Interviu neconvențional cu Florin Feier, un staroste perseverent, avangardist, și un organizator de nunți modern

O simplă căutare pe Facebook a unui staroste, sau Master of Ceremony (n.r. – maestru de ceremonii), asa cum este numit în termeni de specialitate cel care prezintă un eveniment, generează zeci de rezultate. Cei care s-au specializat în acest serviciu, și-au diversificat oferta de servicii, dovedite cu sute de fotografii și filmulețe în care apar în cele mai năstrușnice ipostaze.

Pentru a afla care este pulsul acestei activității în Reghin am încercat să găsim un M.C. autohton și un wedding planner, care se ocupă de cele mai importante aspecte legate de organizarea unei nunți, și care să își asume să vorbească detaliat, despre conceptul de staroste modern. Așa l-am descoperit pe Florin Feier, un tânăr carismatic de 36 de ani, specialist în achiziții (în cadrul unei multinaționale) dotat cu o abilitate vocală incredibilă și un simț practic foarte dezvoltat în materie de ”coordonare”, care în paralel și-a deschis și o firmă care oferă servicii de staroste și wedding planner.

Vă prezentăm un maestru de ceremonii perseverent și avangardist, în măsură să realizeze o alternanță perfectă a evenimentelor, cu maximum de siguranță și implicare, capabil să pună în lumină farmecul și personalitatea mirilor, și să îi scutească de toate problemele și detaliile legate de o nuntă, sau care pot apărea pe parcursul desfășurării ceremonialului religios.

Reporter: Cum a ajuns Florin Feier maestru de ceremonii? A fost un vis, sau, pur și simplu, o întâmplare? La ce vârstă ai început să dezvolți acestă pasiune într-o afacere?

Florin Feier: Nu a fost un vis, dar nici o întâmplare. Eu cred că aș numi-o probabil ,,mâna destinului”. Am absolvit facultatea de inginerie economică industrială, din cadrul Universității ,,Petru Maior”, promoția 2007, iar în anul 2008, am obținut un masterat în Managementul Securității și Sănătății în Muncă.

Probabil, că până la urmă, tocmai ăsta e farmecul vieții, că nu știm niciodată câte resurse și posibilități de manifestare purtăm în noi, și vine o zi fără să te anunțe nimeni, când simți o chemare din interior, de explorare, sau de descoperire a unui potențial talent, aflat într-o stare latentă în tine, și care iese surprinzător la suprafață.

Vreau să lămurim de la bun început un aspect: maestrul de ceremonii (folosit foarte frecvent sub forma prescurtată MC, sub influența expresiei din limba engleză, Master of Ceremonies) este persoana indicată prin protocol, să organizeze desfășurarea unei ceremonii a unui eveniment scenic sau al unui spectacol similar. De obicei, maestrul de ceremonii prezintă interpreții, vorbește către audiență, și întreține atmosfera, tot timpul, prin utilizarea de glume sau anecdote, dar, în cazul meu, eu fiind axat exclusiv pe nunți evenimente cu tradiții și obiceiuri aș prefera să folosim titulatura de starostele Florin Feier.

Eu am avut un avantaj, poate față de alți colegi de ai mei fiindcă am luat contact prima oară cu acest domeniu în anul 2008, datorită cumnaților mei, Cipri și Anca Fărcaș din Reghin, un cuplu foarte cunoscut în domeniul videografiei de nuntă, care la un momentdat m-au cooptat ca ajutor în echipa lor, în spatele camerelor de luat vederi.

Am lucrat cu unii dintre cei mai buni profesioniști ai nunților din Reghin, de la care am învățat să iubesc acest domeniu, fiindcă în spatele camerei video, aveam posibilitatea să văd reacțiile oamenilor, bucuriile, să surprind emoțiile și bineînțeles să înțeleg până la urmă care e rolul unui staroste într-o nuntă. Nu aș vrea să exagerez afirmând că avut o revelație, dar dacă până atunci nu mi-am pus niciodată această problemă, din acel moment am început să tratez cu mult mai mult respect, un om care își asumă un asemenea rol la o nuntă. Acolo, în spatele camerei video, am înțeles ce așteptări au mesenii unei nunți de la un staroste, și la un momentdat, după ce, involuntar am studiat prestațiile tuturor așa zișilor ,,maeștri de ceremoni” din zonă, la nunțile pe care le-am filmat într-o zi, a apărut în mintea mea un gând : oare eu nu aș putea face asta?

Primul pas a fost să mă documentez în acest domeniu, citind mai multe monografii folclorice și așa am avut plăcerea să descopăr că, profesorul meu de Limba și Literatura Română, Ambruș Zaharie de la Școala Generală din Ibănești, Ambruș Zaharie chiar a scris o carte în acest sens care mi-a fost de foarte mare ajutor. Starostele nu este cum cred unii o găselniță, apărută acum de când se filmează nunțile pe camere video, și se fotografiază cu drone și DSLR-uri. Încă de pe vremea străbunicilor, când se organiza o nuntă într-o comunitate, fie românească fie maghiară, era motiv de mare sărbătoare. Mirii trebuiau să respecte obiceiurile, şi nu lipsea de la nuntă starostele, bărbatul care asigura buna dispoziţie, şi ştia ce tradiţii trebuie să respecte nuntaşii pentru ca uniunea celor doi să dureze o viaţă.

Pasul următor a fost să coroborez informațiile folclorice din studiile de specialitate, informația strict comercială de pe internet, vis-a-vis de acest concept, și o serie de sugestii editoriale, de pe diverse bloguri despre nunți tematice, ca-n povești care mi-au mai adus mici doze de inspirație.

Pasul decisiv l-am făcut atunci când am ieșit din spatele camerei de luat vederi, cu plosca în mână cu papion la gât, cu replicile la mine hotărât să intru în pielea starostelui de nuntă, despre care nuntași se întreabă de cele mai multe ori, de unde știe omul ăsta atâtea, și cum reușește să creeze atâtea ore de bună dispoziție, fără să obosească?

La început am făcut-o doar pentru prieteni și cunoștințe. Azi, am un portofoliu care mă recomandă, mi-am făcut un nume în sfera organizărilor de nunți, dar asta nu înseamnă că NU muncesc în continuare la imagine, și că nu mă străduiesc să îmi mențin o anumită cotă de popularitate. Următorul obiectiv este, să îmi consolidez renumele, prin fiecare nuntă la care sunt angajat ca staroste.

Rep.: Cum ați caracteriza această pasiune care încet tinde să devină o meserie în toată regula ?

F.F.: Am auzit de foarte multe ori, la nunțile la care am participat, atât în calitate de cameraman, ca nuntaș, sau ca organizator de nunți, expresia ,,Starostele face nunta”. Subscriu la această afirmație dar, aș mai adăuga ceva: ,,dacă își cunoaște mirii și ține cont și de dorințele lor”. Starostele din punctul meu de vedere trebuie să fie omniprezent la toate nunțile din România fiindcă el face parte din istoria identității poporului român. Vorbim de un om care crează buna dispoziție la o nuntă, nu un eveniment oarecare, poate chiar cel mai important eveniment din viața fiecărui individ dintr-o societate normală și atunci consider că activitatea de staroste ar trebui să fie privită cu mult mai multă responsabilitate.

Rep.: Prezentați-mi de la A la Z, serviciile pe care le poate pune la dispoziție firma dvs.

F.F.: Ofer servicii de staroste, și de regulă de organizarea nunților. În principiu, încă înainte de a avea invitațiile de nuntă comandate, port discuții cu viitorii miri, le fac un program, planificăm de comun acord desfășurătorul nunții, în funcție de mai multe criterii tehnice, care diferă de la eveniment la eveniment.

Mă întâlnesc cu mirii de mai multe ori, depinde de la caz la caz până ce reușim să planificăm evenimentul în detaliu, pe ore. Lucrând împreună, acestea pot fi corect redactate pe invitațiile care vor ajunge la nuntași. O bună planificare, îi scapă pe miri de foarte multe griji, chiar dacă, în mod oficial nu prea le spune nimeni asta, și am văzut în activitatea mea de cameraman, la nunți, cum 100% din nunțile care nu au avut un staroste, au fost un haos total din punct de vedere organizatoric. Totul se derula la voia întâmplării.

Dincolo de acest aspect, dacă mirii mă contactează, înainte să aibă făcut vreun angajament, cu orice fel de prestator de servicii pentru nunta lor, pot să le găsesc cei mai buni prestatori din zonă, într-o singură zi. Repet, nu îi oblig să semneze un contract cu aceștia, dar le pot face o serie de recomandări foarte utile, începând de la invitații de nuntă, aranjamente florale, restaurante, foto-videografi, până la DJ, artiști de muzică ușoară sau populară încheind cu torturi, candy-bar, focuri de artificii și fum greu pentru dansul mirilor, fără nici un cost. E doar un ajutor din partea mea.

Rep.: Care a fost ora la care v-ați trezit cel mai devreme pentru o nuntă, și la ce ora ați ajuns acasă?

F.F. : M-am trezit la orele 5.00, pentru o nuntă la care mirele era originar dintr-o localitate din județul Harghita, și-a trebuit să luăm mirele și o pereche de nași, din localitatea Subcetate, am coborât pe Valea Mureșului până în Reghin, de unde am mai luat o pereche de nași, apoi am urcat pe Valea Gurghiului, până în comuna Ibănești, să luăm de acasă mireasa, unde am și participat, la Primărie, la oficierea căsătoriei, și apoi la slujba religioasă, la biserica din localitate. După terminarea formalităților, ne-am urcat în mașini și am pornit cu destinația Reghin, la un restaurant, unde a avut loc petrecerea, masa și dansul, până la orele 23.30 și am ajuns acasă undeva la „orele 24.00”.

Rep.: Care credeți că sunt calitățile necesare pentru a fi un staroste de prestigiu?

F.F.: Să fi un staroste de excepție, e un adevărat test de perspicacitate în opinia mea. Ce calități sunt necesare ? Să aibă aptitudini serioase de bun organizator, să fie un bun orator, să aibă carismă, umor fin, să aibă respectul cuvenit pentru miri, și niciodată să nu devină, vedeta nunții, cum o mai fac unii, voluntar sau involuntar.

Ideal ar fi, să aibă totodată o spontaneitate nativă, prezență de spirit, și o doză mare de toleranță la ideile mirilor, despre concepțiile atât de diversificate în legătură cu ceremonialul și cu petrecerea organizată cu prilejul unei căsătorii religioase. Aceste calități, de altfel, le au toți cei care, ridică statutul de staroste, la nivel de profesie. În calitate de staroste, te întâlnești cu cele mai neprevăzute situații, care se pot întâmpla la un eveniment public, și unde tu trebuie să le gestionezi corespunzător, fără ca invitații să își de-a seama că momentul respectiv nu făcea parte din desfășurător.

Starostele reprezintă mirii, în cea mai frumoasă zi din viața lor și de aceea, nu recomand acestora, să își aleagă așa zisul ,,maestru de ceremonii” în urma unui telefon, și a unui tarif cerut pe calea undelor, fără să se întâlnească față în față. Trebuie să existe o chimie între staroste și miri, pentru că altfel, te trezești la nunta ta cu un om care poate îți este antipatic, și care până la urmă, îți organizează evenimentul vieții tale. Poate nu sunteți pe aceeași lungime de undă, poate e prea vulgar sau poate e un puști prea copilăros, care nici măcar nu este căsătorit, și abia în ziua nunții tale, realizezi că există posibilitatea ca, cel care îți organizează evenimentul cu 300 -500 de invitați, nu se pretează la pretențiile tale, și nu te reprezintă. Au fost multe cazuri de acest gen…

Rep.: Spuneți-ne o întâmplare comică, de la o nuntă, pe care nu o puteți uita prea curând ?

F.F.: Cele mai neplăcute, sau cele mai comice momente, apar de regulă, la „furatul mirelui” sau „furatul miresei”. Au fost multe, dar am să vă povestesc două episoade care îmi vine acum în minte. Prima întâmplare s-a petrecut la o nuntă la care am fost solicitat ca staroste anul trecut la Reghin. Țin minte, că în timp ce mirele a fost furat, iar niște doamne îl învârteau, pe față și pe dos, ca să îl rujeze, să îi șifoneze hainele cât mai mult, pentru a părea furtul cât mai real, acestuia i s-au rupt pantalonii. Printre persoanele care au răpit mirele, se mai afla și un bărbat complice, care în momentul când s-a așezat pe un colțar, foarte distrat de pățania mirelui, i s-au rupt și lui pantalonii. Așa că, ne-am trezit cu un mire și un nuntaș, ambii cu pantalonii desfăcuți. În această situație, am cerut ajutor de la recepția restaurantului, am primit un ac și o ața, și am găsit în sală o doamnă, care s-a oferit voluntară, ca să salveze situația. Singurul lucru bun în toată povestea asta, a fost că, la ambii bărbați, pantalonii s-au desfăcut, pe cusătură așa că mirele și răpitorul său, au stat în holul recepției în chiloți și pantofi, minute în șir, până le-au fost cusuți pantalonii.

Am mai trăit un moment amuzant la sfârșitul sezonului din 2018 care nu mi l-am putut imagina ca fiind posibil la o nuntă…A fost furată mireasa, și una din ,,pedepsele” primite de mire a fost ca el să facă o declarație de dragoste proaspetei sale soții, pentru a o răscumpăra. Se întâmplă destul de des, ca în momentele de acest fel, mirele să aibă trac și să nu poată să spună prea multe cuvinte, dar …nu a fost cazul mirelui nostru, deoarece acest băiat, simpatic, și cu un simț al umorului foarte bine dezvoltat, chiar era pregătit și dornic să își mărturisească încă o dată, public, sentimentele pentru femeia pe care a ales-o să îi stea alături pentru tot restul vieții.

Mirele trage adânc aer în piept, pentru a-și începe declarația de dragoste, dar este brusc întrerupt de un sufleur, care nu era nimeni altul, decât unul din cameramani, care a pasat camera de filmat colegului său și care s-a pus în genunchi în fața miresei, se uita la mire, și îi dicta o declarație filosofică, de dragoste, care o știa el bine, și considera că trebuie neapărat spusă.

Așa cum am precizat mai sus, mirele cu un simț al umorului foarte dezvoltat, și susținut de mine l-am încurajat pe sufleur să spună toată declarația făcută miresei, astfel încât, la finalul momentului, mirele a exclamat: ,,Să mori tu! Te-ai îndrăgostit de mireasa mea!!!. Au urmat mai multe glume adresate cameramanului dar totul s-a finalizat cu zâmbete și voie bună, și nu în ultimul rând cu o declarație de dragoste autentică fără intermediar, venită din inima mirelui, pentru mireasa vieții sale.

Eu personal port discuții foarte serioase cu mirii, vis-a-vis de acest subiect tabu, cu furtul mirilor de la nuntă, și nu îl recomand, pentru că de regulă ajungi să fi absent de la nunta ta, poate o oră sau două, și ulterior ajungi să regreți acest lucru. Mărturisesc că acest regret îl am și eu, care am fost furat la propria mea nuntă, în calitate de mire și am lipsit fără voia mea o oră de la cel mai frumos eveniment din viața mea.

Rep: Care sunt paşii pe care trebuie să îi urmeze un client, pentru a beneficia de serviciile M.C.-ului Florin Feier?

F.F.: Primul pas ce trebuie făcut pentru a beneficia de serviciile mele, este să fiu contactat telefonic, sau să mi se adreseze un mesaj, pe adresa mea de e-mail, și apoi, bineînțeles, la o dată stabilită de comun acord, mă întâlnesc față în față cu viitorii miri. Nu am semnat niciodată un acord de colaborare, fără să mă văd măcar o dată cu viitorii miri, pentru că din punctul meu de vedere nu e principial. Eu am un tarif fix ca staroste și organizator de nunți, și nu mă ghidez după statutul social al mirilor, ori în funcție de funcțiile nașilor, dar am o regulă de aur: nu comunic prețul viitorilor miri, decât după ce ne cunoaștem, și avem o discuție în prealabil.

Este rețeta mea, dar, vă asigur că în 99% din cazuri dacă există aceea chimie între noi, batem palma, fiindcă așa e cel mai simplu să înțeleagă, că raportul dintre mine și ei, este unul care le poate aduce plus valoare evenimentului lor.

Rep.: Cum vă diferențiați faţă de concurența care oferă servicii de maeștrii de ceremonii pentru nunți?

F.F.: Nu am inventat nicio Lege nouă în această sferă de servicii, dar, poate avantajul meu competitiv, în calitate de staroste, este că am ajuns să îmi asum asta, după ani de zile în care am urmărit fenomenul din spatele camerei de luat vederi, fiind cameraman de ocazie la nunți.

Înainte de a presta ca staroste, i-am studiat foarte atent pe toți cei care făceau asta cu succes, sau cu mai puțin succes, și am încercat să creez varianta cea mai bună a unui staroste veritabil, din ce am văzut, din ce am simțit că au transmis alții, și din ce am citit.

Am asistat la foarte multe nunți, pe vremea când eram cameraman, la care se tăia sunetul la microfonul starostelui fiindcă, dacă nu vorbea prea mult, sau era prea vulgar, ori, dacă nu depășea unele bariere ale bunului simț, ajungeau în situații limită, în care trebuiau să fie întrerupți, fiindcă nu mai putea gestiona corespunzător rolul de staroste, și exemplele ar putea continua.

Eu, având un simț al penibilului foarte ridicat, am încercat să evit astfel de greșeli, și m-am străduit să îmi creez un stil propriu de a comunica, atât cu mirii, cât și cu nuntașii, și asta e un element distinct, fie manifestat, fie mascat, dar care, nu poate fi reductibil la mine. Mie îmi place foarte mult să lucrez cu oamenii sunt o persoană care mă atașez foarte tare de cei cu care colaborez, și asta se simte, fiindcă până la urmă, suntem niște entități cu proprietăți de burete, care ne îmbibăm, unii, cu emoțiile celorlalți. Îmi place să fiu fair-play cu toți clienții mei, și să îi ajut să își facă un buget de cheltuieli înainte de nuntă, fiindcă, având experiența celor 10 ani în spate, pot să îi atenționez ce greșeli să nu facă, înainte de a fi buni de plată.

Rep: Ați avut parte de vreo experiență nefastă de-a lungul timpului, care v-a motivat să vă depășiți limitele ?

F.F.: Din păcate da, am avut una care m-a marcat. Mi-am pierdut mama pe vremea când aveam vârsta de 23 de ani. A fost o pierdere grea, și de atunci am început să apreciez o serie de valori, cărora, până atunci nu le dădeam importanță.

Rep: Ce v-a atras cel mai mult la soția dvs.? Când v-ați dat seama că, ea este femeia alături de care veți vrea să îmbătrâniți?

F.F.: Pe Andrada, soția mea, am cunoscut-o pe data de 2 iulie 2005, în comuna Hodac la o sărbătoare a II-a zi de Rusalii numită ,,Udatul Nevestelor”, și azi privind în urmă, tind să cred că întâlnirea noastră a fost predestinată. Ne-a făcut cunoștință un prieten foarte bun din copilărie, fost coleg de clasă, care era căsătorit cu o verișoară de a ei. Am petrecut ziua împreună, am fost și la un grătar, iar după câteva săptămâni, destinul ne-a adus din nou împreună, la un eveniment, la o nuntă, unde un alt prieten de al meu se căsătorea cu o altă verișoară de a viitoarei mele soții. Pot să spun că de atunci a început oficial și relația noastră. Ce m-a atras cel mai mult? În primul rând frumusețea fizică, și apoi cunoscund-o mai bine, bunătatea, puritatea și sensibilitatea ei, lucruri pe care le-am apreciat cel mai mult, fiindcă nu le întâlnești la oricine, și îți rămân în suflet. Nu era nimic monoton la ea. Fiecare zi în care ne întâlneam, părea o aventură de a explora lumea împreună. Am curtat-o trei ani de zile, în care ne-am cunoscut suficient de bine pentru ca pe pe data de 12 iulie 2008, să ne jurăm credință veșnică și în fața altarului. Anul trecut, pe 12 iulie, am aniversat 10 ani de căsnicie, eveniment care este denumit tradițional ,,Nunta de Fier” și cred că ne definește. Din relația noastră, s-au născut până în prezent, doi copii minunați: Roxana și Ștefan, și ce să mai spun ? Îmi doresc ,,să trăim fericiți până la adânci bătrâneți”, vorba poveștilor nemuritoare din mitologia românească, care, aproape toate se sfârșeau așa.

Rep.: Ce rol joacă banii în viaţa dvs.?

F.F. : În primul rând, banii nu sunt țelul sau visul, sunt mijlocul de a ajunge acolo, pentru că, nu poți fără bani să îți împlinești visele. Dar, în primul și în primul rând, trebuie să existe visul, și atunci muncind, vor veni și banii. Nu trag pentru bani, ci pentru îndeplinirea viselor mele.

Rep.: Ce credeți că ar descoperi un ochi, care l-ar privi cu mai multă atenție pe bărbatul Florin Feier?

F.F.: În primul rând, cred că ar descoperi că sunt un familist convins, care niciodată nu își dă jos verigheta, din respect pentru soția lui, și din respect pentru conceptul de familie. De altfel, verigheta este singura bijuterie, pe care o port. Nu bravez în public cu asta, dar pentru mine, familia înseamnă totul : locul unde găsesc înţelegere, linişte şi soluţii la problemele care mă frământă, fiindcă acasă există întotdeuna comunicare, respect şi iubire.

Rep.: Sunteți un bărbat bine cotat din multe puncte de vedere. Vi s-a propus să intrați în politică?

F.F. : Nu cred că am primit, la propriu o asemenea propunere, în schimb în adolescență, am fost la un pas de a intra în politică, fiindcă la vârsta aceea credeam că pot ajunge un om de succes devenind politician. În schimb azi, văzând în ce direcție se îndreaptă politica României, cu siguranță, profilul meu psihologic nu se raliază pentru o carieră politică, în acest mod pervers.

Rep.: Ce înseamnă renumele și popularitatea? Cât de greu se câștigă și cât de ușor se pierd, în opinia dumneavoastră?

F.F.: Eu consider renumele și popularitatea, niște daruri primite de la Dumnezeu, și trebuie să ai mare grijă ce faci cu ele. Renumele îl câștigi prin muncă, seriozitate și perseverență, dar dacă te culci pe laurii victoriei, s-ar putea să cazi în extrema cealaltă, și să ajungi foarte șifonat. Se pierd ușor în momentul în care te dai mai important decât ești în realitate, când nu îți cunoști valoarea și te supraestimezi, și când nu îți cunoști limitele fizice și limitele bunului simț.

Rep. : De ce nu v-ați putea lipsi în viaţa de zi cu zi?

F.F. : Nu m-aș putea lipsi, în viața de zi cu zi, de soția mea, și de momentele petrecute cu copii mei. Asta e țelul suprem.

Rep.: Ce nu poate ierta Florin Feier unui prieten?

F.F.: Sincer îți spun, că eu ca persoană, pot trece peste absolut orice, chiar și peste atacuri directe, ori indirecte, îndreptate asupra mea. Nu mă sperie, și nu mă destabilizează ca om, dacă cineva are o problemă cu mine, fiindcă nu pun la suflet răutățile. Însă, nu cred că aș putea să trec cu vederea, răutăți nefondate, cu privire la soția mea și copii mei. Acel om, din acel moment, nu ar mai fi prietenul meu.

Rep.: De-a lungul vieții, cred că ați cunoscut o mulțime de oameni de succes, Cine v-a impresionat cel mai mult, ca om în domeniul afacerilor?

F.F.: Am lucrat, de-a lungul anilor, în mai multe firme de prestigiu din Reghin, sau din județul Mureș. Am învățat să fac diferența între valoare-non valoare, succes și insucces. Apreciez oamenii inteligenți, care au caracter, pentru că doar așa se poate ajunge la valoare. Apreciez oamenii de la care am ceva de învățat, dar prefer să nu dau nume fiindcă în afaceri trebuie să ai o anumită răutate.

Acum, ajungând să lucrez ca specialist în achiziții, la una din cele mai mari companii din lume, cu punct de lucru în Reghin (KASTAMONU ROMÂNIA SA), văd profesioniști în topul managementului, care într-adevăr pot fi modele de admirație profesională, dar chiar și așa, prefer să nu dau nume, fiindcă unii ar putea să mă acuze de subiectivism.

Rep.: Care a fost cel mai frumos lucru pe care l-ați învățat de la părinții dumneavoastră?

F.F.: Poate că nu pot să spun lucruri spectaculoase despre familia din care provin, nu sunt de pe altă planetă, au fost oameni normali, cu calități și defecte, dar, de la părinții mei am învățat să iubesc și să respect familia. Părinții mei au făcut multe greșeli, dar modul lor de viață și condițiile în care am crescut, m-au făcut să îmi măresc extrem de mult respectul față de familie, și azi soția și copii mei să fie țelul suprem pentru care lupt în viață.

Rep.: Nu ştim foarte multe despre viaţa dumneavoastră personală şi tabieturile lui Florin Feier. Spuneţi-ne cum vă petreceţi timpul liber ? Ce pasiuni aveţi? Cum vă relaxaţi după o zi de muncă obositoare?

F.F. : După o zi obositoare, de muncă în cadrul companiei, unde am un program de la 08.00 la 16.30, simt nevoia când mă urc în mașină și îmi pun o muzică de relaxare la maxim în funcție de starea de spirit pe care o am, poate să fie o piesă de muzică populară, house, muzică lăutărească sau manele. Ăsta este primul lucru pe care îl fac, când plec de la servici, și până ajung acasă fiind modul perfect de deconectare, pentru mine. Pentru că, în momentul când ajung în sânul familiei, prioritățile se schimbă, și trec de la rolul de achizitor, la rolul de tată pentru copii mei, care sunt nerăbdători să ajung acasă, să mă joc cu ei, și nu ai cum să le spui că, ești obosit, și că abia așteptai, să te întinzi puțin în pat.

În rest, petrecem timpul liber cu prietenii, la un grătar, la un film la un restaurant, și dacă mergem la Târgu-Mureș cu copiii, servim o masă la nelipsitul KFC. Ocazional, în weekend-urile în care nu lucrez ca staroste și organizator de nunți, merg la un fotbal cu o gașcă de prieteni, dar nu studiez campionate, și nici nu frecventez casele de pariuri sportive. Îmi place să joc fotbal, fie pe teren sintetic, sau pe gazon natural, și vara, de fiecare dată când am timp, prefer să joc badminton, cu fiica mea, în natură.

Rep. : În opinia dvs., cât de profesionalizat este, la ora actuală, statutul de maestru de ceremonii, în România ?

F.F.: Starostele este omniprezent la nunțile din România de azi, aproape în toate zonele geografice, și trebuie să o recunosc că, sunt reprezentanți pentru toate nivelurile de servicii, dar până la urmă, mirii au ultimul cuvânt. Trendul este ascendent, și dacă în urmă cu 15 ani lăsa mult de dorit rolul unui staroste în organizarea lumii în ziua nunții, și care se raporta cel mult la câteva poezii cu tâlc moralizator, oferea o curgere lină a evenimentelor azi, un maestru de ceremonii și un wedding planner, au devenit două concepte indispensabile la nunțile din România.

Cititorii trebuie să rețină că, în momentul de față sunt două „școli”: staroste versus maestru de ceremonii. Primul, de regulă, este cel clasic care ține foarte mult la tradițiile locale, și la rolul starostelui în lumea satului de altădată, și marșează pe poeziile folclorice specifice, comunelor, precum și pe obiceiurile împământenite în negura timpului, și pe care vrea să și le impună. Al doilea tip de staroste, este cel mai modern, care ține cont de cererile mirilor, și în rest, nu prea are nimic în comun cu starostele din tradiție.

Rep.: Dacă Florin Feier ar avea puteri supreme, pentru scurt timp, care ar fi primele trei schimbări radicale pe care le-ați aplica în Reghin?

F.F.: Prima schimbare pe care aș face-o în Reghin, dacă aș avea puteri paranormale, ar fi resetarea memoriei conducătorilor din administrația locală, și le-aș da mai multă credință în Dumnezeu, pentru că un om cu credință își respectă aproapele, și ar pune pe primul plan, interesul persoanelor care i-au ales în funcțiile în care sunt azi.

A doua schimbare, ar fi realizarea centurii ocolitoare a Reghinului „Varianta de ocolire sud şi est a Municipiului Reghin”, de care se tot discută de ani de zile. Ar scoate traficul greu din oraş și ar fi imperios necesară, în opinia mea.

A treia schimbare, ar fi de fapt o continuare de dezvoltare a zonei de agrement Pădurea Rotundă, până la urmă un simbol al Reghinului, un proiect început de vechea administrație locală, și apoi abandonat de cei care au preluat ulterior puterea.

Rep: Care este cheia succesului pentru dvs.?

F.F. : Dorința de a reuși, devotamentul, disciplina, perseverența și seriozitatea.

Rep.: Când și unde vă simțiți cel mai fericit?

F.F.: Cel mai fericit mă simt pe canapea, acasă în sânul familiei la un ceai, la o cafea, înconjurat de familia mea, discutând problemele cotidiene, sau făcând planuri de viitor, dar acolo: acasă, unde în viziunea mea este matricea mea configurativă și unde mă simt omul primordial.

Nu sunt un om care nu a vizitat țări, sau care nu înțelege ce înseamnă geografia altor state și oportunitățile care ți le pot oferi alte continente, ba chiar am și muncit un an de zile în S.U.A., în perioada studenției mele prin programul ”Work &Travel SUA”, dar, dacă pentru alții asta a însemnat o șansă, ori o experiență care i-au făcut să își schimbe viziunea despre viitor, și să rămână acolo, pe mine m-a făcut să îmi iubesc mai mult țara și originile. Deși, am ajuns să cunosc în „Țara tuturor posibilităților”, mulți oameni speciali, și am vizitat multe lucruri frumoase, paradoxul este că, tot atunci am ajuns, să apreciez mai mult ca niciodată locurile mele natale, și am ajuns să tânjesc după tradiții, să îmi fie dor de prieteni, de casa părintească și chiar de pragul din curte, pe care îmi ștergeam noroiul de pe încălțăminte. M-am întors, fiindcă pământul m-a atras acasă.

Rep.: Dați-mi trei motive, pentru care credeți în Dumnezeu

F.F.: Toate marile proiecte din viața mea, pe care le-am realizat, au fost cu ajutorul lui Dumnezeu: studii, căsnicie, copii, o casă, și de ce nu, cariera pe care o am. Toate aceste lucruri, care îmi aduc o mulțime de împliniri, au fost obținute cu post și rugăciune, începând de la examenele de la școală, la procrearea copiilor mei, și încheind cu serviciul și firma personală, pe care încerc să o consolidez.

În concluzie, cred în Dumnezeu, dar nu mă bat cu cărămida în piept cu asta, fiindcă la Biserica de care aparțin, nu ajung atât de des pe cât cât mi-aș dori, dar asta nu mă împiedică să mă rog, și să îi mulțumesc Divinității, pentru omul pe care îl văd în oglindă, în fiecare dimineață, și care, fără resentimente, i-a viața în piept așa cum este, se străduiește să trăiască demn și să lase în urma lui, o poveste de viață frumoasă.