DOLIU ÎN PRESA DIN ROMÂNIA! George Stanca a plecat în lumea celor drepţi!

Cu profundă tristețe în suflet îmi iau rămas bun de la scriitorul, editorialistul și bloggerul George Stanca, un exponent al inteligenței cuvântului care și-a desăvârșit talentul ca redactor un profesionist la renumita: revistă „Flacăra“ şi ca și colaborat în paginile de la „România literara“ și „Scînteia tineretului“ înainte de 1989. După Revoluție George Stanca, a fost cunoscut şi ca „Il Giuleştino” din „Evenimentul Zilei”, cum se numea rubrica pe care a ţinut-o între 1992 şi 1996, în paginile celui mai important cotidian din România care se edita într-un tiraj zilnic de peste 600.000 de exemplare. De-a lungul carierei, George Stanca a fost redactor-şef şi director a numeroase publicaţii, dar şi proprietarul unora. De asemenea, a fost şi realizator de radio -TV și blogger.

Ultimul articol pe care l-a postat pe site-ul său, în 21 ianuarie, este o scrisoare către Patriarhul Daniel, în care se întreba de ce Prea Fericitul nu a fost numit Omul Anului 2018, pentru inaugurarea Catedralei Neamului.
Poetul şi publicistul George Stanca a murit la vârsta de 71 de ani. În ultimele luni, ziaristul s-a simţit rău. George Stanca a murit în data de 3 februarie, în jurul orei 15.00, într-o secție a Spitalului „Sfânta Maria“ în urma unui stop cardio-respirator. El era internat de mai multă vreme şi suferea de mai multe afecţiuni. În ciuda suferinţelor fizice, George Stanca a continuat să scrie până în ultima clipă… Cu o zi înainte de a pleca în lumea umbrelor a semnat ceea ce avea să fie ultima sa scrisoare, un text tulburător adresat celui mai bun prieten al său, actorul Vladimir Găitan.

Personal l-am cunoscut în carne și oase cred că pe 31 august 2009 la Restaurantul „Regun” din Reghin la inaugurarea postului de televiziune locală DAReghinTV unde era invitatul directorului de atunci Călin Șuteu și al jurnalistului Marius Portik care mi-au făcut cunoștință cu marele „Il Giuleştino” . Am discutat multe în acea seară și am realizat chiar și un interviu cu scriitorul care a făcut furori la vremea respectivă. Apoi în anul 2009 ne-am întâlnit din nou la restaurantul „Predeal” în cadrul Galei Premilor Ambasador unde i s-a decernat trofeul ,,Soarele de aur“ în calitate de scriitor, editorialist și blogger.

Cei care vor să-şi ia rămas bun de la George Stanca o pot face marţi, 5 februarie, începând cu ora 15.00, când va fi depus la Biserica Sf. Gheorghe din Capitală. Joi, de la ora 13.00, va avea loc slujba de înmormântare la acelaşi lăcaş de cult, urmând să fie înmormântat la Cimitirul Bellu.

Cine a fost George Stanca ?

George Stanca s-a născut pe 7 mai 1947 în Buftea şi a absolvit Insititutul de Construcţii din Bucureşti. În timpul studenţiei, el a fost solistul formaţiei rock Odeon. Pe lângă cariera literară, el a lucrat şi ca inginer de execuţie, în investiţii şi în proiectare. Debutul ca publicist a avut loc în 1971, în revista „Săptămâna“ lui Eugen Barbu, fiind titular al unei rubrici de muzică pop-rock-uşoară. A fost redactor la revista „Flacăra“ şi membru fondator, alături de Adrian Păunescu şi Dorin Tudoran, secretar muzical al Cenaclului Flacăra şi reporter. În calitate de secretar muzical de cenaclu, a fost cel care i-a descoperit/adus pe Mircea Vintilă, Dan Chebac, Adriana Aush, Radu Gheorghe, Mihai Diaconescu alias Anghel Mora şi alţii. Debutează în „Luceafărul“ (1978) cu poezii semnate G.G. Crăciun, iar debutul editorial a fost cu volumul de versuri „Tandreţe maximă“ (1981), urmat de „Poeme pricinoase“ (1983) şi „Excursie cu liftul“ (1988). De-a lungul carierei, George Stanca a fost redactor-şef şi director a numeroase publicaţii, dar şi proprietarul unora. De asemenea, a fost şi realizator de radio şi TV. Din 2007 era editorialist al ziarului „Click!“ unde semna rubrica ,“Scrisorile lui Stanca“ dedicate vedetelor din România, scrisorile despre evenimentele de zi cu zi din România sau din străinătate.

Dumnezeu să-l odihnească în pace, iar familiei îndurerate să-i dea mângâiere!

Matei Robert Mihai