LUCREŢIA VIOLETA CĂTANĂ”DOAMNA DE TEZAUR” FOLCLORIC AL REGHINULUI

0
DSC_6874

   

    Cu prilejul Zilei Naţionale a României, vă prezentăm în exclusivitate povestea unui meşter popular inedit, Lucreţia Violeta Cătană care, prin costumele populare pe care le crează, ne aminteşte că suntem un popor ce îşi poartă istoria milenară în veşminte, în simboluri meșteșugit alese, fiecare având un înțeles, un mesaj și o poveste anume. Lucreţia Cătană este o creatoare de costume populare din judeţul Mureş, cusute cu mărgele, brodate manual sau brodate la maşină, care cunoaşte simbolistica şi tainele acestor porturi şi care, prin măiestria mâinilor sale, povesteşte o istorie a timpului trecut.


    Dincolo de rolul de soţie, mamă şi bunică, creatoarea de costume populare din Reghin şi-a mai ales o misiune nobilă pe acest pământ, acela de a păstra şi a transmite mai departe tainele costumului popular şi tradiţiile populare româneşti, de a promova mândria de a fi român, hărnicia şi bunătatea românilor, folclorul şi tot ce ţine de el.

    Lucreţia Violeta Cătană este o „doamnă de tezaur” folcloric a Reghinului care atunci când toată lumea fugea de tradiţii, de ideea de a fi ţăran, de a purta costum popular, (ie sau traistă), ea începea o campanie de revigorare a meşteşugului şi de promovare a acestuia, în micuţul ei atelier în care îşi petrece majoritatea timpului liber.

   Puţini au crezut atunci că munca ei va fi apreciată, însă, după ani de zile de eforturi, sacrificii şi nopţi nedormite, pentru a realiza obiecte vestimentare din vremea bunicilor, a venit şi recunoaşterea meritelor doamnei Lucreţia Violeta Cătană, i-au fost acordate diplome, distincţii în timp ce reporterii şi ziariştii au început să-i solicite interviuri.

    În anul 2017 măiestria de meşter popular i-a fost recunoscută şi de Centrul Judeţean pentru Cultura Tradiţională şi Educaţie Artistică Mureş care i-a acordat o dovadă pentru a-i servi la festivalurile, expoziţii şi târgurile de artă populară şi meşteşuguri tradiţionale la care era invitată.

    O parte din creaţile sale au fost prezentate în paginile albumului „100 de ani de tradiţii româneşti”, realizat de Primăria municipiului Reghin pentru aniversarea Centenarului Marii Uniri şi a Anului European al Patrimoniului Cultural. Altele sunt purtate de vedete din România sau de artişti de folclor consacraţi dar cărora din motive obiective nu le dezvăluim identitatea.

    Femeia în mâinile căreia o bucată de pânză, (in, postav sau catifea) cu ajutorul unui ac cu aţă, prinde, viaţă şi se transformă în adevărate opere de artă etnografică, locuieşte în Reghin, însă povestea ei începe într-un sat pe Valea Mureşului, în urmă cu 59 de ani.

     Creatoarea de costume populare s-a născut la data de 20 aprilie 1962, la Luier, comuna Suseni, judeţul Mureş în familia lui Vasile Morariu a lu Sămuca şi Victoria Toncean. A absolvit primele clase în satul natal, iar din semestrul II al clasei a VIII-a, s-a mutat la Reghin la Şcoala Primară Nr. 2. A dat apoi admitere la Liceul Industrial Nr. 2 din Reghin, profil inndustrie alimentară, pe care l-a absolvit la seral în Târgu-Mureş fiindcă, în Reghin nu exista în acea perioadă treapta a II-a la acest profil. *(În acel an se construiau la Reghin: Fabrica de Lapte, C.L.F.-ul, Fabrica de Bere, Brutăria oraşului şi era nevoie de forţă de muncă, şi o perioadă s-a scos din programa şcolară ciclul II). Deşi avea rude cadre didactice la Reghin, care au sfătuit-o să rămână în oraş, să muncească şi să continue cu industria alimentară, Lucreţia voia să brodeze cu orice preţ.

     A moştenit dragostea pentru cusăturile cu acul din copilărie, în casa bunicii din Luier, şi a început să deprindă arta broderiei şi a cusutului încă din clasa a VI-a. „Rudele mele, după terminarea lucrului se adunau în casa bunicii mele, şi se întreceau la ţesut ori la cusut mărgele manual pe cătrinţe şi poale, care mai de care mai frumose. Noi, copii, ascultam poveştile lor şi le admiram execuţiile. Erau mărgele de nisip mai mici, şi mărgele mai mari care se sortau. Bunica mea ne punea pe noi, copii, să alegem culorile, nouă ne plăcea foarte mult şi, intenţionat mai dădeam mărgele pe jos ca să putem ulterior să le adunăm. Îmi amintesc că, la un momentdat una, dintre surorile tatălui meu a spus : mărgelele care cad pe jos sunt ale voastre, să faceţi ce doriţi cu ele. Şi aşa am început să cos eu mărgele şi să confecţionez primele inele, coliere sau lănţişoare”, rememorează amuzată, creatoarea de costume populare.

        Lucreţia a continuat apoi să îşi dezvolte abilităţile la şcoală, în cadrul orelor de lucru manual, unde a început să intre în competiţie cu colegele sale, la cusut, în funcţie de temele stabilite de tovarăşa profesoară. În clasa a VI-a, în timpul unor vizite la mai multe colege de clasă, a căror mame brodau la maşina de cusut, eleva Lucreţia a început să îndrăgească foarte mult această tehnică, şi şi-a propus să încerce acasă pe maşina de cusut „Ileana”, a mamei. Prima oară nu a ştiut să prindă materialul textil în gherghef, l-a pus invers şi a rupt acul maşinii de cusut motiv, pentru care mama i-a interzis să mai brodeze şi să mai folosească maşina de cusut.

       Dar tentaţia de a învăţa să brodeze, pentru Lucreţia era mult prea mare, aşa că, nu şi-a putut ţine promisiunea faţă de mama ei, şi de fiecare dată când pleca de acasă, continua să desluşească tehnicile broderiei. Şi-a înţepat degetele şi şi-a rupt de multe ori câte o unghie până când a învăţat să brodeze dar nu a renunţat şi încet, încet a început să devină o joacă miscarea gherghefului în care era prins materialul de brodat, urmărind desenele trasate în prealabil pe material.

       Până nu a fost mulţumită de lucrările ce ieşeau din mâinile ei, Lucreţia nu i-a spus nimic mamei, care a rămas uluită când a descoperit ce făcea fiica ei, când ea era plecată de acasă. „După un an știam bine să brodeze, aşa că am confecţionat primul jupon şi o cătrinţă pentru mama mea iar apoi am început din clasa a VIII-a să lucrez diverse modele de costume populare şi accesorii, la neamuri şi apropiaţi, la comandă, contra-cost. Dar încă de atunci am început să îmi pun amprenta personală pe fiecare costum popular”.

         Pe 2 iulie 1979, Lucreţia s-a angajat în cadrul Cooperativei de Consum Reghin, unde s-a calificat la locul de munca în profesia de brodeur, din 1 februarie 1982. „Când m-am angajat, am dat probă de lucru. Dacă nu lucram bine nu ma angajau, pentru că toate produsele se vindeau pe piață ori la comandă și nu se putea face rebut. Trebuia să iasă un produs vestimentar de care sa fie mindrii cei ce îl purtau. Acolo am învățat mai bine cum se fac tiparele, cum se croiește, cum se încheie un costum și secretele combinațiilor de culori, felul cum sa croiesti materialul ca să cada bine cind e îmbrăcat, și multe lucruri făcute de mână pentru ca un costum sa arate foarte bine”, mărturiseşte meşterul popular. 

       Din anul 1984 Lucreţia s-a angajat la Întreprinderea Producătoare de Materiale Sportive (IPM Sport) Reghin ca şi confecţioner de încălţăminte la maşina de cusut unde a muncit până după Revoluţia Română din 1989 când familia Cătană a înfiinţat un SRL cu obiect de activitate „Fabricarea băuturilor răcoritoare” în cadrul căruia Lucreţia şi-a desfăşurat activitatea timp de 14 ani. Ulterior reghineanca s-a angajat ca şi îngrijitoare la Grădiniţa cu Program Prelungit nr.5 iar în final a devenit instructor de educaţie în cadrul Centrului de Abilitare-Reabilitare Reghin.

       În paralel cu serviciul Lucreţia Violeta Cătană a continuat în toţi aceşti ani să creeze, acasă, în timpul liber, porturi populare, la comandă dezvoltându-şi în acest mod la mamimum abilităţile necesare pentru statutul de meşter popular. Reghineanca a înţeles că meşteşugul popular poate fi ridicat la nivel de artă şi a exploatat acest lucru cu profesionalism, devotament şi abnegaţie. Azi, Lucreţia Violeta Cătană crează costume populare pentru femei şi bărbaţi, cămăşi, curele, brâie pentru femei şi bărbaţi, poale, dantele, baticuri, năfrămi, gerdane, cătrinţe, zadii, şorţuri, straiţe, desagi, şube, pieptare, laibăre, rochii, fuste tradiţionale, şosete pentru opici şi ghete, zurgălăi şi nu în ultimul rând recondiţionează costume vechi.

   Cu o paletă de servicii atât de bogată era imposibil ca Lucreţia să nu îşi câştige un prestigiu în domeniu şi să nu fie observată de organizatorii de târguri de artă populară şi meşteşuguri tradiţionale din judeţ şi din ţară. Prima oară şi-a expus creaţiile în public în anul 2007 la „Balul Însuraţilor” organizat de familia lutierului Vasile Gliga, unde a revenit în fiecare an, apoi a participat la Festivalul de Tradiţii şi Obiceiuri de pe Valea Gurghiului, a continuat cu Festivalul de Tradiţii şi Obicieiuri de pe Valea Mureşului ajungând în urmă cu câţiva ani să reprezinte judeţul Mureş la Târgul Național de Turism Rural din Albac judeţul Alba.


 


După patru decenii de experienţă, Lucreţia Violeta Cătană stăpâneşte toate secretele confecţionării portului popular, a broderiei sau a goblenurilor şi spune că poate reproduce la comandă orice tip de accesoriu vestimentar din folclorul românesc.

Lucreţia foloseşte pânză de casă, in topit, pânză artizanat-albiniţă, postav sau catifea, pentru produsele sale în funcţie de comanda clientului. În atelierul ei fermecat are mereu la îndemână un stoc serios de materii prime de cea mai bună calitate, foloseşte numai mătase de Bicaz, macameu-rile scul de Tălmaciu-Sibiu, aţă de brodat madeira şi mărgele uniforme aduse direct din Statele Unite ale Americii.

Coase şi brodează cu multă migală, şi harul cu care aceasta împodobeşte veşmintele în stilul elementelor tradiţionale, a făcut-o cunoscută în tot judeţul, şi chiar şi în ţară tot mai mulţi români iubitori de folclor au început să o solicite.

În momentul de faţă, mai multe vedete din România deţin în garderoba personală costume populare, ii sau diferite accesorii confecţionate de Lucreţia Violeta Cătană, printre care amintim pe Lili Ruse, jurnalistă în cadrul televiziunii România TV, Sevil Shhaideh, fost ministru în cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, în Guvernul Ponta, Gabriela Vrinceanu Firea, realizator TV, purtator de cuvant la Guvern, actualmente ministru în Guvernul României, Mihai Răzvan Ungureanu, istoric, diplomat şi politician, fost director al Servicului de Informaţii Externe al României şi fost prim-ministru al României, etc. Ba, mai mult, o serie din produsele create de mâna meşterului popular şi a frumuseţii designului tradiţional, autentic, au ajuns să fie cunoscute şi în străinătate. Cea mai recentă comandă este o iee românească din in topit, pentru o româncă stabilită în Suedia şi un port popular pentru soţul acesteia.

Pagina de Facebook a reghinencei „Catana Lucretia Costume Populare”, înfiinţată în luna septembrie a anului 2018, a strâns în trei ani, aproape 5.000 de urmăritori. Recent, şi broderiile sale au ajuns să facă senzaţie printre pasionaţii de artă tradiţională cu caracter religios, după ce a onorat o comandă inedită de Acoperăminte Sfinte Vase pe catifea pentru altarul Bisericii Ortodoxe „Buna-Vestire” Recea din comuna Vidrasău o lucrare complexă pentru care spune meşterul popular că numai la broderia care reprezenta „Cina cea de taină” a trudit timp de trei luni de zile. 

Creatoarea de costume naţionale româneşti are un suflet nobil, respiră artă populară prin toţi porii, şi trăieşte un profund sentiment de recunoștință, în primul rând față de Dumnezeu, și apoi față de moșii și strămoșii și înaintașii săi. Respectă tradiţiile în cel mai autentic mod şi, singurul motiv pentru care la un moment dat a început şi să recondiţioneze piese vechi a fost pentru a nu se pierde acest adevărat izvor de frumuseţe care ne-a mai rămas ca naţie şi ca reper identitar, în ciuda tuturor vicisitudinilor vremii.

Momentan, creaţile Lucreţiei Cătană nu pot fi admirate într-un magazin de prezentare, datorită modestiei care o caracterizează pe creatoarea reghineancă însă, cei care vor să facă comenzi, îşi pot comanda modelul dorit la numărul de telefon: 0751 127 652.

Vă promitem că nu veţi fi dezamăgiţi !

 

 

 

About Author

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *