RĂMAS BUN, DOMNULE PROFESOR ERVIN WELLMANN !

Ieri l-am condus pe ultimul drum pe acest pământ cu lacrimi în ochi pe îndrăgitul meu profesor de desen din şcoala generală, Ervin Wellmann, unul dintre cei mai oneşti, direcţi, harnici şi disciplinaţi oameni pe care i-am cunoscut vreodată. A fost un om educat şi pedant care a dat dovadă de conştinciozitate în toate manifestările vieţii, un om demn care inspira respect şi încredere la orice interpelare, discuţie sau angajament. Detesta minciuna şi ura politica, era fascinat de geniul dramaturgiei româneşti, Ioan Luca Caragiale folosindu-i adeseori expresiile ironice în discuţile la care era provocat. În plin comunism a avut curajul să fluiere Marseieza compusă în 1792 de Rouget de Lisle, conştient că vecinul său securist îl aude fără să îi pese de consecinţe. Avea un simţ al umorului sofisticat, un vocabular elitist, un stil personal inconfundabil şi se bucura de un binemeritat prestigiu în rândul oamenilor care l-au cunoscut cu adevărat, dincolo de aparenţe.

Am fost emoţionat profund de gestul regretatului profesor Ervin Wellmann (evanghelic-lutheran de religie) care după ce s-a construit o biserică ortodoxă pe fostul amplasament al casei părinteşti a donat o icoană cu sfântul care-i poartă hramul lăcaşului de cult. Un gest admirabil care spune multe despre domnul Ervin Wellmann care obişnuia să spună „oamenii frumoşi nu sunt întotdeauna buni, dar oamenii buni sunt întotdeauna frumoşi”. Chiar dacă încă nu îmi vine să cred, profesorul, Ervin Wellmann a plecat dintre noi, la ţărmul veşniciei mult prea devreme, lăsând un gol imens în sufletul celor care l-au cunoscut. Prin dispariţia sa, Reghinul a pierdut un un om remarcabil, de înaltă ţinută morală, un bun creştin, un prieten devotat şi un profesor care a descoperit mulţi tineri talentaţi pe care i-a încurajat să îşi urmeze visele.

S-a născut la data de 1 aprilie 1958 în oraşul Reghin, fiind singurul copil al familiei Wellmann, o familie mixtă formată dintr-o mamă reformată (Maria) şi un tată evanghelic (Kurt).

A absolvit şcoala generală Nr.5 din Reghin, secţia germană unde a avut rezultate foarte bune la învăţătură.

În anul 1973 s-a înscris la Liceul Industrial Nr. 1 din Reghin, unde în scurt timp s-a remarcat ca un elev bun la învăţătură motiv ce l-a determinat după absolvire să dea admitere la o facultate de profil mecanic.

În anul 1978 a fost admis în cadrul Facultăţii de Mecanică din Cluj Napoca, profil mecanică agricolă * ( actualmente Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca – Facultatea de Autovehicule Rutiere, Mecatronică și Mecanică) care i-a adus la absolvire specializarea de inginer.

În paralel şi-a satisfăcut şi stagiul militar la termen redus la o unitate militară din Bistriţa iar după liberare şi-a continuat cursurile universitare.

Pe 7 august 1982 în urma unei prietenii lungi s-a căsătorit iar din acest mariaj s-au născut doi copii: Edward şi Hilda.

După absolvirea Institutului Politehnic din Cluj-Napoca, Ervin a fost repartizat ca profesor la liceul din Sărmaş. Apoi a muncit o perioadă ca inginer la I.M. Republica Reghin şi ulterior ca profesor în cadrul Gimnaziului „Augustin Maior” şi contabil în cadrul depozitului de materiale de construcţii S.C. Velmur Reghin.

În anul 1996 a suferit o intervenţie pe creier la Târgu-Mureş. În anul 1999 a divorţat de soţie şi a rupt legătura cu copii săi care s-au mutat şi au crescut în Arad unde şi-au întemeiat familii.

În urma suferinţei cauzate de bolile de care suferea Ervin Wellmann a stat mult timp internat prin spitale. În urma spitalizărilor profesorul reghinean a suferit o serie de intervenţi chirurgicale ca în final să ajungă ca un picior să îi fie amputat.

După o îndelungată suferinţă profesorul a „pierdut lupta cu boala” în data de 21 mai 2021, stingându-se din viaţă la ora 14.00 într-un Cămin de Vârstnici de lângă Arad.

Trupul neînsufleţit al profesorului inginer a fost înmormântat pe data de 25 mai 2021 la orele 12.30 în cimitirul evanghelic din Reghin iar ceremonia de înmormântare a fost oficiată de preotul evanghelic Johann Zey. La slujba funerară au luat parte familia, rudele şi apropiaţii care au dorit să îşi ia rămas bun de la Ervin Wellmann şi să-l conducă pe ultimul drum.

Domnule profesor, vă mulţumim că aţi existat printre noi, aici, în valea plângerii, unde toate sunt supuse devenirii şi morţii. Tristeţea noastră nu ne-o poate mângâia, decât gândul că, odată, în cer, ne vom reîntâlni. Fericită să vă fie adormirea, veşnică să vă fie odihna, iar memoria binecuvântată, din neam în neam!