NOTRE TOTAL RESPECT A MADAME MARIA PIŞTĂNILĂ !

Distinsa doamnă profesoară Maria Piştănilă astăzi pensionară, mamă a doi copii și bunică a trei nepoți nu mai are nevoie de nicio prezentare în faţa reghineanilor dacă îi apare publicată fotografia într-un ziar sau în mediul on-line.

Aş mai adăuga doar despre doamna profesoară Maria Piştănilă că este o femeie care a marcat educaţia şi cultura reghineană. Este o personalitate a Reghinului care şi-a dovedit măiestria talentului la catedră, în presă şi în diverse cărţi în care i-au fost publicate gândurile şi trăirile care sunt monumentale atât ca profunzime cât şi ca pertinență.

Unii s-au născut să cînte, alții să scrie poezii sau să devină actori însă doamna Maria Piştănilă s-a născut să fie dascăl. Această femeie nu a devenit dascăl pentru că această profesie îi aducea o pâine albă de mâncat sau doar ca să aibă un loc de muncă sigur ci pentru că a conștientizat responsabilitatea pe care o are această meserie şi a fost de-a lungul carierei sale didactice mesagerul unor valori sociale, al unui ideal de viaţă, îndeplinind diferite roluri în activitatea sa didactică: mentor, manager, expert al actului didactic, lider, factor motivator, părinte, sfătuitor.

Rămân antologice articolele sale legate de copiii părinților toxici şi copiii cu părinți prea iubitori, toleranți, permisivi, care, în numele dragostei părintești necondiționate, acționează după ideea cunoscută: “Lasă să facă ce eu nu am avut voie ori să aibă ce eu nu am avut!”.

Însă cel mai înduioşător articol scris despre doamna profesoară rămâne în opinia mea cel redactat de către regretatul ziarist şi publicist Lazăr Lădariu intitulat „Dăruire” scris în anul 2017 în paginile ziarului „Cuvântul Liber” pe care îl reproducem în rândurile de mai jos:

„DĂRUIRE !

Într-un potrivit prilej al întoarcerilor în timp, pe căile memoriei şi ale amintirilor, dar şi ale melancoliei, profesoara Maria Piştănilă, cu acel rod al strădaniei, cu cartea-album în mână, poate acum să confirme acele cuvinte ale savantului Nicolae Iorga despre dascălii ardeleni, pe care îi numea, de la înălţimea aprecierilor – „acei apostoli sfinţi ai naţiei.”

Pentru că doamna profesoară Maria Piştănilă face parte dintre ei. Ca profesoară, prin localităţi ale judeţului şi la Reghin, doamna profesoară, cea dintr-o altă generaţie, cea iubitoare de carte, de cultură, de temeinicie, s-a dovedit mesagerul ideii înainte mergătorilor noştri: limba română – acasă stăpână.

Venind în viaţă cu acea solidă educaţie primită de la locul naşterii sale -Tulgheşul -, Maria Piştănilă ştia şi transmitea şi elevilor săi, dascăli, că a-ţi iubi limba este un gest profund, de patriotism tutelar.

Răspunzând acelor chemări venind din trecutul nostru zbuciumat, ardelean, de pe atunci când răsunau, pe aici, limbile clopotelor de alarmă, drept mesaj al strămoşilor şi moşilor noştri ardeleni, ecou al luptelor cu vremurile, aici, la Porţile Răsăritului, unde Dumnezeu ne-a lăsat să apărăm, deseori, Europa, de năvăliri sălbatice şi de pârjolirile focului, Maria Piştănilă a ştiut, la clasă şi în afara ei, să încarce în acele nave-amiral ale dăruirii noastre, ale limbii: setea de cunoaştere, demnitatea, mândria naţională, patriotismul, dăruirea cuvenită interesului naţional!

Pe neîntoarsa apă a vieţii, multe s-au mai dus, şi bune, şi rele, şi fericire, şi bucurii, dar şi neprevăzutele existenţei noastre, cu toate ale ei. Dar a ştiut să rămână, de-a lungul timpului, acea dreaptă făclie pe ogorul luminării elevilor, făcând parte din acele, de urmat, „pilde ale virtuţilor”. Grija pentru înălţare şi dăruire românească i-au fost mereu, profesoarei Maria Piştănilă, semnale ale demnităţii în cultul muncii, la catedră, şi, cu adevărat, rod al cinstei. Dar şi o lacrimă pentru pomenirea celor plecaţi dintre noi. Dovadă că acei oameni dragi, chemaţi la Părintele îndurărilor, au, veşnic, acel drept la memorie, la pomenire.

Viaţa doamnei profesoare, activitatea domniei sale pe ogorul zilnic al învăţământului românesc, trudă, pentru receptarea reală a realităţilor postdecembriste şi a adevărului, constituie fericite strădanii în realizarea personalităţii unui om. Ne amintim de toate acestea acum, când distinsa doamnă profesoară Maria Piştănilă scoate cartea-album promisă, o carte „de bună purtare ca dascăl și ca om.”

Felicitări!

LAZĂR LĂDARIU”