ÎNCĂ UN OM DEOSEBIT NE-A PĂRĂSIT !

Azi dimineaţă, am aflat stupefiat că, distinsul profesor Mihail Borda a pierdut luptat cu viaţa.
Fostul director al Şcolii Generale din Petelea s-a stins cu 7 zile înainte să împlinească vârsta de 85 de ani după ce pe data de 14 octombrie a fost accidentat de o maşină pe o trecere de pietoni în timp ce se îndrepta spre casă.
S-a stins din viaţă la 24 octombrie 2022 pe un pat de spital după ce s-a luptat cu moartea timp de zece zile…

Nu pot să cred că de azi înainte va trebui să vorbesc la timpul trecut despre încă un prieten şi un om care şi-a onoarat vârsta atât de frumos. Domnul Mihail Borda a fost un model de admiraţie profesională, care emana bunătate prin toţi porii.

A fost un om care m-a uimit prin puritatea şi curăţenia lui sufletească şi de care m-a legat o prietenie intelectuală dar şi un fel de ataşament familial, senzitiv fiindcă domn profesor mă simţea ca fiind de pe aceeaşi orbită şi că îi respect activitatea şi viaţa care s-a raportat la 3 valori umane: binele, frumosul şi adevărul. A fost un profesor care a lăsat în urmă pilda unui trai cinstit şi care a făcut toată viaţa bine fără să pretindă nimic în schimb.

A fost fără îndoială unul dintre cei mai îndrăgiţi profesori pensionarii din Reghin cu o popularitate greu de egalat de un alt dascăl din generaţia sa. Pe 20 octombrie când am aflat de nefericitul accident am scris o ştire că are nevoie de sânge şi i-am îndemnat pe cei care l-au cunoscut să să ne rugăm pentru însănătoşirea lui dar nu aş fi crezut niciodată că atâţia oameni l-au iubit, apreciat şi respectat dacă nu vedeam cu ochii mei că peste 23.780 de persoane au citit mesajul meu, 122 l-au distribuit mai departe şi mulţi alţii au donat sânge pentru a-i salva viaţa.

E impresionant cât de mulţi oameni l-au admirat pe acest dascăl „luminător de neam” care şi-a înţeles pe deplin misiunea sa pe acest pământ şi pe care niciodată profesia nu l-a părăsit odată cu hainele de lucru. A avut o meserie aspră şi plăcută, umilă şi mândră, exigentă şi liberă, o meserie în care a crezut cu toată fiinţa sa chiar dacă a fost o profesie când apăsătoare, când implacabilă, ingrată şi plină de farmec.
Când îl întrebam despre viaţa de profesor cum o vede privind înapoi îmi spunea „Pentru noi, oamenii care am muncit la catedră am modelat suflete, am instruit şi educat atâtea generaţii de copii, este o mare bucurie atunci când, purtându-ne paşii, apăsaţi de anii bătrâneţii, auzim pe cineva zicând: „Bună ziua domnule profesor! Ştiu că nu e numai un salut de politeţe, ci un semn de mulţumire, de aducere aminte, pentru ceea ce am fost… „

Mie personal nu mi-a fost profesor în şcoală însă de la omul Mihail Borda am învăţat să râd de necazurile mele şi să plâng pentru necazurile altora şi că adevărata credinţă se vede în încercările vieţii nu în belşugul binecuvântărilor.

La ultima noastră întâlnire la despărţire a ţinut să-mi lase 25 de lei să le cumpăr dulciuri la copii mei. Nu am vrut să-i primesc dar a insistat şi m-a surprins fiindcă deşi el nu a avut niciodată un copil cunoştea atât de bine psihologia copiilor prin prisma evaluării timp de peste 40 de ani a procesului formării şi desăvârşirii calităţilor necesare omului de mâine.

Dumnezeu să vă odihnească în pace, domnule Profesor!