POVESTEA ÎNTOARCERII LA RĂDĂCINI: CRAMA SÂNTU ȘI VINURILE ”GURĂ DE RAI”
Avocatul Vasile Costea reînvie pe dealurile molcome ale satului natal, Sântu, comuna
mureșeană Lunca, tradiția seculară viti-vinicolă din cea mai nordică zonă proprice
viticulturii a României. Din drag de rădăcinile sale, cu conștiința că poate contribui la
reclădirea satului natal, Vasile Costea a investit, consecvent, în ultimii zece ani în
plantația de viță-de-vie și Crama ”Sântu” resurse de suflet și financiare pentru ca astăzi
să ne bucurăm de vinurile premium reunite sub brandul intitulat inspirat ”Gură de
rai”.
Povestea Cramei Sântu a început în urmă cu 10 ani atunci când Vasile Costea, ”fiu al satului”
dar și avocat de succes, a cumpărat terenurile necesare reînființării podgoriei vechi săsești, cu
rădăcini înainte de Primul Război Mondial. În urmă cu 7 ani au început lucrările de
construcție și restaurare a clădirii în care astăzi funcționează Crama Sântu.
”Dragostea pentru satul și casa părintească m-a făcut să fac această investiție. Istoria
mănăstirii care a dat numele satului, dorința de a o reconstrui pentru toți cei care locuiesc
aici m-a determinat să repun în valoare tradițiile viticole ale zonei și ale oamenilor locului.
Pe lângă scopul istoric și spiritual, crama va fi și un vector de creștere economică și de
dezvoltare turistică, punând accent pe produse autentice, cu o calitate superioră. Pe viitor
dorim să facem cunoscut la nivel regional și național brandul Crama Sântu și al vinului
”Gură de Rai”, își începe povestea Vasile Costea, proprietarul Cramei Sântu.
Pe dealul pe care se află plantaţiile de struguri aparţinând Cramei Sântu, au existat de-a
lungul istoriei o cultură a cultivării viţei-de-vie şi a producţiei viti-vinicole. Atât şaşii cât şi
românii au avut o tradiţie a vinului de calitate, datorită terenului şi climei excelente, dar şi a
expunerii solare.
Vechea podgorie, dispărută după Revoluție și terenurile cucerite de mărăcini, au fost
înlocuite de o nouă plantație cultivată cu soiuri de viță-de-vie nobile, care produce struguri de
calitate din care se obțin vinurile premium sub brandul ”Gură de Rai”.
”Denumirea vinului “Gură de rai” este simbolistica satului transilvănean, autentic
românesc. Este o simbioză între partea spirituală, venită pe proiectul de reconstrucție a
bisericii, și pitorescul satului Sântu, „un adevărat picior de plai pe o gură de rai”, ne
explică Vasile Costea.
Sunt patru tipuri de vin, două albe și două roșii, pe care Crama Sântu le poate oferi iubitorilor
acestei licori: White Cuvee, Fetească Regală/Sauvignon Blanc, Red Cuvee și Merlot/Feteasca
Neagră. Producția anuală obținută în 2019 a fost de 5.000 de sticle, iar în perioada următoare,
proprietarul cramei estimează o creștere la 10.000 de sticle.
Clădirea în care se află acum crama a fost restaurată complet, ea fiind construită prin anii
1952, în ea funcționând sediul administrativ al activităților agricole ale zonei, inclusiv pentru
producerea vinului.
Povestea satului Sântu. Un sihastru i-a dat numele
”SÂNTU este o mică localitate idilică, o adevărată „gură de rai”, așa cum multe găsești
dacă străbați zona Transilvaniei. La 40 de km de Târgu Mureș, lângă Reghin, în inima
țării, pe drumul care duce spre Bistrița, un mic indicator te avertizează că în partea stângă
găsești un sat cu nume care la prima vedere te intrigă și te atrage: Sântu. Explicația ți-o
poate oferi orice sătean, mândru de originea lui: la începutul acestui mileniu, pe locu
numit Dumbrăvița, exista o mănăstire în care a sihăstrit un singur călugăr pe nume
Andrei și căruia, pentru viața lui singuratică, i-au spus oamenii Sfântul, de unde derivă și
numele satului: Sântu. Aici, la Sântu, pe dealul Dumbrăvița, am plantat noi vița de vie din
care am creat ”Gură de rai”. Găsești în el toată dragostea pentru aceste locuri minunate,
pentru oamenii extraordinari, pentru tradițiile și obiceiurile care încă se păstrează,
pentru… locul natal”, subliniază proprietarul Cramei Sântu.
Conform surselor existente, biserica veche din Sântu, o construcție modestă din lemn care
data din 1813, a fost demolată, fiind reconstruită în 1932. Urmele vechii școli confesionale
românești le găsim încă acolo, cursurile ținându-se în tinda și pridvorul bisericii, până în
1874, când și-au construit o altă școală care se folosește și astăzi.
”Avem de gând să reconstruim vechea biserică a satului, ale cărei urme le regăsim într-o
zonă a terenului cumpărat inițial. Proiectul este unul de suflet, prin care doresc să reîntorc
moștenirea spirituală către oamenii locului, consătenii mei, care merită cu prisosință să-și
recupereze o parte din istoria satului, acum pierdută”, a mai adăugat Vasile Costea.
Conform monografiei satului, Sântu a fost atestat documentar încă din anul 1319, printr-o
scrisoare a regelui Carol de Anjou al Ungariei, care deposedează anumite persoane de niște
domenii. Pe raza localității au fost, însă descoperite vestigii arheologice începând cu epoca
bronzului până în perioada Imperiului Roman, când s-au găsit monede din perioada
Împăratului Domițian, 89 d.H.
”Sântu este un sat autentic românesc din inima Transilvaniei, cu oameni harnici și
destoinici, cu istorie seculară și tradiții frumoase. În același timp, zona aceasta are
imprimată un puternic iz de multiculturalism, pe care trebuie să îl conservăm și să îl
promovăm. Am trăit aici, împreună, români, maghiari, sași și alte nații, ne-am
întrepătruns culturile, am dezvoltat relații interumane și ne-am completat”, a mai adăugat
Vasile Costea.
About Author
