S-au împlinit 88 de ani de la înfiinţarea Societăţii „Tinerimea Română” la Reghin !

0
Căpitanul Iuliu Şerbănuţiu (1910-1942) din comuna Solovăstru a fost vicepreşedinte al Societăţii „Tinerimea Română din Reghin şi Jur”

Pe data de 10 august 2020 s-au împlinit 88 de ani de la înfiinţarea Societăţii „Tinerimea Română” la Reghin, dar fiind o perioadă de precampanie electorală (20 iulie-28 august) acest eveniment a trecut neobservat de instituţiile de cultură din municipiu şi de „Politicienii Zilei”. Mai precis la 10 august 1932 în ultima zi a Guvernului Alexandru Vaida Voievod, în pavilionul din Parcul Oraşului  (Parcul Tineretului de azi ) 52 de tineri din Reghin şi împrejurimi, în frunte cu medicul Vasile Nicolescu, studentul Iuliu Şerbănuţiu, librarul Em. I. Cocoş, profesorii Vasile Netea şi Nicolae Albu şi învţătorii : Mihail Molodoveanu de la Lueriu, Iustin Handrea de la Maioreşti şi Grigore Pop de la Stânceni au întemeiat „Tinerimea Română”. Vorbim de o societate care avea scopul cultivării porturilor şi dansurilor populare, organizării de serbări cultural, reprezentaţii teatrale şi manifestări sportive în lumea satelor şi conferinţe pentru popor. 

Primii preşedinţi ai Societăţii au fost dr. Vasile Nicolescu şi Em. I. Cocoş. În anul 1933 sub umbrela societăţii s-a editat o publicaţie locală intitulată „Credinţa” a cărui prim redactor a fost Em. I. Cocoş. La Reghin a întemeiat prima bibliotecă românească publică şi societatea a avut totodată o strînsă legătură cu Despărţământul ASTRA Reghin aflat la aceea dată sub preşedenţia doctorului chirurg Eugen Nicoară. Din păcate viaţa acestei societăţi a fost de scurtă durată, destrămându-se în toamna anului 1934 după ce preşedintele Em. I. Cocoş s-a îmbolnăvit de tuberculoză şi s-a stins din viaţă la 5 aprilie 1936.

Despre destrămarea acestei societăţi româneşti inedite la Reghin  a scris şi regretatul Melinte Şerban în volumul II din Reghinul Cultural în urmă cu 30 de  ani în articolul ” Societatea „Tinerimea Română din Reghin şi jur” din care citez”Ceilalţi membrii precum Iuliu Şerbănuţiu din Solovăstru şi Vasile Netea din Deda au fost recrutaţi pentru efecturarea stagiului militar. Nicolae Albu a plecat la Tîrgu-Mureş pentru a lucra la revista „Progres şi Cultură”, iar ceilalţi îndeosebi studenţi, absolvind cursurile facultăţilor au fost repartizaţi prin diverse localităţi din ţară. Puţinii care au mai rămas s-au încadrat în alte colective. Peste câţiva ani, cedarea părţii de Nord a Ardealului prin odiosul Dictat de la Viena avea să spulbere multe visuri şi proiecte aruncându-i într-un refugiu de peste patru ani: războiul care bătea la uşă va aduce pierderea pentru totdeauna a căpitanului Iuliu Şerbănuţiu, Gheorghe Cărciun, Anton Paşca, Gheorghe Fincu, Vestimian Blaj, Dumitru Şara ş.a. Se stingea, în acest fel, una din scânteile ce a luminat pentru un moment, viaţa spirituală a acestor străbune meleaguri româneşti, încălzind sufletele locuitorilor cu tinereţea iniţiativei, cutezanţei şi dragostei de frumos, de ţară şi de popor”. 

About Author

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *