DOI ANI FĂRĂ NEGREA ALEXANDRU !

Moartea unei persoane dragi provoacă un imens gol în sufletul oricărei ființe și nu există cuvinte de alinare care să facă durerea sau tristețea să dispară. Și totuși, pierderea cuiva drag este ceva cu care ne confruntăm toți, mai devreme sau mai târziu. Trecerea timpului nu face decât să mai atenueze din durere, dar golul rămâne și dorul nu dispare.

Când îți e dor de cineva de pe pământ, îl suni, îi scrii, îl cauți … dar ce faci când te cuprinde dorul de cineva care este dincolo de nori? Aprinzi o lumânare și privești cu ochii în lacrimi la lumina ei, sperând că va ajunge la acea persoană. Alteori oricâte lumânări aș aprinde pentru cei dragi care au plecat la ceruri, nu reușesc niciodată să sting dorul. Sunt persoane acolo sus care îmi vor lipsi mereu …una dintre acestea este distinsul Alexandru Negrea din Suseni care s-a stins din viaţă în urma unei hemoragii interne la orele 3.00 dimineaţa a zilei de 15 noiembrie a anului 2020 într-un salon din cadrul spitalului municipal din Reghin, ctitorit de Dr. Eugen Nicoară, cel care în anul 1939 i-a salvat viaţa după ce i-a oprit o hemoragie nazală care putea să-i fie fatală… 

Pe acest om cumsecade de la care am învăţat că „bunătatea înfrumusețează viața, împăcând toate neînțelegerile” l-am cunoscut personal în anul 2018, datorită primarului ec. Mircea Mariş, când am început documentarea pentru cartea „112 ANI DE LA INAUGURAREA FABRICII DE CĂRĂMIZI CU ABURI SUSENI S.A” (povestea, istoria şi adevărul). Am plâns cu lacrimi de neputinţă când am aflat că nu mai este printre noi Negrea Alexandru un om care radia atâta liniște, răbdare, pace şi înţelepciune, virtuţi  pe care le-a dobândit prin intermediul unor suferinţe, sacrificii şi ispite pe care a preferat să le ducă odată cu el din lumea asta. Când mi-a comunicat un prieten la telefon că nenea Sandu nu mai este printre noi aş fi vrut în acele momente să pot să dau timpul înapoi şi să-l fac să încremenească sub clopotul de sticlă al acelor zile în care stăteam amândoi de poveşti pe terasa din curtea casei sale de la numărul 123…  

S-a născut într-o familie nevoiaşă cu 7 copii, a avut la rândul său 4 copii şi 7 nepoţi şi a muncit toată viaţa să îşi câştige existenţa prin sudoare frunţii sale. De mic copil a muncit la Fabrica de Cărămizi din Suseni iar după stagiul militar a fost timp de 30 de ani ascuţitor în cadrul Fabricii IFET Reghin, iar după pensionare foarte mulţi săteni i-au trecut pragul casei lui Nea Sandu, ca să le ascută, fierăstraiele, bomfaierele, foarfecele şi cuţitele fiindcă era omul bun la toate şi iubit de toată lumea. 

Am spus-o şi o mai spun că odată cu plecarea din această lume a celui care a fost Alexandru Negrea, Suseniul a rămas mai sărac cu un cetăţean de onoare, un tată exemplar şi un bunic cu argint în păr şi aur în inimă. Avea un talent minunat, domnul Negrea era capabil să accepte bătrâneţea şi să reziste limitărilor pe care le impunea discriminarea pe criteriul de vârstă, a ştiut să elimine lucrurile ne-esenţiale din viaţa lui şi să îmbătrânească atât de frumos. A plecat la ţărmul veşniciei la 88 de ani lăsând în urma sa pilda unui trai cinstit şi trei copii care duc mai departe valorile în care a crezut tatăl lor toată viaţa. 

Se spune că timpul ne fură oamenii dragi, însă niciodată amintirile lor! Domnul Alexandru Negrea va rămâne în memoria noastră așa cum a fost, cinstit, generos și de o aleasă omenie!