Omagiu veteranului de război Ioan Beşiu. Fericită să-ţi fie adormirea, veşnică să-ţi fie odihna !

Cu doi ani în urmă participam la priveghiul distinsului domn Ioan Beșliu, ultimul veteran de război al Reghinului care a luptat voluntar în cel de-al Doilea Război Mondial timp de 4 ani pe mai multe fronturi și a omului în cinstea căruia, am avut şansa să realizez în urmă cu şase ani un reportaj în ziarul „Glasul Văilor” despre viața chinuită a acestui erou atât de greu încercat de soartă.

Lansam atunci un S.O.S. către autorităţiile locale pentru a repara nedreptatea făcută acestui veteran pe care ororile războiului l-au prins în vârtejul de sânge, moarte, suferinţă şi eroism și propuneam Consiliului Local şi Primăriei ca în semn de recunoştinţă şi respect pentru faptele de arme săvârşite pe câmpul de luptă, apărând interesele naţionale să i se confere titlul de „Cetăţean de Onoare al Municipiului Reghin”… Din păcate autorităţile locale de atunci nu au luat în considerare apelul meu. Îmi este şi azi greu să cred că populaţia Reghinului a putut alege astfel de oameni în Consiliul Local care nu au luat atitudine la o astfel de cerere. Probabil au considerat că Ioan Beşliu nu a vărsat suficient sânge pentru ţara asta. Nu ştiu, ce a fost în mintea lor dar eu sunt convins că au greşit foarte mult că i-au refuzat unui veteran de război dreptul de a fi desmnat Cetăţean de Onoare al Reghinului.

Veteranul Ioan Beşliu îmi spunea că în tinerețea lui „să fii militar era o mândrie! și să-ţi aperi ţara, cea mai mare onoare”. Eu i-am văzut cicatricile, am avut în mâna mea livretul militar, decoraţiile şi vă spun că pe acest om evenimentele din 23 august 1944 l-au prins în Bucureşti apărând capitala ţării împotriva armatei germane. Regretatul Ioan Beşliu a luat parte la întreg războiul. A scăpat cu viaţă, însă a fost rănit de două ori, prima oară în Crimeea şi a doua oară a fost împuşcat în luptele de la Bogata de Mureş. A supravieţuit miraculos şi a fost salvat de doctorii de la Spitalul Militar din Craiova după care a fost trimis din nou la luptă în Munţii Tatra din Cehoslovacia de unde s-a întors la terminarea războiului în ţară pe jos până în Bucureşti. Curajul dovedit pe câmpul de luptă nobleţea sufletească, probate în împrejurări excepţionale au fost calităţi incontestabile ale domnului Ion Beşliu. Aş vrea să văd unul din foştii consilieri locali de atunci care au rămas insensibili la cererea mea pentru a vota în consiliu o astfel de distincţie, că se înrolează azi în Aramtă Română şi cere să fie trimis timp de 4 ani într-un război şi să îşi rişte viaţa din dragoste de ţară fără nici o pretenţie financiară.

Veteranul Ioan Beşliu şi-a sacrificat cei mai frumoşi ani ai vieţii în slujba Patriei şi chiar dacă a trăit aproape 99 de ani, a rămas cu răni adânci, pe care doar <marea trecere> în lumea veșniciei i le-a vindecat. Mi-a rămas întipărit în memorie trupul neînsufleţit al veterenului din sicriu cu decoraţiile aşezate pe piept şi preoţii care au venit de la o altă înmormântare să îi aducă un omagiu acestui erou al Reghinului renegat de Consiliul Local. Eu sper ca noul Consiliu Local al Municipiului Reghin să nu repete astfel de gafe impardonabile să umilească seniorii comunităţii reghinene sfidându-i prin indolenţă ori pasivitate. Îi recomand primarului Márk Endre Dezső şi actualului Consiliu Local să aibă în primul rând „respect pentru istorie apoi responsabilitate pentru prezent, şi soluţii pentru viitor!”.

Îţi mulţumim, domnule Ioan Beşliu, că ai existat printre noi, aici, în valea plângerii, unde toate sunt supuse devenirii şi morţii.
Fericită să-ţi fie adormirea, veşnică să-ţi fie odihna, iar memoria binecuvântată, din neam în neam! Amin.