În urmă cu 88 de ani, Batoșul dăruia un cadou ultimei căsătorii monarhice din România!

Principesei Ileana a fost protagonista ultimei nunți regale din România. Fiica cea mică a Regelui Ferdinand și a Reginei Maria, s-a căsătorit pe 24 iulie 1931, în România, la reședința regală din Sinaia, cu Arhiducele Anton de Habsburg, un tânăr foarte frumos, înalt, blond și manierat, fiul Arhiducelui Leopold – Salvador de Habsburg-Toscana și al Arhiducesei Blanka de Bourbon, Infanta Spaniei. Numele complet al arhiducelui, era Anton Maria Franz Leopold Blanka Carl Iosef Ignatz Raphael Michael Margaretha Nicetas, un nume demn de un arhiduce de Austria.

Nașii de cununie au fost martorii de la cununia civilă, Regele Carol al II-lea și Principele Friederich de Hohenzollern din partea Principesei Ileana, și Principele de Lenningen și Arhiducele Franz Josef, din partea Arhiducelui Anton de Austria. Puțini, știu, însă că la ultima căsătorie monarhică din România și comuna Batoș a trimis un dar de nuntă Principesei Ileana, un port tradițional săsesc probabil pentru ai reaminti miresei că deși era născută în România avea sânge de Hohenzollern – Sigmaringen cu strămoși în Germania.

Nu știm dacă principesa a îmbrăcat vreodată costumul popular de la Batoș dar posibil ca această piesă vestimentară să se afle și azi în patrimoniul Casei Regale și să ducă mai departe ceva din seva miraculoasă acestei comune întemeiată de etnici sași care au constituit până în 1944 majoritatea covârșitoare a populației așezării și care în acest an aniversează 700 de ani de la prima atestare documentară.

Batos Arhiva viselenuautermenlimita.ro

Vineri și sîmbăta, 24-25 iulie, în „Sala Florentina” a castelului Peleș, a avut loc ceremonia primirii de către viitoarea familie arhiducală a felicitărilor și darurilor prezentate de către diferite instituții și personalități. Dintre darurile deosebite oferite „Înalților logodnici”, sunt de menționat: avionul „Moth-Haviland”, „echipat pentru turism și admirabil utilat, de construcție și valoare deosebită” și o broșă de briliante cu insigna marinei, oferite de Regele Carol al II-lea, dar și cadoul Marelui voievod Mihai, rezultatul propriei îndemânării, o călimară de lemn, un colier de briliante și un altul de perle, cu un mare briliant și cu un safir de dimensiuni excepționale, dăruite de regina Maria, un colier cu pandantiv de briliante, montat în platină, oferit din partea guvernului de prim ministru, Nicolae Iorga, o casetă de aur și email, conținând „recipisa de depozit a 200 de acțiuni B.N.R” depuse pe numele Principesei Ileana oferită de guvernatorul Băncii Naționale a României, Mihail Manoilescu.

Printre cadourile de nuntă s-au mai numărat un inel cu perlă roz și un CEC de 1 milion de lei dăruite în numele Transilvaniei de către miniștrii Valer Pop și Ștefan Meteș, o cutie „cu mai multe Șiruri de paftale de aur” dăruită de „Asociațiunea Femeilor Române din Ardeal” prin Maria Băiulescu, 7 vaze din produsele fabricii „Aragonit” Tîrgu-Mureș, un costum național săsesc din comuna Batoș oferite de județul Mureș și multe altele.

La ceremonie au participat numeroși corespondenți de presă din străinătate, din întreaga Europă dar şi din Statele Unite. Familia Regală a primit felicitări din întreaga lume, începând de la Herbert Hoover, presedintele SUA și Juan Esteban Montero, președintele Chile, până la Hindenburg, președintele Germaniei și Zog I, Regele Albaniei.

La data căsătoriei fiica reginei Maria și a regelui Ferdinand, Principesa Ileana avea 22 de ani și a primit titlurile de arhiducesă a Austriei și principesă de Habsburg-Toscana prin căsătorie. Principesa scria despre alesul inimii sale: ,,Simt că am întâlnit cu adevărat omul care mă va face fericită. Desigur, viitorul este însă în mâna Domnului, însă cum am credință în EL,…cred că, împreună cu Anton voi putea înfățișa viața sigur, găsind în el tovarășul și reazămul de care am atâta nevoie”.

Conjucturile politice ale timpurilor, revoluţia din Spania şi decizia lui Carol al II-lea ca descendenţii din familia Habsburg sa nu fie născuţi pe pămînt românesc a pus pe tinerii căsătoriţi în mare dificultate. În aceste condiții Ileana și Anton au fost nevoiţi să plece în Austria în 1931. Au cumpărat Castelul Sonnberg, aflat la 48 de kilometri de Viena și i-au fost permise doar scurte vizite în România, regele interzicându-i să dea naștere copiilor săi în România.

10277601_10152910163773592_1117582768559957000_n 11755239_10153415858658592_3290620003376884645_n În timpul celui de-al Doilea Război Mondial Principesa Ileana a continuat activitatea caritabilă a mamei sale, îngrijindu-se în timpul celui de-al Doilea Război Mondial în Germania nazistă de militarii români răniți.

Atașată inexorabil de România, s-a stabilit în timpul regimului Antonescu împreună cu familia în țară și a deschis la Bran Spitalul „Inima Reginei”, care a funcționat prin eforturile sale. În acest scop, principesa nu a ezitat să mențină legături cu noii lideri comuniști ai României.

La scurt timp după abdicarea la 30 decembrie 1947 a regelui Mihai, nepotul ei, Principesa Ileana a fost nevoită să părăsească din nou țara, proprietățile fiindu-i confiscate în cursul anului 1948.

Pentru a-și întreține cei șase copiii (Ștefan, Magi, Herzi, Dominic, Sandi și Minola) în exil Ileana a ținut timp de 11 ani cuvântări despre România și comunism. A divorțat de arhiducele Anton de Austria, recăsătorindu-se cu Ștefan Isărescu, mariaj soldat la rândul său cu un divorț.

În 1959, principesa a fost foarte afectată de moartea fiicei sale, Maria Ileana (Minola) și a soțului ei, contele polonez Jaroslav Kottulink, într-un accident aviatic în Brazilia. În 1961, Ileana a decis să se călugărească și a plecat la o mănăstire ortodoxă în Franța, unde a petrecut 6 ani ca novice.

Alegând calea monahismului, și-a luat numele monastic „maica Alexandra” și a fondat Mânăstirea ortodoxă „Schimbarea la Față” din Ellwood City (Pennsylvania), a cărei stareță a fost timp de 24 de ani. După căderea comunismului, a vizitat România o singură dată, în septembrie 1990 la vârsta de 81 de ani, ca să ajute copiii orfani… Întoarsă în Statele Unite ale Americii a inițiat o strângere de fonduri sub îndemnul ,,HELP THE CHILDREN”. S-a stins din viață pe 21 ianuarie 1991 nu înainte însă de a lăsa cu limbă de moarte să i se așeze pe mormântul din America o cruce de lemn ca în cimitirele din țară și să fie îngropată alături de caseta cu pământ românesc.