Dr.-ul Eugen Nicoară şi Prinţul Karl Emil de Fürstenberg au vânat în Munţii Călimani în anul 1936 !

Dr.-ul Eugen Nicoară din Reghin continuă şi după 36 de ani de la moartea sa, să fie în centrul atenţiei după ce s-a descoperit o fotografie necunoscută cu chirurgul reghinean. Clişeul dovedeşte că atunci când nu opera, nu era implicat într-o acţiune caritabilă sau nu era chemat de populaţia de pe sate să susţină conferinţe în cadrul „ASTREI” Reghin, prefera să participe la partide de vânătoare. Fotografia de mai sus demonstrează că în anul 1936 Dr.-ul Eugen Nicoară a vânat în Munţii Călimani cu prinţul Karl Emil de Fürstenberg din Cehia, care a fost bunicul Prințului Egon von Fürstenberg celebru designer din New-York şi a Prințesei Virginia von Fürstenberg cunoscută în lumea cinematografiei ca actriţa Ira von Fürstenberg. Cum au ajuns să vâneze cei doi împreună ? prin intermediul inspectorului regal de vânătoare Petre Boţianu din Vătava care era verişor cu Eugen Nicoară.
Cine a fost doctorul Egen Nicoară şi de unde a avut pasiunea pentru vânătoare ?
S-a născut la Pietriş pe 6 ianuarie 1893 în familia preotului Grigorie Nicoară din Vătava, şi a Elenei Petra, fiica preotului Ioan Petra din Ibăneşti, care a scris în anul 1878 prima ştire despre o partidă de vânătoare, pe Valea Gurghiului a Arhiducelui Rudolf al Austriei în ziarul „Telegraful Român”.
În perioada 1900-1905 a urmat cursurile Şcolii de Stat Maghiare din Gurghiu, unde a stat în gazdă la cojocarul Pop Ştefan şi ulterior la brigadierul silvic Daczo Lajos.
Şi-a continuat studiille la Liceului Romano-Catolic din Odorheiul Secuiesc şi la Liceul Reformat Evanghelic din Târgu-Mureş, promoţia 1913.
A urmat studiile universitare în cadrul Universităţii „Franz Jozsef” din Cluj, iar în paralel, în timpul Primului Război Mondial, a fost voluntar la Spitalul ,,Crucea Roşie din Budapesta, unde erau trataţi răniţii aduşi de pe front. Ca subofiţer sanitar necombatant, timp de 2 ani nu a ucis nici un inamic, în schimb a salvat sute de soldaţi răniţi.
După încheierea Primului Război Mondial s-a întors din Budapesta la Cluj, ca asistent al celebrului Dr. Iuliu Haţeganu, şi a făcut parte din prima gardă de medici români de după război, formaţi sub îndrumarea prof. chirurg Iacob Iacobovici.
În anul 1920 s-a stabilit la Reghin fiind medic de circumscripţie C.F.R., şi medic în cadrul spitalului improvizat al oraşului, iar în anul 1923 în urma unui concurs susţinut la Bucureşti obţine funcţia de director al spitalului şi pe plan cultural este ales preşedinte în cadrul Despărţământului Reghin al ASTREI.
Pe 11 mai 1930 s-a pus piatra de temelie a spitalului din Reghin, care a fost construit din banii proprii ai doctorului Eugen Nicoară şi care a fost dat în folosinţă în anul 1933. Ulterior, ctitorul aşezământului spitalicesc l-a donat Bisericii Ortodoxe Române, care i-a plătit studiile universitare.
La începutul anului 1933, presa vremii relata un miracol medical, după ce doctorul Eugen Nicoară a salvat viaţa unui băieţel de 5 ani (Gheorghe Omolea), care s-a împuşcat accidental cu un glonţ în stomac, cu arma tatălui său, vânător de profesie, care a uitat arma cu siguranţa nepusă, şi a plecat la o nuntă.
Când nu opera în spital ori când nu era invitat să susţină prelegeri poporale în cadrul „Astrei” pe sate, Eugen Nicoară adora să participe la partide de vânătoare pe Valea Gurghiului sau pe Valea Mureşului organizate de Casa Regală a României în onoarea unor diplomaţi din străinătate ori vânători renumiţi din ţara noastră. Una din aceste partide a fost şi cea alături de Karl Emil de Fürstenberg care a fost ambasador în România, în Spania şi în Rusia. Reședința principală a Casei Fürstenberg se afla la Donaueschingen, lângă izvorul Dunării, unde deținea un castel și păduri de cerbi mari. Pe lângă vastele sale păduri ancestrale, familia Fürstenbergl deținea și mine de cărbune, hoteluri și fabrici de bere.

În anul 1935, la iniţiativa Dr. Eugen Nicoară s-a constituit „Societatea vânătorilor români” din Reghin şi împrejurimi. La prima şedinţă s-a constituit comitetul, alegându-l ca preşedinte pe Dr. Eugen Truţia, notar de profesie iar secretar Alexandru Hurubeanu plutonier de jandarmi, şi s-a hotărât ca în societate să se primească numai români, iar taxele să fie cu mult mai mici decât cele de la celelalte societăţi de vânătoare.
La 24 septembrie 1935 Eugen Nicoară a participat la festivitatea organizată de autorităţile locale din Gurghiu, cu ocazia dezvelirii bustului Regelui Ferdinand I, la care a fost invitată şi familia regală, în frunte cu Carol al II-lea, alături de fiul său Mihai, care se aflau la Lăpuşna, la o partidă de vănătoare. Cu acest prilej, Eugen Nicoară a scris un articol de presă pentru revista „Viaţa Ilustrată” din Cluj.
La 6 ianuarie 1939, Dr. Eugen Nicoară a fost numit Prefect al Judeţului Mureş, de către ministrul de atunci Octavian Goga.
De-a lungul anilor a tratat mai mulţi pacienţi, paznici de vânătoare şi pădurari, care au suferit accidente de vânătoare atât de pe Valea Mureşului cât şi de pe Valea Gurghiului. Totodată, la Castelul Regal din Lăpuşna, administratorii domeniului de vânătoare, care s-au perindat de-a lungul anilor, obişnuiau să organizeze Revelioane, la care erau invitaţi vânători şi intelectuali din Reghin şi împrejurimi. Unul din invitaţii de seamă era Dr. Eugen Nicoară, care nu venea niciodată fără trusa de prim ajutor, şi nu o dată a salvat vieţi, chiar acolo în castel. Un astfel de incident a fost şi cel din noaptea de 31 decembrie 1956, când a salvat viaţa Mariei Puia, soţia Dr.-ului Aurel Puia, şi mama viitorului Dr. ginecolog Sorin Puia, care a participat la eveniment fiind copil „Mama mea a făcut o hemoragie intraperitoneală, acolo sus în munte, în timpul petrecerii de Revelion. Zăpada era mare, şi să încerce să o transporte până la spitalul din Reghin însemna moarte sigură. Şansa mamei a fost că doctorul Nicoară avea trusa de prim-ajutor întotdeauna la el. Acesta fiind un chirurg experimentat, a diagnosticat-o imediat, a anesteziat-o cu inhalator cu mască, şi a operat-o chiar pe masa din castel, în mijlocul petrecerii şi i-a salvat viaţa. Eu îmi amintesc că aveam 8-9 ani, şi pe mine mă ţinea la icoană bunica, să ne rugăm să nu moară mama. A fost un miracol fiindcă după acea operaţie mama a mai trăit încă 55 de ani”, a povestit Dr. Sorin Puia în cartea „Eugen Nicoară Doctorul Ancestronic din Loja Regelui Carol al-II-lea”, scrisă de jurnalistul Matei Robert.
Doctorul Nicoară a trăit 92 de ani, timp în care a efectuat, conform estimărilor sale, circa 3 milioane de consultaţii gratuite şi peste 53.000 de operaţii, în cei 53 de ani de activitate, în 6 spitale, fără a lua în calcul cele 10 specializări obţinute în Budapesta, Berlin, Berna, Viena şi Paris, şi consultaţiile care le-a oferit în puşcăriile comuniste, deţinuţilor politici, în timpul celor 4 arestări suferite.
S-a stins din viaţă pe 5 mai 1985 la Cluj şi a fost înmormântat în Cimitirul „Sfânta Treime” din Reghin. La 21 mai 1993 cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la naşterea marelui bărbat, fiu al Mureşului ce s-a impus ca personalitate de talie naţională, spitalul orăşenesc şi-a înscris pe frontispiciu prestigiosul nume “Dr. Eugen Nicoară”.
În anul 1998 printr-o hotărâre de Consiliu Local municipal, doctorului Eugen Nicoară i s-a conferit titlul de cetăţean de onoare al Reghinului.
În anul 2015 am scris cartea „Eugen Nicoară Doctorul Ancestronic din Loja Regelui Carol al-II-lea”, un omagiu închinat ilustrului medic care are la bază memoriile secrete ale dr.-ului şi decoraţile primite de la suveranul României pentru meritele sale pe târâm sanitar şi cultural.
Şi totuşi după toate acestea la final mă obsedează o întrebare: ce soartă ar fi avut elevul Eugen Nicoară care în anul 1900 locuia în gazdă la brigadierul silvic Daczo Lajos, dacă ar fi ales profesia de vânător în loc de cea de medic ?
A consemnat Matei R. Mihai