FEMEIA CARE ÎNFĂŢIŞA BUNĂTATEA ŞI MILA LUI DUMNEZEU A PLECAT ÎN LUMEA VEŞNICIEI !

Am aflat cu durere în suflet de trecerea în lumea celor drepţi a centenarei Maria Pintea. După atâţia ani Dumnezeu a hotărât să o despartă de fiica ei, şi să pună capăt unui drum presărat de dragoste şi dăruire. Am aflat că a plecat lucidă, fără dureri sau resentimente la ora 7.30 după ce a împărtăşit-o preotul Iosif Flaviu Miheţ. A plecat din această lume ”unde nu este durere, nici întristare, nici suspin”. Sincere condoleanţe familiei şi celor apropiaţi care au cunoscut-o.
Chiar dacă în aceste momente, cuvintele sunt de prisos nu pot, să nu recunosc, că sunt extrem de trist, pentru că soarele vieţii a apus pentru o fiinţă care m-a impresionat până la lacrimi atunci când am cunoscut-o pe 27 iulie 2021, în timpul documentării mele la studiul „Pe Urmele Celor Mai Longevivi Oameni Care Au Trăit În Transilvania”.
Am spus-o şi mai spun că ani de zile am auzit expresia lui Martin Buxbaum „Unii oameni, oricât de bătrâni ar ajunge, nu îşi pierd niciodată frumuseţea: doar şi-o mută de pe faţă în inimă” dar de când am început să îi caut pe cei mai longevivi oameni care au trăit în Transilvania am avut ocazia să cunosc şi eu astfel de oameni care înfăţişează bunătatea şi mila lui Dumnezeu în toate manifestările vieţii lor. Iar cea mai frumoasă întâlnire cu o persoană de acest fel cu un profil de îmbătrânire nemaiîntâlnit de mine până în prezent a fost cea cu Doamna Maria Pintea, sora regretatului Monsenior Emil Puni, iezuit, Vicar General Emerit al Episcopiei Greco-catolice de Lugoj.
Astăzi vorbesc la timpul trecut despre o femeie care eu consider că şi-a împlinit chemarea şi pentru care mă rog să îi fie scris numele în „Cartea Vieţii” pentru fidelitatea cu care a ascultat şi a împlinit Cuvântul lui Dumnezeu. Ascultând-o pe Maria Pintea vorbind despre bunătatea şi mila lui Dumnezeu şi despre modul în care se roagă am înţeles că rugăciunea trebuie să fie asemănătoare convorbirii dintre un copil şi părintele său. Practic făcând ce spune rugăciunea „Tatăl nostru” înseamnă să respecţi legile vieţii înscrise în ţesuturile noastre, în sângele şi spiritul nostru...
Această femeie necunoscută opiniei publice s-a raportat toată viaţa ei la trei valori etern umane: binele, frumosul şi adevărul. Prin simplitatea ei regală şi-a cultivat de-a lungul vieţii virtuţi creştine pe care le întâlneşti doar în cărţile cu sfinţi iar modul în care te îndruma la bine, amintindu-ţi poruncile dumnezeieşti îi transfigura fiinţa dându-i o aureolă de „înger păzitor”.
Centenarei i-au mai lipsit 20 de zile să împlinească 101 ani de viaţă şi eram pregătit să îi fac un cadou de suflet pe 12 martie 2022, fiindcă s-a rugat pentru pacea, liniștea, armonia și buna rânduială a familiei mele peste 100 de zile. A fost una dintre cele mai evlavioase femei pe care am cunoscut-o vreodată mereu cu rugăciunea pe buze cu o devoţiune aparte la Preacurata Fecioară Maria prin rugăciunea Rozariul şi pe care a cinstit-o cu drepată credinţă până când corabia vieţii sale s-a apropiat de ţinta călătoriei.
Maria Pintea a traversat epocile în care i s-a dat să trăiască cu multă seninătate şi demnitate și le-a arătat celor care au cunoscut-o cum poți trece cu limpezime prin vremuri tulburi fără să faci compromisuri. Vă mulțumim că aţi ales să trăiți aici acest veac, doamnă Maria Pintea.
Tatăl nostru, iubirea cea nemărginită, odihneşte în pace sufletul adormitei Maria Pintea !
Matei Robert Mihai