LA MULŢI ANI, DOMNULE NICOLAE CHEBUŢ !

Ieri, îndrăgitul profesor pensionar de geografie, Nicolae Chebuț din Reghin, a mai bifat un an în evantaiul vieții, chiar de Ziua Internațională a Limbii Materne, sărbătorită anual la 21 februarie.

Chiar dacă omul, pentru care atlasul de geografie nu mai are secrete, a împlinit 74 de ani în cartea de identitate, a rămas la fel de îndrăgostit de profesia sa și un model de admirație profesională pentru foarte mulți elevi pe care i-a pregătit pentru generațiile de mâine.

Site-ul „viselenuautermenlimita.com” îi urează: „La mulți ani, domnule profesor! Vă dorim ca toate lecțiile pe care le-ați oferit elevilor de-a lungul carierei să se întoarcă spre dumneavoastră sub formă de recunoștință și admirație! Vă apreciem enorm!”.

Profesorul Nicolae Chebuț, timp de aproape 44 de ani, a luat pulsul realității educaționale din România, perioadă în care s-a străduit să fie un profesor model, folosindu-se de întreaga varietate a instrumentelor și metodelor didactice pentru a-i face pe elevii săi să iubească geografia.

S-a născut la 21 februarie 1952, la Ercea, comuna Băla, cel puțin în acte, deși în realitate s-a născut în cătunul Lefaia, azi sat aflat în componența comunei Crăiești. A fost cel de-al șaptelea copil din cei 14 ai lui Octavian și Maria Chebuț.

Primele patru clase le-a absolvit în satul natal, unde l-a avut dascăl pe învățătorul Ioan Damaschin, originar din Petea de Câmpie, care, cu răbdare, simț pedagogic și multă dăruire, i-a pus stiloul în mână și l-a învățat să scrie și să socotească, să dezlege tainele manualelor de început.

În 1962 s-a mutat în orașul Reghin, unde a urmat clasele V–VIII, apoi și-a continuat studiile liceale tot în Reghin, în cadrul Liceului Teoretic, în perioada 1967–1971. În anul 1972 a susținut concursul de admitere la Facultatea de Biologie-Geografie din Iași, secția Geografie, unde a fost admis și pe care a absolvit-o cu brio în anul 1976.

După terminarea facultății, a fost repartizat să predea la o școală din comuna Țibana, în Moldova, pe malurile râului Sacovăț, unde a activat până în luna ianuarie 1977, când a fost transferat în comuna Lunca, județul Harghita, profesor la un Centru de Reeducare a Minorilor, unde a predat până în luna septembrie a aceluiași an, când școala a fost desființată printr-un decret prezidențial emis de Nicolae Ceaușescu.

În toamna aceluiași an, a fost încorporat în armată, la o unitate militară din Lipova, unde a satisfăcut stagiul militar cu termen redus până în martie 1978, când, odată întors la vatră, a revenit în învățământ la o școală din Toplița, apoi la Școala Ajutătoare din Bilbor, județul Harghita, unde a îndeplinit funcția de director în perioada 1985–1990.

În luna octombrie 1991 a ajuns, prin concurs, profesor de geografie la Reghin, la Școala Generală nr. 3, până în anul 2003, când unitatea de învățământ a fost comasată cu Grupul Școlar „Petru Maior” (actualul Colegiu „Petru Maior”), unde și-a continuat activitatea la catedră până la 1 septembrie 2020, când s-a pensionat.

Nicolae Chebuț s-a remarcat printr-un puternic atașament față de profesori, școală și elevi, iar în perioada 1997–2015 a fost responsabilul Cercului Pedagogic al Profesorilor de Geografie din zona Reghin.

A fost mereu un profesor jovial, înarmat cu hărți, imagini și planșe didactice, care cunoștea o sumedenie de curiozități și fenomene naturale spectaculoase, realiza aplicații, făcea observații, cerea proiecte și care, prin pasiunea și implicarea sa, a făcut ca pentru multe generații ora de geografie să devină preferata elevilor.