O VIAŢĂ DE MAMĂ ÎN DUREREA MUTĂ A DOLIULUI !

0

 

Se spune că „există o fiinţă minunată faţă de care vom rămâne întotdeauna datori: mama”. Despre o astfel de mamă am scris aceste rânduri în ultima zi a anului 2023. Sunt oameni pentru care răutatea nu există. Oamenii aceștia au mereu zâmbetul pe buze, nu se încruntă, nu cunosc sentimentul răzbunării sau al invidiei, nu poartă povara unor frustrări. Pentru ei viața este o sărbătoare în care nu există trădări, vinovății, nemulțumiri sau ambiții prosteşti. Trăiesc într-un fel de paradis pe care cei mai mulți nu-l putem întelege. Spun toate astea pentru că persoana căruia i-am dedicat acest editorial este un astfel de om. […] acesta este o fiinţă de o bunătate nepământeană pe care o cheamă Elisabeta Orbán. A fost fiica pantofarului Mezei Kovacs Ludovic şi care este alintată Erzsi Néni de apropiaţi ori „tanti de la sifonerie” de către „generaţia copiilor cu cheia la gât” fiindcă şi-o amintesc din perioada comunistă de pe vremea când vindea la sifoneria Cooperativei Lemn-Metal, demolată demult. 

O femeie simplă, modestă cu suflet de aur care a avut mereu cele mai bune intenţii să trăiască în pace şi aromnie cu toată lumea. O femeie pe cât de respectată în comunitate, o mamă pe atât de greu încercată de soartă. Este văduvă de 25 de ani, care suferă de o boală cronică şi care pe final de an şi-a înmormântat unul dintre cei doi fii care ajunsese invalid în ultimii ani din viaţă şi care a pierdut mult prea rapid lupta cu moartea lăsând în urma sa multă durere şi lacrimi de neputinţă în sufletele celor care l-au cunoscut. 

Stimată doamnă vă dedic acest editorial fiindcă sunteţi o femeie puternică şi curajoasă pentru care am o profundă admiraţie pentru demnitatea cu care v-aţi trăit viaţa. Ştiu că nici o clipă nu v-aţi imaginat că veţi ajunge într-o zi să vă conduceţi fiul pe ultimul drum spre tărâmul veşniciei. Ştiu că nu veţi înţelege niciodată de ce ? nimeni nu a mai putut face nimic ca să-l salveze ? Cine poate scrie sau explica ce se petrece în sufletul unei mame care trebuie să îşi înmormânteze fiul ? Știu că vă este greu, știu că aceste sărbători de iarnă au fost cele mai triste din viaţa dumneavoastră şi că nu a-ţi simţit plăcerea ori gustul niciunui preparat culinar ca altădată. Ştiu că nici o noapte nu a-ţi mai adormit fără să lăcrimaţi. Știu că doare groaznic și totul pare fără rost. Știu că nu vă mai puteţi bucura de nimic, oricât de multe aţi avea încă. Au rămas totuși atâtea amintiri frumoase cu fiul dumneavoastră pe care nu vi le poate lua nimeni niciodată. Amintiri frumoase care vă pot vindeca în timp…

Ştiu că nu există cuvinte de alinare care să facă să dispară durerea sau tristeţea din viaţa unei mame care şi-a pierdut fiul dar îmi doresc din suflet să vă fie din ce în ce, câte puțin mai bine, chiar dacă acum, poate, nu pare că va mai fi vreodată.

Stimată doamnă Elisabeta, mă rog la Dumnezeu să vă ocrotească, să vă dea putere să treceţi peste această suferinţă sfâșietoare şi să vă puteţi purta în continuare crucea. Sunt alături de dumneavoastră şi vă trimit toată compasiunea mea și sprijinul în aceste momente dificile…

About Author

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *