O reghinencă a împlinit un secol de viaţă
În 11 august 2016 reghineanca Rózsa Szabó a împlinit venerabila vârstă de 100 de ani. Sărbătorita a fost felicitată de familie, prieteni şi de viceprimarul municipiului, Mark Endre, cu un buchet de flori şi mai multe cadouri de protocol. ”Mă bucură faptul că am avut ocazia să felicit o persoană din Reghin care a ajuns la această onorabilă vârsta. Am dorit să transmit personal gândurile mele bune atât doamnei Rózsa, cât şi familiei sale şi să-i înmânez un mic cadou ca semn de prețuire și respect. Totodată am speranţa că voi avea ocazia să felicit şi alţi reghineni care vor împlini vârsta de 100 de ani”, a declarat viceprimarul pentru site-ul „viselenuautermenlimita.ro”.
Reghineanca a fost martoră la vizita Reginei Maria din 1926 în Iernuţeni
Rozsa este descendentă din familia nobiliară Baroti din Iernuţeni recunoscută încă de la 1661 chiar de principele Transilvaniei Mihai Apafi I. Locuieşte pe strada Gurghiului, este o femeie timidă, dar extrem de lucidă care poate vorbi ore întregi despre istoria fostei comune Iernuţeni, unde s-a născut, a copilărit şi a trăit toată viaţa. S-a născut în 1916 într-o familie de reformaţi fiind al doilea copil al pescarului Szabo Lajos şi al Iustinei Baroti. Rozsa a mai avut două surori Ana şi Maria şi un frate Istvan care a murit în copilărie. Părinţii ei au divorţat pe când Rózsaavea 4 ani şi mama ei nu mai avea să se căsătorească niciodată. A făcut 8 clase şi îşi aminteşte că primele clase le-a făcut în Iernuţeni sub îndrumarea profesorului Hajdu Zoltan.
La vârsta de 10 ani, în 15 august 1926
În perioada interbelică l-a cunoscut pe Eugen Nicoară care era doctorul lor de familie şi apoi in anii 40 pe fotograful Moise Ioan care venea des în Iernuţeni cu decor şi recuzită pentru a face fotografii la cele mai înstărite familii din comună. În 4 aprilie 1942 s-a căsătorit cu Peter Szabo în Apalina, care după un an de căsnicie a fost trimis pe front, a luptat în cel de al doilea Război Mondial după care a căzut prizonier în URSS. După cinci ani, când s-a întors soţul ei din lagăr, s-a mărit şi familia.
În 1949 Rózsa a născut un băiat, Peter junior şi în 1952 a născut o fată botezată Rozalia care a ajuns inspector de cadre la ICSM Reghin. La 36 de ani şi-a pierdut fiul care s-a stins din viaţă în urma unui infarct şi în anul 1988 şi-a pierdut soţul după 46 de ani de căsnicie. Rózsa a lucrat ca vânzătoare şi apoi casieră a magazinului de mobilă din oraş a cărui director a fost chiar soţul ei Peter Szabo, timp de 42 de ani. După ce şi-a fracturat o gleznă s-a pensionat pe caz de boală şi apoi de bătrâneţe.
Astăzi, la 100 de ani, este mulţumită privind în urmă, nu este complexată de faptul că pentru 15 ani trecuţi pe cartea de muncă primeşte o pensie doar de 320 de lei, o are ca sprijin pe fiica ei care o îngrijeşte 24 de ore din 24. Întrebată care este secretul longevităţii sale, reghineanca a răspuns rârzând „Aşa a vrut Dumnezeu”. Spune că de-a lungul anilor nu a suferit nicio intervenţie chirurgicală, a avut grijă să nu facă excese, chiar dacă nu a fumat şi nu aconsumat alcool, recunoaşte că toată viaţa a băut cafea. Chiar dacă se deplasează cu ajutorul unui cadru, Rózsa ascultă zilnic ştirile la televizor, coace prăjituri îşi căpăleşte singură trandafirii din curtea casei şi udă florile.