DE 164 DE ANI BISERICA EVANGHELICĂ ARE UN GLOB AURIT ÎN VÂRFUL TURNULUI ! ASCUNDE OARE ÎN EL ISTORIA NEŞTIUTĂ A REGHINULUI ?
Se ştie faptul că Biserica Evanghelică din municipiul nostru este cel mai vechi lăcaș de cult din oraș, construcția acesteia începând din anul 1330. De-a lungul timpului, biserica a trecut prin patru perioade de construcții, în anii 1400, 1630 şi 1778. Cu această ocazie s-au folosit mai multe stiluri arhitecturale, începând de la goticul timpuriu până la cel de tranziție. Biserica are un plan bazilical cu trei nave, un altar poligonal şi un turn înalt aflat în continuarea navei centrale. Importanța acestei biserici, atât din punct de vedere istoric, cât și artistic, este susținută de prezența unor elemente de decor unice în bisericile evenghelice din Transilvania.
Cred că nu există prea mulţi locuitori în municipiul Reghin care să nu fi observat că în vârful Bisericii Evanghelice există o sferă lucioasă de mărimea unui butoi dar despre care nu prea ştie nimeni cum a ajuns acolo şi de ce ? Pe data de 6 mai 2021 s-au împlinit 164 de ani de când a fost aşezat globul aurit pe turn însă fiindcă nu mai există cercetători ai istoriei locale în Reghin evenimentul a trecut neobservat. Bine că există site-ul „viselenuautermenlimita.ro” a cărui obiectiv principal este să rescrie “Istoria Reghinului” şi care de 5 ani promovează istoria altfel, sinceră și neromanțată, a acestui “miez de ţară” din Transilvania.
Potrivit datelor istorice biserica a fost incendiată în răscoala antihabsburgică condusă de Francisc Rákóczi II. (1703–1711). Actuala înfăţişare interioară şi exterioară a bisericii, construirea tribunei actuale de nord s-a realizat în perioada domniei lui Maria Terezia sau a lui Iosif II. Porticurile laterale au fost construite în 1791 iar boltirea navei principale şi înălţarea turnului a fost terminată în 1803. În timpul Revoluţiei din 1848 biserica a fost incendiată din nou, când a ars şi mobilierul bisericii, lucrările de reabilitare fiind terminate în anul 1851.
În anul 1856, maistrul dulgher Georg Müller şi lăcătuşul Simon Haltrich, au fost cei doi eroi (care deşi azi sunt nişte anonimi) care au aurit şi au aşezat pe turla bisericii globul, la o înălţime de 47 de metri. Munca lor a fost plătită de breasla pielarilor, costurile ridicându-se la peste 1600 de florini valoare vieneză.
Se presupune că globul a fost deschis ultima oară în 1930 când a avut loc restaurarea condusă de Gustav Müller iar dacă este adevărat se pare că arhitectul reghinean a dus secretul documentelor cu el în mormânt. A lăsat scrise totuşi câteva detalii pentru iniţiaţi, păstrate într-un manuscris aflat la Biblioteca Municipală „Petru Maior”. Acolo însuşi Gustav Müller, mărturiseşte că Biserica evanghelică-lutherană din Reghin este o „construcţie enigmă”, care se remarcă prin patru elemente extraordinare şi foarte rare: o fereastră gotică din jurul anilor 1400, consolele cu guler de piatră de la nervura arcaturilor încrucişate deasupra corului, inscripţia în piatră din cor şi firida de şezut din cor.
Acelaşi arhitect mai precizează faptul că această biserică deţine o fereastră descoperită după 300 de ani, „o creaţiune gotică ce cu greu se va mai găsi undeva”, fiind singura păstrată din cele patru ferestre care luminau nava principală. Arhitectul arăta că doar această fereastră a fost „salvată şi păstrată pentru posteritate”, iar după lucrările de lărgire a clădirii, efectuate în anul 1630, această fereastră a ajuns într-un loc din pod, unde a fost salvată de la distrugere. Se ştie că Gustav Müller a dus cu el la emigrarea lui în Germania Federală, în 1962, un valoros material istoric cu privire la biserica evanghelică, pentru colectarea căruia a depus mari eforturi dar nu am descoperit sursele sale. Fapt ce mă duce la concluzia că el ştia ce se ascunde în globul bisericii mai ales că pe lângă funcţia de arhitect a îndeplinit mulţi ani şi funcţia de prim curator al bisericii evanghelice din Reghin.
Revenind la globul aurit de pe Biserica Săsească, într-o discuţie amicală cu preotul paroh Johann Zey l-am întrebat dacă din cunoştinţele domniei sale ştie ca vreodată acest glob să fi fost deschis ? Mi-a răspuns că nu ştie să fie consemnat în vreun document oficial acest lucru. Ceea ce pe mine personal mă face să cred că globul Bisericii Săseşti din Reghin ar putea fi depozitar a unor unor documente vechi cu importanţă deosebită despre edificarea lăcaşului de cult şi alte detalii de importanţă istorică locală.
În ciuda faptului că în anul 2014 a avut loc renovarea integrală a Bisericii Evanghelice din Reghin mă întreb cum de nu i-a trecut prin minte nici unui specialist să deschidă globul lăcaşului de cult ? Spun asta pentru că există mai multe cazuri precedente în acest sens, începând din 1887 şi până în 2020 când s-a deschis globul diferitelor lăcaşuri de cult începând de la Biserica Sfântul Nicolae din Şcheii Braşovului, la fosta Biserica Greco-Catolică din Reghin *(azi Biserica Ortodoxă Română ”Sfânta Treime”), continuând cu Biserica Săsească din Bistriţa, şi Biserica Reformată Fortificată din Sfântu Gheorghe şi terminând cu Catedrala Maica Domnului romano – catolică din Nyíregyháza- Ungaria. La catedrala romano-catolică a cărei renovare a avut loc în 2001, de exemplu la restaurarea globului de aur din vârful turnului s-au descoperit o serie de bogății ascunse. Înaintaşii au aşezat în glob documente din anii 1822, 1853, apoi în 1883, documente care conţineau informații despre evenimentele semnificative ale oraşului Nyíregyháza – foamete, incendii, date legate de comunitatea evanghelică – o retrospectivă rară în istoria unui oraş de câmpie din secolul XIX.
În perioada interbelică se vehicula ideea că acest glob era considerat un fel de capsulă a timpului, pus pentru ştiinţa generaţiilor viitoare. Chiar dacă azi Reghinul nu mai este al saşilor care au pus bazele „oraşului de pe deal” a mai rămas biserica săsească, sfidând trecerea timpului, semeaţă, parcă neatinsă şi câteva zeci de case locuite de famili băştinaşe de etnici saşi.
Dincolo de aparenţe cert este că de 164 de ani misteriosul glob tronează pe vârful Bisericii Evanghelice, ascunde oare în el istoria neştiută a oraşului şi cuvintele marilor străbuni ai Reghinului ? sau e doar un mit ? Aştept din partea reghinenilor păreri, idei şi sugestii.
Multumesc frumos pt.informatiile nespus de importante din trecut di Prozent!Munca ta nu este usoara si sper sa fiie apreciata ,mult respect PT tot CE faci chiar daca traim departe de tara ,infirmatiile PE care le prezinti este necesar si important PT intreaga lume!Felicitari si mult succes PE m-ai departe!Susanne kalb
Mulţumesc ! Mă bucur că informaţiile mele despre Reghin sunt citite de reghineni plecaţi în străinătate din Germania până în Brazilia şi din Franţa până în Marea Britanie şi Italia. Apreciez gestul. Stimă şi respect !
Încă de când eram copiii știam de acel “ceva” care se ascunde in podul bisericii. Dar asta… Sunt mândră de Reghin și ma bucura articolele voastre!