care la Dumnezeu sunt doar clipe. O altă semnificaţie, zalele ar putea simboliza pe cei trei membrii ai Comitetului de construcţie a Bisericii *(Cotruş Ioan, Florea Ioan şi Făgăraş Valer), care au decedat în timpul lucrărilor, locul lor fiind luat de soţiile acestora rămase văduve, care fără şovăire au lucrat alături de ceilalţi până la terminarea construcţiei şi sfinţirea bisericii.
Sunt sigur că alţii vor găsi şi alte semnificaţii întreite, legate de cheia confecţionată.
Fragment din cartea  „POLOJENIA TATI” scrisă de Suciu Mihail (din satul Bistra Mureşului, comuna Deda) la vârsta de 74 de ani. Un om cu 8 clase născut într-o familie cu 7 copii care chiar dacă nu a putut merge mai departe la şcoală din cauza situaţiei grea din familie şi-a dorit la finalul vieţii să îşi aştearnă într-o carte gândurile şi ideile. Aşa cum spunea şi preotul protopop Teodor Beldean în prefaţa cărţii „Aici e neodihna unui om, suflet în sufletul celor de acolo, din pământul dăinuirii lor, dornic să lase celor ce vor urma după noi „ştirile locului” care şi-a conservat „documentele” scrise pe memoria pietrei şi a ogorului”.
Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească în pace !

About Author

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *