POVESTE DE IUBIRE ŞI DEMNITAE DEMNĂ DE UN SCENARIU DE FILM
Pe 1 octombrie 2026 se împlinesc 121 de ani de la naşterea unei femei cu totul remarcabile pentru istoria Reghinului, o prezență distinsă care, din motive greu de înțeles, a ocolit multă vreme paginile marilor jurnale locale. A fost campioană regională şi vicecampioană naţională la patinaj artistic în anul 1928, legitimată la Clubul „Universitatea” din Cluj. Cunoscută în competiții sub numele de „Baby Bohăţiel”, deși în actele oficiale purta un nume sonor și aristocratic — Eliza Alexandrina Dina Zoe Maria —, a concurat cot la cot cu legendele patinajului de atunci: Rusu Magda, Pop Barbara şi Nagy Gabriela. A lăsat o amprentă adâncă în istoria sportului românesc prin graţia cu care executa sărituri spectaculoase, piruete, ridicări şi secvenţe de paşi pe gheaţă.
Originea ei se trăgea din familii cu greutate în Transilvania: a fost fiica prim-procurorului pe Ardeal, Comitele Alexandru „Bohăţiel de Glod” (1869–1931), și nepoata Dr.-ului Alexandru Vaida Voievod (1872–1950), unul dintre fruntaşii Partidului Național Român și apoi ai Partidului Naţional Ţărănesc, de trei ori premier al României, dar și o figură cheie la Interne și Externe. Trei ani mai târziu de la marile sale performanțe pe gheață, Eliza Bohăţiel avea să devină soţia Dr. Alexandru Ceuşianu — strălucitul avocat, om politic, dramaturg, publicist, secretar al ASTREI Reghin, regizor, traducător şi profesor.
Prin căsătorie, pașii au purtat-o spre Reghin. Din iubire absolută pentru Alexandru Ceuşianu, Eliza a renunţat la o carieră sportivă strălucită, dedicându-se trup şi suflet căminului, iar mai târziu, crescându-și copiii cu o atenţie, un timp şi o energie nemărginite.
O iubire de poveste în Clujul interbelic
Conform volumului „U” 90 de ani de activitate sportivă de performanţă (1919-2009), semnat de Gheorghe I. Bodea, Baby Bohăţiel a cucerit în 1928 titlul regional la Cluj şi argintul național la patinaj artistic în probele de perechi, alături de patinatorul Gyorgy Bilkey.
Destinul i-a scos în cale avocatul reghinean la o serată de dans organizată la Cluj între 1930 şi 1931 — cel mai probabil în salonul Hotelului „New-York”, gazdă a balurilor Sindicatului Presei Române din Ardeal, unde reghineanul era un oaspete frecvent.
Din relatările nepoților, a fost dragoste la prima vedere. Au urmat plimbări lungi pe aleile Clujului, seri la Teatrul Național și la Operă, cine rafinate la restaurantul „Select” și momente culturale la cinematograful „Corso”. El a sedus-o printr-o inteligență vie, o cultură rară, eleganță și prestanță socială; ea l-a cucerit prin distincție, frumusețe și o descendență nobiliară venerată de avocat. Arborele genealogic al familiei Bohăţiel cobora în timp până în 1658, an în care strămoşul Constantin Bohăţiel fusese înnobilat cu blazonul de „Cavaler puşcaş terestru”, titlu reconfirmat în 1664 ca „Cavaler deplin” de către principele Mihail Apafi I.
Născută la Huedin pe 1 octombrie 1905, Eliza și-a petrecut copilăria făcând gimnastică și balet, iar în adolescență a îmbrățișat patinajul. A urmat cursurile unui prestigios pension pentru domnișoare la Paris, asimilând bunele maniere și standardele culturale europene de elită. Deși a primit o educație aleasă, vorbea fluent patru limbi — franceza, germana, maghiara și româna.
Nepotul ei din Sibiu, prof. Alexandru Ceușianu, o descria simplu: „Era de o noblețe adevărată”. Romantică incurabilă, și-a păstrat sufletul curat așteptând marea iubire. Pe 4 aprilie 1931, la Cluj, Eliza și Alexandru și-au unit destinele într-o nuntă fastuoasă, la care au participat elitele politice și culturale din București, Cluj și Reghin, după cum mărturisea nepoata ei, Anda Mirela Popa din Slatina. Dumnezeu le-a binecuvântat căsnicia cu trei copii, veniți pe lume în trei colțuri diferite ale țării: Alice Maria Ileana (născută la Cluj), Alexandru jr. (născut la Oradea) și Tiberiu Ceuşianu (născut în refugiu la Sibiu).
Ocrotiți de iubire, lovituri ale istoriei
Alexandru Ceuşianu şi-a venerat soția întreaga viață, copleșind-o cu atenții, iar la nașterea fiecărui copil dăruindu-i câte un suvenir personalizat, transformat mai apoi în prețioase bunuri de familie. În intimității își spuneau „Babi” și „Bibi” și au rămas fideli jurămintelor rostite în fața altarului până la capăt.
Idila lor luminoasă avea să fie însă umbrită de tăvălugul istoriei. Au rezistat ororilor Dictatului de la Viena și urgiei celui de-Al Doilea Război Mondial, dar n-au putut învinge absurdul regim comunist. În 1948, căminul le-a fost naționalizat, bunurile confiscate, iar avocatului i s-a interzis dreptul de a profesa. Trei ani mai târziu, Alexandru Ceuşianu a fost arestat din motive politice, fără a fi vreodată judecat. Soția și copiii au fost izgoniți prin domicilii forțate și ostracizați din școli pentru „origini nesănătoase”.
Alexandru Ceuşianu s-a stins din viaţă la Sibiu pe 17 ianuarie 1970, după ce a fost eliberat miraculos cu ajutorul unui fost elev de la său ajuns mare securist însă a decedat în urma unui atac cerebral acasă lăsând în urma sa multă durere în sufletul soţiei sale şi a celor 3 copii pe care i-a educat atât de frumos : ca în viaţă să să se folosească de orice unealtă doar pentru scopuri nobile.
Eliza -Alexandrina – Dina – Zoe – Maria, s-a stins din viaţă 7 ani mai târziu pe 12 august 1978 la Sibiu în urma unui cancer în apartamentului fiicei sale Maria Ceuşianu din Strada Rahova, Bloc 43 apartament 69. Trupul neînsuflețit al doamnei Ceușianu născută Boheczel (conform ortografiei vremii) a fost transportat într-un sicriu modest la Reghin și înmormântat în cavoul familiei din strada Nicolae Bălcescu, alături de bărbatul visurilor sale care a fost suflarea, aerul şi spiritul vieţii ei.
Povestea lor rămâne o lecție de devotament rar întâlnit: cum un bărbat a luptat pentru a-și onora promisiunile și cum o femeie a sacrificat totul pe altarul iubirii. Moștenirea lor spirituală s-a transmis generațiilor sub forma unei icoane vechi a Sfântului Nicolae — ocrotitorul familiei — dăruită de un strămoș de acum cinci generații, preotul greco-catolic Samson Ceuşianu.
La împlinirea a 50 de ani de la moartea avocatului, o chemare nevăzută l-a adus în visul meu, rugându-mă cu o tăcere plină de înțeles să îi fac dreptate și să îi aștern povestea vieții pe hârtie. Această filă de istorie recuperată face parte din volumul „Alexandru Ceușianu (de 50 de ani la țărmul veșniciei) ISTORIA, POVESTEA ȘI ADEVĂRUL despre un «Cetăţean de Onoare» al Reghinului sau a bunicului cu argint în păr și aur în inimă”.
A consemnat Matei Robert Mihai
About Author
