În urmă cu 100 de ani ibăştenii şi hodăcenii au votat un inginer din Fărăgău să ajungă în Parlamentul României, un patriot local care a redactat Legea Reformei Agrare din Ardeal !
Această afirmaţie apare în cartea „CRONICA ISTORICĂ A COMUNEI IBĂNEŞTI” în viziunea învăţătorului Izidor Todoran, îngrijită de Matei Robert Mihai în curs de apariţie, care aduce o sumedenie de informaţii istorice locale „de la curios la serios” despre religie, politică, cultură, vânătoare şi război acte de eroism, martiri şi eroi, molime şi dezastre. O carte de curiozităţi care ne demonstrează că istorie poate fi totul ce lasă o urmă şi sunt multe urme de interes public pentru locuitorii de pe Valea Gurghiului în paginile acestei lucrări. Una dintre informaţii este legată de faptul că cetăţenii din Ibăneşti şi Hodac în urmă cu 100 de ani l-au susţinut în campania electorală pe inginerul Florea Bogdan să ajungă parlamentar. Vă prezentăm un fragment edificator: În luna iunie a anului 1920, ing. Florea Bogdan din Reghin a sosit în campania electorală pentru un mandat de deputat în Parlamentul Romaniei în comunele Hodac şi Ibăneşti în piaţă în faţa carciumii lui Grigore Fărcaş şi-a chemat toţi oamenii de încredere pentru a le da dispoziţiile pentru alegeri. La Ibăneşti s-a încercat arestarea sa de către prim-preotorul dr. Eugen Truţa la comanda prefectului judeţului Mureş, Ioan Vescan.
Însă Florea Bogdan ţinea discursurile electorale în haina de căpitan al Armatei Romane şi cei care veniseră sa îl aresteze erau simpli jandarmi care nu puteau aresta un superior. La alegerile parlamentare din 13 iunie 1920 a câştigat un mandat de deputat în Parlamentul Romaniei din partea Partidului Poporului cu sloganul „Muncă, Cinste, Legalitate”. Cu ajutorul votanţilor din Ibăneşti şi Hodac Florea Bogdan a reuşit să întrunească majoritatea absolută faţă de partidele Naţional, Liberal şi German. Cu aportul deputatului Florea Bogdan membru în Comisia pentru redactarea Legii Reformei Agrare din Ardeal, s-a zămislit cea mai radicală şi mai democrată Lege Agrară pentru Ardeal. În Lege sau votat 22 de iugăre de păşune de munte şi 7 iugăre de pădure pe cap de familie. Expropierea la şes pană la 100 de iugăre, iar la munte mergea pană la 200 de iugăre. Datorită patriotului român Florea Bogdan au fost împroprietăriţi din Ibăneşti din interiorul satului ,,Lunca Iepuri” şi ,,Lunca Zimţi” invalizii, văduvele şi orfanii de război, cu suprafaţa de 10 jugăre şi 6 stânjeni.
Ce a urmat după aceea se ştie Florea Bogdan a înfiinţat primul liceu românesc din Reghin, actualul Liceul Tehnologic „Petru Maior”, a înfiinţat primul ziar românesc din Reghin „Glasul Poporului”, prima tipografie românească şi Banca „Cerbul” prima unitate financiară care oferea credite cu dobânzi foarte mici ţăranilor români din „Ţinutul Reghinului” motiv pentru care a fost numit prefect al judeţului Mureş la recomandarea politicianului Octavian Goga. Tipic românesc Florea Bogdan a murit sărac, chiriaş în propria casă după ce comuniştiii i-au Naţionalizat reşedinţa şi i-au confiscat toată averea. Dar ce să ne mirăm că un reghinean a păţit asta dacă comuniştii de ieri au fost în stare să îi fabrice Regelui Mihai al României un „Dosar de corupţie” doar pentru al obliga să abdice.
Respect şi consideraţie pentru Florea Bogdan o minte strălucită şi un om care a făcut cinste „Ţinutului Reghinului” şi României fiindcă a ştiut să rămână demn în toate manifestările vieţii. Memoria să îi fie binecuvântată din neam în neam!
Toţi urmaşii ibăştenilor şi hodăcenilor care au moştenit titluri de proprietate pe terenuri în aceste comune de la veteranii şi văduvele de război împroprietăriţi în urma Legii Reformei Agrare din Ardeal ar putea odată pe an să îi aprindă o lumânare la mormântul inginerului şi parlamentarului Florea Bogdan, să înalţe o rugăciune de recunoştinţă la cer pentru sufletul unui om, din care se naşte unul la 100 de ani şi a cărui fapte se reflectă şi azi în atâtea locuri memorabile prin care viaţa i-a purtat paşii. Dragi cititori nu uitaţi “Istoria este cea mai frumoasă, poveste și farmecul reînnoit al istoriei constă în faptul că niciodată nu știm totul ” să îl citez pe istoricul Adrian Cioroianu.
VA URMA !