LA MULȚI ANI DOMNULE PROFESOR!

Stimate și distins dascăl, cu nume de arhanghel, Mihail Borda, cu ocazia frumoasei aniversări ce înscrie 82 de ani de la naștere, vă adresez cordiale urări de bine, însoțite de profunde sentimente de respect și admirație față de calitățile deosebite pe care le-ați demonstrat în cariera didactică : principialitate, corectitudine, onestitate, verticalitate și tact diplomatic. Aceste calităţi personale incontestabile au dat sclipire talentului Dumneavoastră de profesor.

Mihail Borda, s-a născut în 31 octombrie 1937 în casa unor țărani cu gospodărie modestă din satul Beica de Sus, fiind penultimul copil din cei opt ai lui Mihăilă și al Anei Truța. Tatăl său a luptat ca soldat în Regimentul 82 Infanterie în Primul Război Mondial și pentru actele de vitejie pe câmpul de luptă fost decorat din „Înaltul Ordin al Majestății Sale Regelui Ferdinand I” cu distincția ,,Crucea Comemorativă a Războiului 1916-1918 cu berete.

Mihail fiind penultimul dintre frați, a beneficiat de condițiile create de regimul comunist, pentru copiii săraci, de a se realiza în plan școlar și social prin gratuitățile școlare.

A urmat clasele primare în satul natal, unde l-a avut învățător în clasa I-a pe Nicolae Șipoș din Gurghiu, care ulterior a ajuns ministru adjunct al învățământului românesc și cea de ministru-ambasador.

Între anii 1949-1952 a urmat la Beica de Jos clasele gimnaziale. După clasa a VII-a s-a înscris la Școala Pedagogică Română din Reghin. Și-a dorit enorm să devină învățător și să facă apostolat în lumea satului și chiar a reușit fiindcă promoția în care a absolvit era ultima din cele opt ale școlii.

În 1956 a obținut diploma de învățător iar la Școala de 7 ani din Urisiul de Sus și-a făcut debutul învățământ, ca profesor suplinitor.

Ulterior a fost încorporat în armată la grăniceri pe granția României cu Bulgaria la Dunăre, timp de trei ani. După liberare, la 1 noiembrie 1959 a fost numit profesor suplinitor la Școala Generală din Beica de Jos, unde a predat istoria și geografia.

În anul 1960 de la 1 septembrie a fost numit învățător-director la Școala cu clasele I-IV din satul Habic pe care a slujit-o timp de zece ani. ,,La această școală aveam să trăiesc cu adevărat viața de apostolat, confruntându-mă cu multe probleme și supus la grele încercări…Erau localuri de școală reci și sărăcăcioase, fără lumină electrică. Doi ani de învățământ nu am avut local de școală. Era în construcție. Lucram în săli improvizate . În 1962, parțial am dat în folosință noul local de școală. Am înființat prima clasă gimnazială, grădinița satului. De la 2 cadre didactice în 1960-1962, s-a ajuns la un număr de 11 cadre, care lucrau la clasele I-VIII și la grădiniță și peste 150 de școlari și preșcolari” declara sărbătoritul în 2007 în cartea ,,Dascăli Mureșeni”.

În perioada 1962-1965 Mihai Borda a frecventat cursurile Institutului Pedagogic de 3 ani din București, Facultatea de istorie-geografie, devenind profesor.

În anul 1964 și-a luat definitivatul în învățământ, ca învățător.

În anul 1970 din Habic, sat ,,uitat” între dealuri, Mihail Borda ajunge la șosea unde a activat la catedră ca profesor și director timp de 29 de ani.

Prin 1975 a absolvit la cursuri fără frecvență Facultatea de Istorie – Filosofie, obținând diploma de licențiat în istorie cu lucrarea ,,Monografia localității Petelea”, îndrumător științific fiind prof. univ. Bujor Surdu care a colaborat la editarea volumului „BIBLIOGRAFIA ISTORICĂ A ROMÂNIEI” (1974-1979) sub redacția academicianului Ștefan Pascu.

Revoluția din 1989 l-a prins profesor de istorie la Petelea, navetist de la Reghin.

În anul 1998 a realizat broșura ,,Istoricul Parohiei și al Bisericii Ortodoxe din satul Petelea”, în colaborare cu preotul Ionel Pușcaș.

La data de 1 septembrie 1999 profesorul Mihail Borda s-a pensionat după o carieră de 43 de ani în patru unități de învățământ în care a fost respectat și iubit fiindcă a călăuzit multe generații din care o parte însemnată din școlarii de ieri, au ajuns oamenii respectați din societatea de azi.

În anul 2007 biografia dascălului Mihail Borda a apărut în volumul VII ,,Dascăli Mureșeni” având autori pe regretatul Dorin Borda, fost redactor la cotidianul „Cuvântul liber”, Simion Virgil Bui, profesor la Colegiul Naţional „Alexandru Papiu Ilarian” şi profesorul Ilarie Gheorghe Opriş, fost preşedinte al Asociaţiei Artiştilor Plastici Mureş din Târgu-Mureş.

Pe data de 20 august 2019 site-ul viselenuautermenlimita.ro a realizat o poveste despre viața și activitatea unui adevărat slujitor al școlii care a venit în această nobilă profesie cu darul și harul de a converti inteligența și înțelepciunea, iubirea și răbdarea și credința în dreaptă socotință. Dascălul Mihail Borda mi-a mărturisit atunci că de-a lungul celor peste 4 decenii la catedră a format câteva generaţii de elevi, ajunşi azi oameni respectaţi în societate, ingineri, profesori, doctori, primari, un ambasador (Ioan Matei) și chiar un inalt prelat bisericesc : elevul său Virgil Bercea căreia i-a predat istoria și geografia la Habic în perioada 1964-1970, a devenit din anul 1997 episcop român unit al Episcopiei de Oradea.

Azi, la 82 de ani dascălul Mihail Borda, deși e pensionar de 20 de ani, continuă să fie o prezență agreabilă și plină de prospețime. Se bucură de darurile plimbărilor aproape zi de zi, îmbrăcat elegant prin parcurile urbane din Cartierele Iernuțeni, Libertății și Făgăraș cu un aer de vechi cărturar. Adeseori este aclamat pe stradă de foști elevi iar atunci când este interpelat, umorul și explicațiile îi rămân la înălțime.

Octogenarul continuă să fie fascinat de tot ce e frumos, citește ziarul ,,Cuvântul Liber” la care este abonat de aproape 30 de ani participă regulat la lansările de carte din cadrul Bibliotecii ,,Petru Maior” la ședintele Despărțământului „ASTRA” Reghin și la sfârșit de săptămână e nelipsit de la Sfinta Liturghie de Duminica la Biserica Ortodoxă „Sfântul Gheorghe” din municipiu.

Am să închei citându-l pe sărbătorit care declara în finalul autobiografiei sale publicată în volumul din 2007 din seria ,,Dascăli Mureșeni” următoarele:

,,Pentru noi, oamenii care am muncit la catedră, am modelat suflete, am instruit și educat atâtea generații de copii, este o mare bucurie atunci când, purtându-ne pașii, apăsați de anii bătrâneții, auzim pe cineva zicând : <Bună ziua domnule profesor !> Știu că nu e numai un salut de politețe, ci un semn de mulțumire, de aducere aminte, pentru ceea ce am fost…”

A consemnat Matei Mihai