De curând am descoperit într-o librărie o carte extrem de interesantă „FERICIREA NEOBIŞNUITĂ A OAMENILOR OBIŞNUIŢI” scrisă de Lucie Mandeville, o carte de dezvoltare personală despre psihologia pozitivă care oferă soluţii concrete pentru a trăi fiecare zi cu bucurie. De ce oamenii fericiţi sunt mai sănătoşi şi trăiesc mai mult? Pentru că sunt răsfăţaţi de moştenirea genetică sau pentru că, pur şi simplu, sunt mai avantajaţi decât ceilalţi? Această carte le oferă cititorilor soluţii concrete pentru a trăi fiecare zi cu bucurie şi constituie un adevarat remediu împotriva pesimismului. Autoarea vă arată cum să cultivaţi „fericirea oamenilor obişnuiţi”. Într-un limbaj accesibil, abordează curentul revoluţionar al psihologiei pozitive care nu este interesată de problemele oamenilor, ci de ceea ce funcţionează bine la aceştia.
Fericirea neobisnuita a oamenilor obisnuiti prezintă, cu simplitate si umor, principalele descoperiri din psihologia pozitivă, însoţite de anecdote şi de exerciţii. Ea vă invită să aduceţi magie în viaţa dumneavoastră, efectuând o serie de acţiuni extrem de simple.
ABC-ul fericirii este acum la îndemâna tuturor, trebuie doar să ne dorim să învăţam din el! Psihologia pozitivă se ocupă nu numai de numeroasele probleme şi disfuncţionalităţi individuale şi colective, ci şi de momentele fericite din viata omului. Fiind preocupată de ceea ce îl ancorează pe individ în propria viaţă şi în lumea înconjuratoare, ea abordează adesea teme filozofice, legate mai ales de rostul vieţii sau de sistemul de credinţe şi chiar de morală, subliniind importanţa implicării depline a omului în viata de zi cu zi.
LUCIE MANDEVILLE este psiholog şi profesor la Departamentul de Psihologie al Facultăţii de Litere şi Ştiinţe Umaniste a Universitatii Sherbrooke din Canada, unde predă psihoterapia umanistă şi pozitivă. Este considerată cea mai importantă specialistă în psihologie pozitivă din Quebec.
În rândurile de mai jos vă prezentăm un fragment din cartea „Fericirea neobisnuită a oamenilor obişnuiţi” de Lucie Mandeville
„UN PUNCT DE VEDERE PREZBIT ASUPRA REALITĂŢII
Problemele obişnuite sunt în prezent etichetate într-un manual de tulburări mintale. Trăim o tristeţe adâncă şi stăruitoare după moartea cuiva drag, ne simţim pierduţi şi ruşinaţi atunci când ne pierdem locul de muncă, resimţim o lipsă de afecţiune atunci când suntem singuri, fără un partener… Toate acestea sunt boli mintale catalogate drept depresie, tulburare de adaptare şi dependenţă.
Trebuie să recunoaştem că trăim într-o epocă în care există un grad ridicat de intoleranţă faţă de tot ceea ce se îndepartează de ideea – adesea idealizată – existenţei noastre. Dacă unele reacţii obişnuite sunt patologizate, oricine poate avea o judecată părtinitoare asupra propriei experienţe, ca şi asupra experienţei celorlalţi. Dar, când ne uitam cu lupa şi disecăm atât modul nostru de a fi, cât si pe al altora, vom găsi, în mod inevitabil, aspecte urâte. Atunci când analizam la microscop o realitate, oricare ar fi ea, îi vedem imperfecţiunile.
Acest punct de vedere prezbit asupra realităţii – adică mărit cu lupa -, dus până la exces, poate transforma o calitate într-un defect nemărturisit. A fi amabil sau a manifesta un fals altruism, după expresia omului de ştiinţă francez, totodată şi călugăr budist, Matthieu Ricard, poate fi astfel văzut ca o strategie mascată de teama de judecată, de dorinţa de a fi admirat, pentru a atenua un sentiment de vinovăţie sau pentru că pur şi simplu nu putem suporta suferinţa celorlalţi. De exemplu, istoricul american Doris Goodwin, câştigător al Premiului Pulitzer, a declarat că Eleanor Roosevelt şi-a dedicat o parte din viaţă ajutându-i pe cei defavorizaţi din dorinta de a compensa narcisismul mamei ei şi alcoolismul tatălui său. Pare de neconceput să fi făcut acest lucru din bunătate! Acest fenomen este contagios. Nu vi s-a întâmplat niciodată să credeţi că o vecină, un coleg sau chiar copilul dumneavoastră a acţionat cu intenţii ascunse sau a făcut o faptă bună doar pentru a obţine o favoare? Şi totuşi…”