MARCEL NASTE „Fereastra, este Poarta de dincolo a imaginaţiilor noastre şi este scara ce ne determină să urcăm spre o altă dimensiune! „

0
193235178_4039074126177552_2673847082964039387_n
      Marcel Naste, directorul Casei de Cultură a Studenţilor Târgu-Mureş a postat pe pagina personală de Facebook alocuţiunea susţinută în cadrul vernisajului expoziţiei „Ferestre” organizat în data de 29 mai 2021 de membrii Asociaţiei Artiştilor Plastici Mureş, în cadrul Galeriei de Artă „Unirea”. Cuvântarea artistului plastic reghinean s-a intitulat „Ferestre versus viaţă” şi o prezentăm în rândurile de mai jos: 
 „Vernisajul expozitiei artiştilor plastici, membrii ai AAP Mureş, intitulată FERESTRE. O temă ofertanta si extrem de complexă. Nimic mai frumos decât să facilitezi oportunitatea de a visa peste imagine, cu ajutorul ei, în întreg universul.
    Viaţa ca formă de exprimare plastică şi căutarea continuă a micului creator spre a identifica lumina, cu toate prerogativele strălucirii ei, prin culoare şi formă, îmi vine să cred că acesta este substratul acestei expoziţii.
Simezele galeriei UNIREA, au devenit labirintul cunoaşterii, curiozităţilor sau al căutărilor de sine, al fiecărui artist în parte dar şi al privitorului, cel ce de altfel, îşi caută calea de înţelegere a luminii şi a ferestrei, sau poate calea de a vedea dincolo de forma concretă. E vorba de sugestii, multe sugestii, dar şi asocieri de noţiuni şi forme ce se doreşte a fi un nou drum spre cunoaştere.
     Fereastra este obstacolul de a trece sau a nu trece, a lumina sau a nu lumina, dar şi dorinţa de a parcurge un drum spre o alta dimensiune ce poate fi o oportunitate sau o şansă de a–ţi mări orizontul. Floarea, este o fereastră a simţurilor, atât vizual cât şi olfactiv, prin splendoarea aromelor create. Este libertatea de a preţui lumea prin bogaţia naturii din care face parte.
Natura, câmpul sunt ferestre care ne oferă posibilitatea de a vedea dincolo de formă, prin diferitele stări empirice.
      Un Artist trece foarte uşor, aproape insesizabil, de la ochiul ca organ al văzului spre transpunerea sentimentelor şi formelor într-un mod aparte, îngenios şi foarte personal. Poate aceasta formă a ferestrelor este justificarea căii spre lumină, o lumină a inimii, a trăirilor şi izvorului revărsat spre creaţie.
      Volume, forme, tuşe, culoare, textură şi compoziţii ce cu siguranţă se armonizează într-un complex unitar al descrierii tematice expoziţionale. Fereastra, este mai mult decât un obiect satatic, ea este posibilitatea noastră de a vedea dincolo de cuvinte şi de a exprima simbolistica altui fel de a te raporta la viaţă.
       Ghivece cu flori, peisaje, sugestii arhitecturale, structuri decorative desprinse din arhitecturi gotice sau romane, detalii de stucaturi, portrete, clişeele unor căsuţe vechi, făcute din chirpici, cu elemente tradiţionale româneşti şi obiecte tradiţionale autentice locului, pline de sensibilitate şi sugestie, fereastra către cer reprezentată prin interpunerea harului divin în chip de porumbel. Ferestre de Duh sfânt ce ne oferă privilegiul de a vedea calea vieţii şi a inimii prin credinţa în Bunul Dumnezeu şi grija pentru sufletul dornic să se înalţe spre fereastra cerului preaînalt.
       Colivia din fereastră, vine ca o sugestie a restricţilor din interiorul omului şi al închisorilor sufleteşti şi lumeşti. Simbolul limitării prin dorinţa de a face pasul spre cunoaştere, spre lumină dar şi libertate. Munci ale câmpului, un simbol al îngenunchierii în faţa creaţiei, pentru a obţine binecuvântarea pământului spre rodire, este dacă vreţi, jertfa omului de a prinii rodul vieţii, si nu este altceva decât o fereastră a comunicării cu universul.
         Naturi statice, ghivece cu flori, portrete, peisaje, clădiri, toate aceste tematici diferenţiate de stil, mergând de la pictura laică, la pictura abstractă, de la cea naivă la cea concretă până la sugestii, ceea ce este îmbucurător, este faptul că şi de data aceasta simezele sunt structurate pe panouri diferenţiate ca stil.
       Fereastra, este calea de a fi peste lumea materială şi lumina ce te umple cu atât de multă împăcare, este dacă vreţi starea de a fi în supradimensiunea firii umane.
       Mă simt ca într-un labirint al cunoaşterii de sine şi în faţa unei oferte direcţionale de aprofundare a ideologiilor noastre raportate la drumul alegerilor şi însuşirilor. Poate este răscrucea pe care trebuie să ne-o asumăm în periplul vieţii sau poate este conştientizarea resurselor noastre prin selectarea oportuinităţilor de a vedea peste imagine.
     Fereastra, este Poarta de dincolo a imaginaţiilor noastre şi este scara ce ne determină să urcăm spre o altă dimensiune. Cred, eu, că toate aceste ferestre vin ca o carte cu file concentrate în esenţă şi complexitatea conţinutului ne face să ne deschidem căile spre cunoaştere.

Sursa foto: Facebook Francisc Mihaly
     O complexitate simbolica, a descrierii ferestrei o găsim la Michael Quenot, cel care explică fereastra prin sintagma Icoanei, ca fiind o fereastră spre cer, adică spre absolut. Poate că aici ar trebui să căutăm o explicaţie mai profundă a ideologiei termenului.
    Pe de altă parte, imaginarul ferestrei este extraordinar, câmpul semantico-interpretativ înregistrând un lanţ cauzal şi logic, fereastra fiind legată analogic de: tablou, vitraliu, ochi, rană, oglindă, trecere, labirint, cerc, evadare, uşă, poartă, icoană, spaţiu deschis, dialog, personalizare, lumină, receptivitate.
    Fereastra însoţeşte omul în toate momentele sale astrale: naşterea e o fereastră, o trecere dintre două lumi, de la întuneric la lumină; copilăria e legată de fereastră prin arhetipal: un copil va desena în primul rând o casă, iar casa va avea o fereastră. Pentru un tânăr, fereastra va fi martoră primelor mărturisiri; până şi moartea este o fereastră, o fereastră a trecerii într-o altă dimensiune, etc.
   Conjuncturile vieţii sunt, dacă vreţi, ferestre spre cunoaştere de sine şi de asumare a ceea ce va urma. Poate am putea spune că fereastra este calea de maturizare prin trecerea excesivă şi repetitivă în luciul oglindirii simbolismului de a deschide şi a traversa.
     Fereastra este calea spre lumină: ferestre ale sufletului, ferestre ale creaţiei şi ferestre ce ne însoţesc în drumul vieţii. Prin Fereastră putem identifica o trecere ce întotdeauna realizează un interesant balans între eternitate, şi ceea ce pictorul vrea să transmită, direct sau indirect, prin aluzii.
     Ferestrele sunt de fapt povestiri în ramă, cu precizarea că în unele lucrări, rama este chiar fereastra.
     Felicit pe fiecare în parte pentru implicare, dăruire şi pentru efortul susţinut şi vă mulţumesc pentru oportunitatea de a fi azi alături de toate aceste ferestre, care mie personal îmi dă posibilitatea de a-mi căuta direcţia supradimensională a sugestiei, de a fi dincolo de fereastra inimii şi trupului nostru.”
Naste Marcel

About Author

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *