ÎN URMĂ CU 57 DE ANI LA REGHIN SE DESCOPEREA ACCIDENTAL UN TEZAUR COMPUS DIN 216 MONEDE DE ARGINT
Puţini reghineni îşi mai amintesc că în anul 1967 în „oraşul de pe deal” s-a descoperit un tezaur monetar datând din secolele XIX-XX.
Tezaurul a fost descoperit în urmă cu 57 de ani cu ocazia lucrărilor de fundaţie pentru blocurile din strada Mihai Viteazul ridicate pe fosta grădină a comerciantului sas, Book Andreas din Reghin şi casele lui Hugo Czopelt (1847-1895) ornitolog şi scriitor şi Helmut Czoppelt (1902-1984) silvicultor şi istoric.
Comoara cuprindea 216 monede de argint cu valoare nominală de cinci coroane, două coroane, un florin şi o coroană, emise în Austria, Ungaria, Lombardia şi la Veneţia.
Cert este că astăzi monedele de la Reghin se păstrează în patrimoniul Muzeul Judeţean Mureş. În ceea ce priveşte data îngropării tezaurului, specialiştii din cadrul muzeului susţineau în 1980 că ea pare a fi 1918-1919, fiind legate de tulburările care au însoţit căderea monarhiei austro-ungare.
Însă la aceea dată nu se ştia faptul că Andreas Book proprietarul grădinii din pământul căreia a fost scos tezaurul în vara anului 1923 fusese amendat de administraţia fiscală din Reghin cu suma de 1 milion de lei pentru tenativa sa de speculă cu tutun fiind descoperit cu trei vagoane de tutun înainte să le vândă la preţ dublu.
Această informaţie descoperită de scenograful Matei R. Mihai poate aduce lumină în acest caz şi să se confirme că persoana cea mai credibilă care putea îngropa tezaurul de la Reghin să fi fost comerciantul Andreas Book dar nu în anul 1919 ci în 1923. Despre Andreas Book se mai cunoaşte faptul că acesta era totodată unul dintre acţionarii Fabricii de Cărămidă din Suseni în a cărei carieră de lut s-a descoperit în urmă cu 100 de ani un alt tezaur de bronz în care se afla o comoară unică, Fibula de la Suseni, şi întrucât nicăieri în lume nu a mai fost descoperită o astfel de piesă, oamenii de ştiinţă au numit-o fibulă de tip passementerie varianta Suseni, neputând-o clasifica în niciunul dintre cele trei tipuri de passementerie existente până în acel moment.
Însă au mai fost descoperite la Reghin şi monete dace timpurii, denari republicani şi imitaţii care se află în colecţia Muzeului Judeţean Mureş şi nu în ultimul rând s-a descoperit înainte de 1980 o monedă bizantină de aur ,,Solidus de la Iustinian” la Apalina. Această monedă de aur a fost emisă pentru prima oară în vremea lui Constantin cel Mare şi a circulat din anul 309 în Imperiul roman (perioadă romană și bizantină) până la reforma monetară a lui Alexie Comnenul. Moneda cântărea 4,55g și valora 24 siliquae şi avea diametrul de 22 mm.
Lista tezaurelor monetare descoperite în judeţul Mureş în ultimii o sută de ani este însă foarte lungă dar aş aminti aici doar de tezaurul monetar de la Roteni sec. XVII descoperit în 1964 în comuna Acăţari, tezaurele monetare de argint şi aramă de la Râciu descoperite în 1978 şi 1979, tezaurul monetar de argint de la Băgaciu, tezaurul de la Sângeorgiu de Pădure descoperit în 1973, compus din peste 2000 de monede de argint descoperite în curtea unei case cu ocazia unor lucrări agricole sau cel mai recent descoperit la Ernei primul tezaur dacic complex conţinând peste 60 de piese din argint şi trei obiecte din aur, despre care spun specialiştii că datează de la jumătatea secolului I, înainte de Hristos.
Este halucinant în anul 2024 cât de puţine date ştim despre strămoşi strămoşilor noştri care au vieţuit pe aceste meleaguri. Practic aproape nimeni din Reghin nu deţine un document mai vechi de 176 de ani fiindcă arhiva oraşului a ars odată cu casele Reghinului la Revoluţia de la 1848 arsă de nişte secui morţi de beţi care voiau să intre şi ei cu orice preţ în istorie. Singura excepţie legată de un act mai vechi de 1848 care să ateste că o persoană a locuit în acest oraş şi pe care am văzut-o cu ochii mei este o Diplomă de înnobilare din 1661 scrisă pe pergament (în limbaj popular pe “piele de câine”) la o descendentă din familia nobiliară Baroti semnată chiar de principele Transilvaniei Mihai Apafi I.
În opinia mea pământul Reghinului ascunde încă multe comori şi doar 30 % dintre acestea au fost scoase la lumină.
Aş fi curios dacă vreodată se vor mai face săpături pe vatra Reghinului de altădată cu tehnologia viitorului ce alte tezaure se vor mai descoperii în această zonă atât de puţin cecrcetată ?
Este halucinant în anul 2024 cât de puţine date ştim despre strămoşi strămoşilor noştri care au vieţuit pe aceste meleaguri. Practic aproape nimeni din Reghin nu deţine un document mai vechi de 176 de ani fiindcă arhva oraşului a ars odată cu casele Reghinului la Revoluţia de la 1848 arsă de nişte secui morţi de beţi care voiau să intre şi ei cu orice preţ în istorie. Singura excepţie legată de un act mai vechi de 1848 care să ateste că o persoană a locuit în acest oraş şi pe care am văzut-o cu ochii mei este o Diplomă de înnobilare din 1661 scrisă pe pergament (în limbaj popular pe “piele de câine”) la o descendentă din familia nobiliară Baroti din Reghin şi semnată chiar de principele Transilvaniei Mihai Apafi I.
În opinia mea pământul Reghinului ascunde încă multe comori şi doar 30 % dintre acestea au fost scoase la lumină. Sunt absolut convins că dacă vreodată se vor mai face săpături pe vatra Reghinului de altădată cu tehnologia viitorului vor fi scoase la suprafaţă şi alte tezaure în această zonă atât de puţin cecrcetată.
A consemnat Matei Mihai
About Author
