Georg Heiter, fotograf regal fără egal ,,made în Reghin,,
Anul acesta în 12 martie s-au împlinit 70 de ani de când a plecat la cele veşnice Georg Heiter, artistul care a imortalizat prin lentila aparatului său de fotografiat, timp de 6 decenii, istoria locală pe bucăţi de carton, şi a developat mii de portrete fiecare cu istoria sa personală, fotografii în spatele cărora timpul curge implacabil. Heiter a fost cel mai mare fotograf din ultimul deceniu al secolului XIX al Reghinului şi şi-a menţinut acest statut până în perioada interbelică. A fost un om inteligent şi cultivat, cu o personalitate carismatică, datorită căruia au rămas moştenire generaţilor următoare clişee memorabile din istoria oraşului pe negative realizate pe plăci de cristal. În acele vremuri datorită profesiei sale apariţia lui Heiter era o extravaganţă. Însă datorită solicitărilor a fost prezent la toate evenimentele înscrise în moda timpului, acțiuni caritabile, baluri, piese de teatru, concerte, reprezentaţii de circ, spectacole de magie, demonstrații de acrobaţie, campanii electorale, întreceri sportive, sfinţiri de biserici sau partide de vânătoare transformând clişeele în foto documente pentru un timp pe care clepsidra îl va fixa într-o eternitate anume. Toate sunt probe și teste, fapte și implicații, certitudini și incertitudini care au ca punct comun forța centrului vizual ce au capacitatea de a transcede cuvântul scris.
A moștenit primul studio fotografic în Reghin în anul 1895 iar 6 ani mai târziu deschidea un studio de vară la Borsec unde a fotografiat o mulţime de personalităţi ale vremii care făceau cure cu apă minerală. În 1908 a primit titlul de fotograf al Curţii Regale, în anii 20 cărţile poştale ale fotografului reghinean ajunseseră până în Argentina şi S.U.A și în 1928 Georg Heiter fost distins la București cu ,,Medalia de Aur în Arta Fotografică” pentru stilul său inconfundabil. Chiar dacă au trecut 70 de ani de la trecerea sa la cele veşnice, fotografiile realizate de el sunt la mare căutare și azi pe internet sau în anticariate de colecţionarii de fotografie veche în ciuda faptului că Heiter nu a beneficiat până acum de o promovare mediatică. Astfel la 70 de ani de la dispariția sa putem spune că Heiter a devenit cu adevărat colecționabil. Preţul unui instantaneu ajunge destul de des până la 100 de euro iar prețul unui album cu familii din Reghin și împrejurimi și evenimente din perioada interbelică se vinde cu 1800 – 2000 de euro în lumea colecționarilor. Pozele sale se caută pentru că au o valoare istorică care dezvăluie adevăruri ascunse şi păzesc un trecut pe cale de dispariţie.
În 1895 a mostenit studioul fotografei Karoline Keintzel
S-a născut în 21 iunie 1871 la Reghinul-Săsesc în familia dogarului Heiter Georg Michael şi a Mariei Schwab. După absolvirea studiilor în oraş, a început să deprindă tainele artei fotografice ca ucenic în studioul fotografei Karoline Keintzel din oraș iar în paralel efectuează mai multe călătorii la Viena şi München, unde îşi perfecţionează şi studiile muzicale, fapt care la întoarcere în oraş i permite să activeze o perioadă atât ca fotograf dar şi în orchestră filarmonică din Reghinul Săsesc. Apoi Heiter pleacă la Braşov ca şi ajutor în atelierele celebrilor fotografi R Greiner şi a cehului Leopold Adler până în 1890. În paralel profesează şi ca dirijor la Liederkranz. Revine în Reghin unde în 1895 moşteneşte atelierul foto al oraşului de la Karoline Keintzel care se mută la Sighişoara şi încet Heiter devine cel mai renumit fotograf din regiune, prin portrete, fotografii de nuntă, cărţi poştale, montaje, peisaje transilvănene şi scenele de vânătoare imortalizate în riviera de la Lapusna pentru familia regală.
În același an 1895 Georg Heiter a fost invitat la o partidă de vânătoare în calitate de fotograf iar ceoshlovacul Vicențiu Melka în calitate de pictor, de către Prințul Rudolf al Austriei care îl avea ca invitat pe celebrul prinț de Walles, al Țării Galilor, viitorul rege al Angliei, Edward al VII-lea. Acesta deși era departe de a fi un model de frumusețe bărbătească, se impunea prin farmecul său personal și chiar a reușit să lanseze o modă. I se copia stilul în cele mai mici amanunte: la Paris au început să se poarte pălăriile din fedru moale, redingotele descheiate, pantalonii cu pliu și i-au fost preluate chiar și gesturile: Edward obișnuia să strângă mâna celor cu care se saluta ținând cotul lipit de corp, din cauza unei afecțiuni reumatice la umăr, gest ce a fost preluat de parizieni, devenind un stil. Heiter cu măiestria sa de fotograf a surprins multe din aceste gesturi și detalii vestimentare, la ospețele date de Rudolf de Habsburg, fostul moştenitor austriac după partidele de vânătoare din Munții Gurghiului. Fotografiile lui Heiter au intrat în istorie și bineînțeles i-a permis intrarea în cercul oamenilor cu sânge alabastru.
Au urmat apoi alte întâlniri cu contele Teleki Samuel, regele Ferdinand, regele Carol ai II-lea, regele Alexandru I al Regatului Iugoslaviei, Alteţa Regală Principele Friederich I. De Hohenzollern, Maxine Ducroq, preşedintele Consiliului Internaţional de vânătoare în perioada interbelică, Excelența Sa Anton Mocionyi, colonelul August von Spiess, și mulți alții. Din păcate însă multe multe din aceste întâlniri s-au pierdut în negura timpului pentru că erau evenimente cu circuit închis și nu se publicau pentru opinia publică dar un lucru este cert aceste invitații la cel mai înalt nivel cu reprezentanții de frunte ai aristocrației și ai Caselor Regale din Europa l-au îmbogățit pe Georg Heiter nu doar material ci și spiritual ajungând nu doar fotograf de renume dar și un intelectual rasat în materie de maniere și vestimentație. Pe lângă carisma sa personală aceste calități i-au conferit o noblețe aparte pe care Heiter și păstrat-o până la finalul vieții.
În 14 ianuarie 1899 se căsătoreşte cu Alice Bernardine Capesius care în 1901 îi dăruieşte un copil Gerhard, de care însă fotograful nu se poate bucura prea mult deoarece se stinge din viaţă după doar două săptămâni. În acelaşi an Georg îşi deschide şi un atelier de vară la Borsec în judetul Harghita unde veneau o seamă de personalităţi să facă cure de apă minerală la izvoarele din localitate. În 1902 se naşte cel de al doilea copil al fotografului care este botezat Bernard iar în 19 august 1904 se naşte al treilea copil Gerhard Georg. În paralel cu munca de fotograf a condus din anul 1905 şi corul Magyar Polgári Dalkör, numit pe vremuri Cercul Cetăţenesc Maghiar de Cântece din Reghin. La începutul secolului XX corul de bărbaţi a obţinut succese remarcabile la Borsec, Topliţa, Tîrgu-Mureş, Sighişoara, Cluj şi Budapesta în Ungaria.
În același an 1905 tatăl fotografului a înființat la Reghin Cooperativa de dogari ,,Gy. M. Heiter” cu 30 de angajați.
În 1908 Heiter a luat parte la un curs de măiestrie în arta fotografică la München şi în acelaşi an a primit şi titlul de fotograf regal.
În 1909 s-a născut Dora ultimul copil al familiei Heiter. Georg nu a avut doar satisfacţii din profesia de fotograf ci şi în calitate de tată şi dirijor, poziție din care a organizat mai multe spectacole de binefacere cu scopul de a-i ajuta pe elevii săraci și de a contribui la cheltuielile de construcție ale unor școli.
În 2 august 1911 Georg Heiter a fost solicitat de către președintele ASTREI, dr. Ioan Harșia să facă fotografii la Adunarea cercuală a Despărțământului Reghin ce s-a ținut la Toplița. Dar curios este faptul că abia în ședința Comitetului Despărțământului ținută la 14 decembrie același an casierul era îndrumat să plătească fotografului Heiter din Reghin 4 fotografii de-a Expoziției din Toplița (de cusături românești, lucruri de mână și țesături) pentru Despărțământ.
Încasările din spectacolul dirijat de Heiter în 16 iunie 1912 au fost donate sinistraților din Breaza, care în urma unei furtuni au suferit pagube financiare foarte mari. (Există chiar un set de cărți poștale și un album marca Heiter realizate în urma cataclismului din Breaza care a scoate în evidență efectele ciclonului și care au fost vândute în scop caritabil). Momentan aceste fotografii sunt la mare căutare pe internet de colecționarii de poze vechi.
Corul condus de dirijorul-fotograf a participat la recepțiile organizate cu ocazia vizitelor făcute în oraș de către toți episcopii cultelor care funcționau în Reghin, la serbările comemorative dedicate glorioaselor evenimente din martie 1848, precum și a celor 13 generali executați la Arad. Sub conducerea lui Heiter corul a obţinut totodată și o serie de premii dintre care amintim, un premiu în 27 iunie 1912 la Budapesta, premiul câștigat în 8 septembrie 1927 la Tîrgu-Mureș şi la Sighişoara în 4-6 august 1928.
Din anul 1928 Heiter, nu a mai fotografiat în studioul de vară din Borsec pentru că nu mai ajungea să facă față solicitărilor și să ajungă în timp la evenimentele la care era invitat atât în calitate de fotograf cât și de dirijor astfel că în fiecare sezon era trimis Moise Ioan ucenicul său de bază care avea să moștenească 19 ani mai târziu studioul fotografic al maestrului. (Însă cărțile poștale și pozele realizate au continuat să poarte ștampila Georg Heiter până la moartea fotografului)
În 27 decembrie același an Heiter a participat în calitate de dirijor și compozitor la concertul omagial omagial Franz Peter Schubert, la 100 de ani de la trecerea la cele veșnice a compozitorului romantic austriac, unde reghineanul a cântat și o partitură la pian compoziție proprie.
În 6 noiembrie 1929 s-a stins din viață Maria Heiter, mama fotografului și prima persoană care a dat încredere fanteziei sale care i-a educat sensibilitatea și l-a încurajat să învețe această meserie nobilă. A încetat din viață la vârsta de 77 de ani și a fost o pierdere grea pentru Georg și tatăl său care s-a stins și el în mai puțin de un an de dorul soției cu care fusese căsătorit 62 de ani.
În anul 1930 Georg Heiter a fost omagiat cu ocazia împlinirii a, 25 de ani de activitate în fruntea corului de Asociaţia Muzicală Reghineană, de Fanfara oraşului, de Biserica Reformată din Filpişul Mic, de la Apalina, din Breaza şi de Biserica Romano-Catolică din Tîrgu-Mureş, iar în luna iulie a anului 1938 la cel de al VI-lea concurs naţional al Uniunii corale, organizat la Cluj, Cercul coral reghinean a participat în cadrul primei grupe, în frunte cu dirijorul Heiter George obţinând premiul I al grupei artistice.
În 1928 a fost medaliat cu aur pentru fotografiile sale la Bucureşti și un portret realizat de Heiter a ajuns expus în cel mai mare muzeu din lume
Georg Heiter a călătorit în întregul ţinut al Transilvaniei dar și în străinătate şi a surprins scenele din viaţa cotidiană, realizând totodată un număr impresionant de portrete. O parte din fotografiile sale au fost expuse în mai multe galerii de artă fotografică din ţară şi chiar în fototeca mai multor familii regale din Europa. Se știe că Heiter era invitat frecvent la partidele de vânătoare ale Prințului Rudolf al Austriei (21 august 1858 – 30 ianuarie 1889), arhiduce de Austria și prinț moștenitor al Austriei, Ungariei și Boemiei, care a fost unicul fiu și moștenitorul împăratului Franz Joseph I. Fotograful a fost invitat încă din 1895 de prinț pe Valea Gurghiului, pentru a realiza instantanee de vânătoare în riviera de la Lăpușna, unde Alteța Regală a avut invitați mai multe capete încoronate și elite europene ale epocii. În 1922 în luna septembrie Heiter a fost invitat de primarul Reghinului, Hugo Schiffbaumer să îl fotografieze pe Regele Ferdinand şi pe prinţul Nicolau la o partidă de vânătoare pe Valea Gurghiului la Lăpușna unde ajunge să impresioneze chiar familia regală a României prin măiestria sa. Însă că şi fotograf apogeul carierei îl atinge în 1928 când i se conferă ,,Medalia de aur ” pentru fotografiile expuse la Bucureşti. Fotografiile lui Heiter oferă evidențe, valori, date și informații despre ceea ce se afla în fața obiectivului său dar și despre creația din spatele ei, începând de la viziunea și mintea sa până la imaginația și valorile fotografului.
Personajele lui Heiter au obținut un ,,pașaport spre nemurire,, datorită aparatului său de fotografiat
De-a lungul anilor fotograful şi-a dovedit măiestria şi ca jurnalist foto, în mai multe publicaţii din epocă. Singurul lucru pe care nu l-a făcut deşi ar fi fost de mare folos, pentru generaţiile următoare, nu şi a scris memoriile, care ar fi putut fi o sursă importantă de izvoare pentru istoria locală. Georg Heitter a fost un fotograf special care ar fi putut face carieră în acest domeniu în orice oraş din România. Avea un talent înăscut căuta unghiurile dictate de simţul artistic, fotografiile sale făcând imediat diferenţa între veduta document şi cea artistică. În cei peste 60 de ani în care a fotografiat Georg Heiter, au reuşit să imortalizeze mii de persoane care astfel au reuşit să obţină „un paşaport spre nemurire”, mulţi dintre aceştia au fost reghineni care au stat poate o singură dată în viaţă dinaintea unui aparat de fotografiat. Imaginile lor fiind sigurele dovezi vizuale că au fost trăitori pe acest pământ.
Analizând cartoanele fotografiilor cu pass-partout-uri pe care se regăsesc însemnele marca Georg Heiter, ne dăm seama că a fost un artist misionar care a propovăduit tehnică care poate crea imagini sub acţiunea luminii cu succes. Fotografiile sale ne dezvăluie gustul şi mentalitatea epocii dar şi felul în care autorul concepea fotografia. Heiter a fost unul dintre pionierii Reghinului care a avut curaj să promoveze o artă nouă, cu o estetică extrem de complicată care presupunea pe lângă procesul tehnologic şi calităţi de scenograf în construcţia imaginii: mobilier (scaune, fotolii), elemente ce creează iluzia exteriorului (crengi uscate, flori, garduri de lemn, iarbă presată pe jos) sau pânze de fundal care înfăţişau de obicei peisaje romantice. În cele 6 decenii în care a fotografiat Heiter a și inițiat în studioul său o mulțime de ucenici care mai târziu și-au format un mod de viață și un mijloc de existența din arta fotografică, dintre care îi amintim pe cei mai renumiți: Ioan Moise (1900-1981), Benjovschi Ludvig, Finna Rózsa, Wellman Irene (care s-a căsătorit în Bistrița și în timpul celui de Al Doilea Război Mondial a emigrat în Statele Unite ale Americii și s-a stins din viață în New-York) și Wissky Jozsef Jeno Elek.
A murit discret și aproape uitat în casa ucenicului său
În anul 1938 în București mai exista un Studio Foto ,,HEITER” pe Strada Biserica Enei la nr. 20 însă nu am reușit să găsim până în prezent nicio informație care să dovedească că aparținea reghineanului ori era doar o coincidență de nume. Cert este că în perioada ocupației hortyste fotograful s-a refugiat la Timișoara cu familia unde la un momentdat a fost chiar arestat însă la intervenția ucenicului său Moise Ioan la comandantul Comisariatului Reghin cu care era în relații foarte bune s-a intervenit pe linie profesională și raportându-se care este statutul său în oraș a fost eliberat. Chiar dacă a fost bătut și umilit și ținut flămând în pușcărie fotograful nu a emigrat nici în Germania nici în Austria a preferat să se întoarcă acasă la Reghinul Săsesc și și-a dus crucea suferinței pe principiul ,,Mai bine să cazi mergând pe căile onoarei, decât să biruieşti printr-o infamie”. Ciudat este faptul că la întoarcerea acasă Heiter nu a fost urmat de nici un membru al familiei. Acasă a găsit casa goală i-a fost furată toată mobila, pianul, toate lucrurile personale chiar și patul fiind nevoit să doarmă pe jos pe paie câteva zile până și-a făcut rost de un așternut. În ciuda schimbărilor politice care l-au afectat atât financiar cât și emoțional Heiter nu și-a călcat principiile și a păstrat dreaptă scara valorilor în care a crezut toată viața. A fotografiat neîncetat până în 1943 când i-a vândut atelierul ucenicului care i-a salvat viața care l-a îngrijit și în casa căruia şi-a dat ultima suflare patru mai târziu. A lăsat cu limbă de moarte să fie înmormântat în oraşul în care a văzut prima oară lumina zilei în care şi-a petrecut cei mai frumoşi ani din viaţă, a avut cei mai mulți prieteni și unde a administrat primul studiou foto din istoria Reghinului.
A murit demn şi discret aproape uitat, în primele ore ale dimineții din ziua de 12 martie 1947 în casa ucenicului său Ioan Moise care i-a fost aproape încă din 1926. Decesul a fost constatat de doctorul Vasile Niculescu care a pus și diagnosticul comoție cerebrală. Heiter a închis ochii împăcat că arta fotografică rămâne pe mâini bune şi celebrul său studiou cu tavanul din sticlă va avea continuitate. A fost înmormântat în Cimitirul Evanghelic din strada Toamnei de către preotul Rudolf Hartmann în data de 15 martie lăsând în urma sa zeci de mi de clișee moștenire generaților ce vin, iar azi fotografiile sale au din ce în ce mai mare căutare pe internet în rândul colecționarilor de cărți poștale și fotografie veche.
Din 1947 Ioan Moise a fotografiat până în anul 1981 când a preluat mai departe ştafeta fiul sau Ioan Moise jr. care a continuat meseria tatălui său până în 1987 când, studioul și alte câteva locuințe s-au demolat la comandă politică. Clădirea care era compus din 7 camere
și pe fostul amplasament s-a construit Magazinul Big și birourile societății SC DACIA SA din strada Mihai Viteazul nr. 10. Familia Moise a primit o altă locuinţă la schimb din partea autorităţilor pe strada Cerbului în casa lui Ștefan Baricz (fost viceprimar al comunei Solovăstru în perioada 1960-1986), care a emigrat în Ungaria. Aşa s-a sfârşit istoria unui studio fotografic care avea o vechime de peste o sută de ani. Din păcate casa în care a locuit Georg Heiter nu poartă nici o plăcută memorială, azi în imobil funcţionează un cazinou care nu mai amintește nimic de personalitatea poate a celui mai mare fotograf din istoria Reghinului.
Robert Matei
Conținutul website-ului www.viselenuautermenlimita.ro este destinat exclusiv informării publice. Toate informaţiile publicate pe acest site de către ROBERT MATEI sunt protejate de către dispoziţiile legale incidente. Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui website. Dacă sunteţi interesaţi de preluarea materialelor noastre, vă rugăm să contactați administratorul site-ului pe adresa de e-mail: roberto_zizi@yahoo.com.
About Author
