LA 800 DE ANI DE LA PRIMA ATESTARE DOCUMENTARĂ A REGHINULUI NE-AM PROPUS SĂ ADUCEM ACTE NOI OPINIEI PUBLICE DESPRE ACTUL DE NAŞTERE AL ACESTEI COMUNITĂŢI !
Bătrânul Reghin văzut de sus la 793 de ani vechime scriptică ! În anul 2028 municipiul împlineşte 800 de ani de la prima atestare documentară. Site-ul „viselenuautermenlimita.ro” şi-a propus ca până atunci să descopere un act şi mai vechi decât diploma emisă în anul 1228 de regele Andrei al II-lea al Ungariei, când localitatea este menționată cu denumirea de „Regun”.
Aşezarea era atunci pomenită în legătură cu o donaţie de terenuri, când Andrei al II-lea, dăruia în al 23-lea an al domniei sale magistrului Dionisie din familia Tomaj „possesio nomine Sceplok”. Practic din punct de vedere matematic în urmă cu 793 de ani era pentru prima dată numele localităţii Regun, în descrierea posesiunii: „et ibi transit unam magnam viam, quae ducit de Sceplok usque in Regun”.
Cu siguranţă localitatea este mai veche decât prima atestare documentară. În sprijinul acestei teorii stau observaţiile mai multor reghineni respectabili care au susţinut de-a lungul timpului că în antichitate trecea prin acest „oraş de pe deal” un drum roman. De exemplu prof. univ. Dorin Ioan Rus scria în „Contribuţie la cunoaşterea evoluţiei urbane a Reghinului” că istoricul Gustav Rösler afirma la un moment dat că localitatea ar fi fost întemeiată în timpul lui Ladislau cel Sfânt (1077-1095), când graniţa de prisăci din nordul Transilvaniei a fost stabilită pe înălţimi şi pe Mureş. *( Sfântul Ladislau a fost canonizat în 1192 şi a fost un simbol al culturii medievale maghiare, regele fiind reprezentat pe sigiliul regal a lui Carol Robert, Ludovic cel Mare şi pe monedele medievale maghiare până la mijlocul secolului al XV-lea.)
„Joseph Haltrich numeşte drept <inimă a vechiului Reghin> următoarea zonă : Brauhaus-Abafayer-Mittelgasse până la alee de sub Dealul Cetăţii <Burgberg>, ceea ce corespunde actualelor străzi: Apalinei, Călăraşi, parţial Mihai Viteazu şi Subcetate. Această afirmaţie trebuie luată în vedere doar cu precauţie, căci aici nu este vorba despre străvechiul centru al Reghinului *(alte Reen), care este aşezat mai târziu în jurul bisericii evanghelice. Cel mai vechi centru al Reghinului trebuie căutat deci în jurul cimitirului evanghelic, loc în care dialectul săsesc din zonă este denumit <burich> sau <purich>, adică Dealul Cetăţii”. Acelaşi istoric Dorin -Ioan Rus mai spune că „Se poate presupune că această cetate, situată pe un punct de unde se poate observa albia Mureşului în sus şi în jos, servea la supravegherea drumului ce ducea spre est. Fortăreaţa trebuia să fi fost din lemn şi pământ, amplasată pe un deal care era mărginit din trei părţi de pante abrupte în zona de contact dintre Sächsisch-Regen şi Magyarrégen: acolo s-au găsit resturile unei biserici romanice.
Această biserică romanică este situată pe locul actualei biserici reformate, şi poate fi identificată cu acea „capelă” care ar fi stat din vechime în cetate. Se pare că iniţial construcţia avea o formă dreptunghiulară şi un corp cu terminaţie dreaptă. În funcţie de mărimea spaţiului destinat comunităţii 120 mp se deduce concluzia că la data construcţiei (sec. XIII) aşezarea era constituită din aproximativ 25 de familii. Satele contemporane aveau aproximativ acelaşi habitat. Istoricul reghinean Dorin- Ioan Rus mai specifică în „Contribuţie la cunoaşterea evoluţiei urbane a Reghinului” – ca urmare aşezarea iniţială se află în aceaşi zonă, adică în apropierea străzilor: Rândunelelor, Rosmarinelor şi Toamnei.
„În planul aşezării s-au păstrat în partea respectivă a oraşului câteva curţi aproape pătrate, lipsite de grădini, care prin forma şi dispunerea lor concordă cu parcele din alte oraşe transilvănene, caracterizate printr-un plan aproape pătrat şi cu amplasare iniţial izolată. Că aşezarea iniţială se afla în locul menţionat o demonstrează şi faptul că la mijlocul secolului al XIX-lea era vie amintirea ei: preotul Klein pomenea la 1859 că vechea şcoală de fete se găseaîn cea mai veche parte a Reghinului, <in der Entengasse am Rosengraben, bei den Scheunen> . Entengasse poate fi identificată cu strada Toamenei de azi şi împreună cu Rosengraben se află în apropierea nemijlocită a Buric-ului. Această mărturie întăreşte ipoteza că aşezarea iniţială era pe Dealul Cetăţii <Burgberg>. Şi descoperiri arheologice din secolul trecut pledează pentru o astfel de identificare. Se raportează de exemplu că pe cel mai extrem punct al Dealului Cetăţii, în apropierea bisericii catolice, s-au găsit ruinele unor ziduri, ca şi scheletul unui bărbat îngropat cu un picior de fier, şi cadavrul unui călugăr (medieval).
În sprijinul ipotezei că prima aşezare s-a găsit pe amplasamentul parcelelor mai sus pomenite, se poate adăuga faptul că aici se găseşte intersecţia drumurilor de vin de la Bistriţa, Cluj şi Târgu-Mureş, care merg în sus, pe malul drept al Mureşului, spre defileul Deda-Topliţa.
Localitatea s-a extins de aici, având probabil palisade, valuri şi întărituri, la fel ca şi cetăţile învecinate de la Brâncoveneşti şi Gurghiu.
La 1241 şi 1285 localitatea a fost distrusă de tătari”. Practic la 13 ani de la prima atestare documentară a Reghinului în ajunul primei mari invazii tătăreşti consemnate de istorie au mai supravieţuit dezastrului circa 5 familii, acest fapt fiind dedus din împărţirea ulterioară a hotarului iniţial.
VA URMA !
A consemnat Matei R. Mihai
About Author
