Povestea halucinantă a unui fost comisar din cadrul Poliţiei Reghin. Erou decorat de rege în perioada interbelică ajuns condamnat pentru activitate intensă contra clasei muncitoare de regimul comunist !

Ciuntită, cenzurată şi falsificată după nevoile slujitorilor diverselor sisteme totalitare, istoria Reghinului se resimte. Realitatea istorică a micului „burg săsesc” săsesc de altădată nu se cunoaşte decât sevenţial şi-a aproape deloc nu se cunosc dedesubturile epocii de aur din Reghin. Instaurarea comunismului în România nu a însemnat doar exercitarea violentă a voinţei politice a „proletariatului”, ci şi constituirea unei arhitecturi constituţionale pentru a menţine şi dezvolta noua ordine socială.

Statul devenea instrumentul esenţial al acţiunii politice comuniste, având misiunea „istorică” de a transforma societatea capitalistă într-una comunistă, de a elimina „vechea clasă dominantă” capitalişti, burghezi, cei care slujeau instituţiile politice, juridice şi de siguranţă naţională sau din domeniul învăţământului şi a culturii.

Una dintre victimele schimbărilor regimurilor politice din România a fost şi poliţistul Dumitru Tonceanu, originar din Sântu comuna Lunca, erou decorat în Primul Război Mondial ajuns comisar în cadrul Poliţiei Reghin în perioada monarhiei, vice-preşedinte în comitetul secţiunii locale a Ligii Antirevizioniste, membru pe viaţă în cadrul Despărţământului „ASTRA” Reghin şi care în perioada interbelică era cunoscut şi ca un bun creştin fiindcă a donat o sumă importantă de bani la edificarea bisericii din Sântu (azi sat aparţinător al comunei Lunca din judeţul Mureş). Comisarul Dumitru Toncean a rămas în istoria locală împreună cu comisarul I. Braicu şi pentru modul extrem de conştincios prin care realizau inspecţiile în teren la comercianţii din oraş. Rămâne antologic anul 1932 când cei doi comisari au descoperit în luna octombrie zece comercianţi şi brutari care vindeau pâine la preţuri maximale în Reghin. Atunci au fost găsiţi vinovaţi şi daţi în judecată conform ziarului „Universul”, comercianţii : S. Mairgesius, N. Kindi, T. Roth, N. Nosier, P. Szabo, Fr. Csuka, W. Schneider, T Hofißdemel, T. Kein şi Ida Schneider.

Însă odată cu instaurarea comuniştilor la putere fostul comisar al Poliţiei Reghin a fost condamnat pentru „activitate intensă contra clasei muncitoare” şi umilit în cele mai josnice moduri. În urma denunţurilor făcute de mai mulţi comunişti din Suseni, Iernuţeni şi Reghin care au fost arestaţi şi bătuţi de comisar cu „vîna de bou” în beciurile poliţiei în perioda în care se aflau în ilegalitate.

„Mera Vasile din Solovăstru declara în articolul „Mărturii” din revista Vatra din 1986 : „În anul 1933, eram muncitor la fabrica „Ierbuş“ şi pentru viaţa grea şi amară pe care o duceam noi muncitorii, comuniştii ne-au ridicat la luptă contra exploatării, burgheziei şi fascismului. Am fost arestat ca toţi muncitorii grevişti, bătut şi schingiuit de Siguranţă. Cel mai rău m-a bătut comisarul Toncean cu vîna de bou, dar n-am spus nimic de unde am avut manifeste şi chemări la lupta contra regimului burghez, contra revizionismului şi fascismului. Atunci am suferit cumplit, pe timpiul ocupaţiei horthyste a Transilvaniei de nord, cînd am fost condamnat la moarte“.

O altă mărturie este cea a lui Suceava Gheorghe din Iemuţeni care relata în acelaşi articol : „Eu am început munca la fabrica „Ierbuş“ încă din anul 1924, fiind fochist la cazane. Viaţa noastră atunci a muncitorilor era tare amarnică şi grea. Dar noi muncitorii eram bine organizaţi şi conduşi de celula noastră de partid, care era mai puternică decît patronii. De ea ascultam noi cu toţi şi orice sarcină primeam, ne dădeam seama că este în binele nostru şi al poporului. Pe timpul grevei generale din anul 1933, noi cu toţii am încetat munca şi cu toate schingiuirile şi bătăile pe care le primeam de la comisarii: Lascu, Tancean şi Braicu, n-am cedat şi ei n-au aflat niciodată de unde şi cine ne aduce hotărârile superioare de partid. Am fost arestat de către comisarul Toncean şi bătut peste tălpi, de mi s-au umflat picioarele şi n-am mai putut să mă încalţ mult timp. Pe timpul grevei din anul 1933, au fost arestaţi mulţi comunişti, simpatizanţi şi muncitori de toate naţionalităţile, vîrîţi în beciurile poliţiei şi bătuţicrunt. Cu noi greviştii ţinea tot oraşul, femeile şi copiii de dimineaţă şi pînă seara, stăteau la poarta poliţiei cu alimente şi cereau eliberarea noastră… „

Conform Fişei Matricole Penale a deţinutului Dumitru Toncean din Dosarul cu Nr. 220 din cadrul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) fostul comisar a fost arestat şi condamnat de Tribunalul Militar Cluj la o pedeapsă 10 ani de temniţă pentru „crimă contra umanităţii”, art. 207/48. Descrierea pe scurt a faptului : A ordonat şi aplicat tratamente neomenoase împotriva elementelor comuniste pe care le aresta”.

Conform datelor din Fişa Matricolă Penală a deţinutului Dumitru Toncean din Dosarul 49 din 1952 din cadrul IICCMER reiese că fostul comisar a fost internat cu Ordinul 47 de către Siguranţa Mureş la data de 27 iulie 1948 în Penitenciarul Piteşti şi că a executat 8 ani după ce a trecut prin închisorile : Făgăraş, Jilava, Tribunalul Cluj şi Gherla. Conform Fişei Matricole Penale a comisarului mai reiese faptul că a acesta a fost graţiat în întregime prin Decretul nr. 421/1955 de graţiere şi amnistie prin rezoluţia din 28 XI. 1955. Însă în realitate Dumitru Toncean a fost eliberat abia în 4.10.1956 de către P.P.3 Bucureşti conform Biletului de eliberare cu nr. 8653 cu precizarea că i s-a stabilit domiciliul în Reghin pe strada Piaţa Victoriei nr.2.

Uitat de prietenii vechi şi marginalizat de noile autorităţi comisarul Toncean s-a îmbolnăvit şi s-a stins din viaţă bolnav de cancer de pancreas în 1962 în satul Frunezeni, comuna Lunca iar ulterior a fost înmormântat în cimitirul ortodox din localitatea Sântu din comuna Lunca.

CE ESTE IICCMER ?

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) este o structură guvernamentală înființată în 2009, cu rol în analiza din punct de vedere științific a regimului comunist şi a consecinţelor sale. În centrul tuturor demersurilor întreprinse se află victimele și efortul permanent pentru identificarea celor ce se fac vinovați pentru crimele și abuzurile comise. IICCMER creează, organizează, sprijină proiecte educaționale și de memorie, contribuind astfel la o mai bună înțelegere a importanței drepturilor și libertăților cetățenești în societatea post-comunistă. Nu în ultimul rând, IICCMER identifică, organizează și pune la dispoziție instrumente de lucru, utile atât specialiștilor în domeniul științelor sociale, cât și publicului larg (arhive și colecții, bibliotecă virtuală, materiale educaționale auxiliare).

Note bibliografice: