Azi se împlinesc 40 de ani de la trecerea la înmormântarea controversatului Plesch Erhard un sas ardelean avocat de profesie care după 1945 a emigrat în Germania a ajuns deputat federal. În evocarea care urmează, îl veți descoperi însă pe Plesch Erhard, nu ca avocat ci în ipostaza de salvator al refugiaților sași a emigranților români și cum a ajuns în Consiliul pentru Problemele Refugiaţilor în guvernul Bavariei.
Uu reghinean a schimbat istoria refugiaţilor saşi în Germania Occidentală
S-a născut în Reghinul Săsesc la 7 aprilie 1910, fiind al doilea copil al lui Arpad Ludwig şi Albertine Seibriger. După absolvirea şcolilor din Reghin, Sighişoara şi a dreptului la Cluj, şi-a început activitatea ca avocat la Reghin, după care s-a angajat în activitatea politică la Sibiu în perioada interbelică. Erhard Plesch a fost activist nazist în cadrul GEG între anii 1940 şi 1944, (conform biografiei secrete a lui Fritz Kloos, un fost agent al serviciului secret nazist (SD – Sicherheitsdienst), devenit colaborator al Securităţii române, infiltrat în Partidul Social-Democrat din Germania (SPD) şi în organizaţia repatriaţilor germani din România, stabiliţi în R.F.G.). Întors din deportarea sovietică, Erhard s-a stabilit în Munchen după 1945. În Germania a activat, la început, la biroul de personal al unei mari intreprinderi, moment în care a început colaborarea cu Herwart Scheiner în “Verband der Deutschen in Rumanien” în vederea ajutorării refugiaţilor saşi, ca şi a emigraţiei române, fiind în legătură cu trimisul României la Berlin de pe vremea regimului lui Ion Antonescu. A activat ca funcţionar pentru primirea refugiaţilor germani din România, la Munchen. În anul 1955 a fost ales al-lea deputat federal în Germania, din partea saşilor transilvăneni, iar din 1959 a fost ales la Mannheim preşedinte al organizaţiei repatriaţilor saşi din R.F. Germania (Landsmannschaft der Siebenbürger Sachsen), căruia “i-a dat o nouă formă de organizare, acţionând decisiv pentru emigrarea germanilor din România”, până în 1977. În 1960, Erhard Plesch a fost chemat în consiliul pentru problemele refugiaţilor din Ministerul bavarez al Muncii şi Securităţii Sociale, de către ministrul de stat Walter Stain. Dotat scu o energie şi o capacitate de muncă ieşite din comun, a fost una din cele mai importante personalităţi ale saşilor din perioada postbelică, acţionând în permanenţă pentru binele poporului său răspândit în Europa şi în America. În 1966 Secţia Raională Reghin M.A.I. a trimis în 27 august din Reghin la Munchen un agent sub acoperire B.I. cu numele conspirativ “Păcuraru Petru”, pentru a stabili activitatea lui Erhard îndreptată împotriva ţării noastre şi să deconspire dacă românul emigrat în 1945 în Germania se ocupa cu prelucrarea şi studierea turiştilor români ce merg în vizită în R.F.G. sau avea rolul de culegere de informaţii prin intermediul cetăţenilor vest-germani originari din Republica Socialistă România. Deşi contactul s-a făcut prin Hugo Kosch, din Munchen, originar din Reghin, om de bună credinţă care apelase la Plesch la cererea sursei „Păcuraru” să-i intermedieze un consult urgent la un medic specialist cardiolog. Plesch a fost foarte suspicios faţă de soţia informatorului care simulase un atac de cord tocmai pentru a invoca nevoia unui medic specialist, la care nu se ajungea fără planificare. Iar pentru cei aflaţi în vizită în RFG cel mai în măsură să intervină pentru o asemenea intervenţie era Plesch Erhard. Însă ofiţerul de Securitate a dat greş în faţa unui fost deputat federal, uns cu toate alifiile spionajului, un as în arta diversiunii.
Erhard cu Gerhard Schroder, a obţinut pentru emigrarea saşilor în Germania, 600 de milioane DM
Erhard Plesch a acţionat timp de 25 de ani pentru îmbunătăţirea relaţiilor dintre R.F. Germania şi România. În 1972 a primit din partea statului german distincţia „Crucea Federală de Merit Clasa 1”, iar în septembrie 1973 a întreprins o vizită la Bucureşti şi în Transilvania pentru a se întâlni cu reprezentanţi ai autorităţilor culturale şi politice române, cat şi cu cei ai bisericii evanghelice. Vizita a cuprins deplasări în Braşov, Sighişoara şi Reghin, dar scopul vizitei a fost, defapt, tranzacţionarea cu Nicolae Ceauşescu la Bucureşti a etnicilor germani. Ironia sorţii este că cel care a iniţiat vânzările umane din anii 60 ai secolului trecut, a fost un reghinean care a fost primit de Nicolae Ceauşescu de două ori în vizite oficiale în cadrul unor delegaţii ca reprezentant oficial al Germaniei. Însă Plesch lupta pentru scoaterea cetăţenilor de naţionalitate germană din ţară de pe vremea când era Republica Populară Română şi ducea tratative serioase cu Ministerul Economiei al R.F.G. Atunci a reuşit să facă rost de 500.000 de mărci vest- germane care le-a livrat statului Român în favoarea „transplantării” în R.F.G. a 100 de persoane din ţară de cetăţenie germană. Întreaga activitate a lui Plesch în funcţia de preşedinte al „Asociaţiei Saşilor din Germania Occidentală” a fost impregnată de dorinţa ridicării bunăstării saşilor emigraţi şi a ridicării conştiinţei de sine a acestora. Cea mai mare ambiţie personală a vieţii sale a fost legată de “ideea necesităţii existenţiale a comuniunii saşilor de peste graniţe şi continente”.
Împreună cu ministrul de externe Dr. Gerhard Schroder (1961-1966) a încercat forţarea emigrării saşilor, propunând o cotă de mărci germane pentru fiecare refugiat (s-a obţinut pentru aceasta suma de 600 de milioane DM din partea Bundestag-ului). În urmă cu 44 de ani, la ultima vizită în ţara de baştină, Erhard Plesch declara într-un interviu televizat în cadrul Televiziunii Române, în calitatea de Preşedinte al Saşilor Transilvăneni, că a avut vizite importante cu scopuri măreţe fără a intra în amănunte. ,,Admir tenacitatea poporului român cu care edifică o ţară proaspătă şi în aceiaşi măsură mă bucur de prestigiul internaţional al Republicii Socialiste România”. Erhard Plesch a trecut la cele veşnice în 6 martie 1977 şi a fost înmormântat în 11 martie în Cimitirul de Vest în Munchen. Moartea fulgerătoare a reghineanului a fost deplânsă de întreaga naţiune germană începând de la miniştri, politicieni şi ambasadori, până la comunităţile de saşi răspândiţi în întreaga lume, pentru a căror unitate Plesch şi-a concentrat toată energia vieţii sale.
Matei Robert Mihai
