DOCUMENTELE CONTINUITĂŢII DIN MEMORIILE LUI MIHAILĂ MORARU: „Şi purtam căciuli bătute-n ţinte şi bănuţi, ca pe vremea dacilor“

Subsemnatul Mihăilă Moraru, fiul lui Teodor şi Floarea, născut la data de 8 noiembrie 1892, în comuna Suseni, satul Luieru, judeţul Mureş. Studii am 4 clase primare, făcute la şcoala ungurească. Am doi feciori şi vă relatez următoarele: Am făcut armata la lenieşi, sub comandă austriacă, în Bosnia.

Din anul 1914, pînă în anul 1918 am fost pe front în Serbia. În luna septembrie, 1918, cînd s-a spart frontul, am plecat şi eu ca toţi ceilalţi camarazi ai mei venind acasă, lanoi, în Luieru. În ziua de 30 noiembrie 1918, cam pe laora 15,30, împreună cu mai mulţi consăteni am plecat cu un tren personal de la Reghin la Alba Iulia pentru a participa la Marea Adunare a Unirii.

Cam cu o săptămînă bună mai înainte de 1 Decembrie 1918, primarul comunei, anume Moraru Iacob, spune dobaşului să strige peste sat ca toată populaţia, bărbaţi şi femei, să se adune la primărie pentru a le comunica un lucru foarte important. Era o zi de vineri, 29 noiembrie, pe la ora 5,30 după-masă. Ograda primăriei devenise neîncăpătoare. Primarul era în mijlocul mulţimii cu un jurnal în mînă. Era ziarul românesc la care acesta era abonat şi se numea „Românul“ scris cu litere mari şi negre. Primarul ne-a citit din ziarul Românul, ce apărea la Arad, ordonanţa Consiliului Naţional Român Central, ca în fiecare sat şi oraş din Transilvania să se înfiinţeze imediat gărzi naţionale româneşti. Misiunea acestor gărzi era să păzească bunurile şi viaţa fiecărui cetăţean pînă la instalarea noilor oficialităţi româneşti în locul celor ungureşti.

Pe loc s-a constituit garda naţională română din rîndul sătenilor noştri, mai ales a celor care au venit de pe front. Comandamentul s-a instalat în localul şcolii. înainte de a trece laalegerea delegaţilor care să meargă laAlba Iulia, primarul citeşte mulţimii şi înflăcărată chemare: „Toată suflarea românească să grăbească laAlba Iulia la1 Decembrie 1918“. Alături de primar au mai fost aleşi Cîmpian Ioan, ţăran muncitor; Cenghe Iacob, ţăran muncitor; Toader Bompa, ţăran muncitor şi alţii. Cu toţii ne-am pregătit sărbătoreşte pentru acest drum. Am pregătit şi un steag românesc. Cu toţii purtam căciuli din piele de miel de culoare neagră împodobite cu pene de păun şi bătute în ţinte şi bănuţi, ca pe vremea dacilor. Cojocul lung, de culoare albă, o cămaşă lungă cu cusături alese şi cişmele de box completau această costumaţie strămoşească. Urmaşii noştri să păstreze cu cinste aceste bunuri ale neamului nostru.

Aceasta-mi este declaraţia pe care o semnez propriu.

Mihăilă Moraru