Găsiţi doar acel copil ce se ascunde în voi care avea cândva şi rădăcini şi aripi…

Tradiţiile sunt indicatoare care conduc adânc în subconştientul nostru sunt o comuniune cu misterul istoriei pe care trebuie să o respectăm aşa cuma fost. M-am gândit de multe ori la felul cum generaţii întregi de oameni au trăit odată cu pământul nelăsînd semne ale trecerii lor şi totuşi ei au trăit şi au gustat dansul vieţii pe care azi îl trăm noi într-o altă cheie…Poate e mai bine aşa că nu ştim nimic despre ei şi nu îi putem blama dar nici lăuda. Admir oamenii pasionaţi care ard la focul pasiunilor lor şi își dedică viața unor îndeletniciri care îi aduc la acel catharsis personal de care avem fiecare nevoie, fără ca întotdeauna să realizăm acest lucru.
Păcat că azi cei mai mulţi nu mai ştiu să rămână într-o stare de graţie fără să fie limitaţi de spaţiu şi timp şi vor funcţii care să le confere o aură de oameni sofisticaţi şi inteligenţi care sfârşesc să ajungă posedaţi de o lăcomie care îi face să facă talmeş-balmeş în administraţia publică în activităţile social-comunitare şi socio-politice în regim de putere publică cu o mască impasibilă pe faţă disimulând perfect sentimentele şi ascunzându-şi rânjetele disprețuitoare faţă de oamenii de rând. Unii nu înţeleg că multe lucruri lipsesc celui sărac, dar celui lacom îi lipsesc toate. Un om lacom nu e bun pentru nimeni, e şi mai puţin pentru el însuşi.
Mă amuză narcisiştii care îşi prezintă viaţa pe Facebook ca pe o telenovelă cărora de fapt spun psihologii că le lipsește prețuirea de sine şi care se străduiesc să ne convingă că ei pot transforma Reghinul într-un municipiu fără probleme într-un viitor mai lung sau mai scurt prin tot felul de artificii populiste, fără cetăţeni discriminaţi, fără poluare, fără câini fără stăpâni plin de investitori şi că toate angajările pe funcţii la nivelul administraţiei locale se vor face pe principiul meritocraţiei fără pile, cunoştinţe şi relaţii. Când îi aud pe unii că vorbesc de demnitate, de corectitudine şi de curaj şi ei nu au nici o tangenţă cu definiţia acestor cuvinte din Dicţionarul Explicativ al Limbii Române doar fac figuraţie mă gândesc la imaginea Leului laş din “Vrăjitorul diin Oz” dar aşa e în teatrul social, actorii se împart în sforari şi marionete, destinul scrie scenariul, iar spectacolul este cu intrare liberă.
Nu le doresc politicienilor să se joace cu zmeul numai să vadă cât de sus poate zbura o cârpă, dacă e legată cum trebuie fiindcă la Reghin electoratul trece ușor-ușor de la preferința pentru un politician puternic, la dorința ca acesta să fie în primul rând integru. Este o schimbare de paradigmă care se simte la nivel social, prin creșterea implicării active a cetățenilor în problemele Reghinului în special pe paginile de socializare online, locale prin luarea de poziție împotriva deciziilor politice percepute ca nedrepte. Reghinenii vor lideri care să se comporte natural atunci când ajută şi pun o cărămidă la dezvoltarea acestei comunităţi nu oameni care vin cu injurii ci cu argumente şi care pot participa la dezbateri analitice şi autocritice dacă e cazul şi la dialoguri cu cetăţenii din toate clasele sociale nu doar din cercurile care le convin. Eu cred că mai important decât acela care se lasă dus de val, este acela care insuflă valul şi că cearta cu un om de bun-simț este una dintre puținele care pot să aibă doi învingători. Unul câștigă disputa, celălalt, o lecție. Eu nu fac predicţii privind câştigătorii, pe baza calculelor algebrice pentru că chiar dacă în matematică 1+1=2, în politica Reghinului deseori aşteptările alegătorilor cu cele ale candidaţilor au făcut ca această ecuaţie simplă să nu mai fie adevărată … Cine este cel mai bun să câştige !
Mi-e dor de miturile născătoare de mituri ca de bomboanele fine de ciocolată cu cremă de fructe, de oamenii parolişti, autentici care nu fac compromisuri care au poveşti de viaţă motivaţionale şi inspiraţionale ce au puterea să inspire elevii mediocri care nu au primit niciodată premii pentru rezultate bune la învăţătură şi purtare, să devină modele de admiraţie profesională. Mi-e dor de oamenii de altădată cu aspirații proprii, cu liste de valori personalizate, cu propriile definiții ale fericirii şi binefăcătorii din convingere nu din făţărnicie şi pentru reclamă la televizor … Haideţi să aprindem focul, încât să putem vedea cum copii îşi ţes misterul şi dau o nouă naştere, unei lumi a libertăţii fără nici o durere unei lumi a bucuriei, mult mai înţeleaptă! Undeva în adânc, voi ştiţi că e adevărat. Găsiţi doar acel copil ce se ascunde în voi care avea cândva şi rădăcini şi aripi…